Generalul Radu Theodoru, o legendă vie a vremurilor noastre, a povestit anii trecuți, la una din slujbele de pomenire pentru victimele bombardamentelor asupra Capitalei din 4.04.'44, despre cum a fost acel moment tragic, trăit chiar de el:
„Sunt unul dintre martorii oculari ai bombardamentului terorist din 4 aprilie 1944. Am văzut crimele cu ochii mei”, spune generalul - VIDEO pe larg mai sus, via Roberta Sandra.
În acea după-amiază de 4 aprilie 1944, în apropierea sărbătorilor
pascale, orașul a fost lovit de suferință, când bombele au căzut asupra
centrului, în special în cartierul Grivița și în zona Gării de Nord,
aceasta din urmă fiind plină de refugiați, majoritatea lor fiind sosiți
din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, transmite Asociația 4 Aprilie, care a organizat azi două manifestări comemorative.
Astfel, astăzi a avut loc un parastas susținut, ca în fiecare an, la Parohia Parcul Călărași, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Bdul Basarabia nr. 2,
unde credincioșii și slujitorii altarului s-au rugat pentru sufletele celor aproximativ 5.000 de
victime civile și pentru cei miile de răniți ai acestui atac fulgerător.
Apoi, slujba de pomenire a continuat la Cimitirul 4 Aprilie,
unde sunt înmormântate o parte din victimele bombardamentelor. Aici, anul trecut, a
fost ridicată pentru prima dată o cruce în memoria acestora, un simbol
al respectului și al recunoștinței noastre.
Foto-afiș de anul acesta:
Marți,
4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a
săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000
de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nici o
justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit
într-o groapă comună, iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la
căpătâi. Anii au trecut, iar uitarea s-a așternut atât peste ei, cât și
peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași
ai celor trecuți la cele veșnice avem datoria creștinească să-i
readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!
Dumnezeu să-i odihnească în pacea și lumina Sa!
4 aprilie 1944 a fost una dintre cele mai negre zile din istoria Capitalei României.
Atunci, aviația americană a bombardat orașul, cauzând aproape 3.000 de morți. Printre aceștia se putea afla și marele actor Gheorghe Dinică, pe-atunci copil într-unul din cartierele Capitalei.
Din fericire, Dinică a scăpat ca prin urechile acului, deși o bombă americană a căzut chiar pe locul unde se juca împreună cu prietenii săi. De altfel, suflul exploziei l-a aruncat pe Dinică afară din pivnița în care se ascundea.
Scena respectivă, cu copiii morți atârnând prin copaci, l-a marcat în tot restul vieții, după cum mărturisea un prieten al marelui actor.
„Pe 4 aprilie 1944, când Bucureștiul a fost bombardat de anglo-americani, o bombă a căzut chiar lângă locul în care se juca el cu prietenii. Explozia i-a aruncat camarazii prin copaci, cu mațele atârnânde. El a văzut toată tărășenia. Sigur că a rămas marcat!”, povestea Papil Panduru, prieten și fost coleg de clasă cu Gheorghe Dinică.
Gheorghe Dinică a fost unul dintre cei mai mari actori din istoria cinematografiei românești, jucând în peste 70 de filme. A trecut la cele veșnice în 2009, la București. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți ai noștri!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
(Scrisoare deschisa adresata d-lui W.G. Leland, Presedintele comitetului international al stiintelor istorice,Washington de catre Prof.Gheorghe Bratianu, după bombardamentul din 4 aprilie 1944.
Publicată in ziarul Curentul, patronat de Pamfil Seicaru)
https://ioncoja.ro/51059-2/
Domnule presedinte,
Ma cunoasteti putin, desi numele noastre se afla de optsprezece ani pe aceeasi lista a Comitetului intemeiat la Geneva in 1926, care isi datoreste intr-o larga masura activitatea si publicatiile sprijinului D-voastre. Dar va amintiti desigur mai bine de alt reprezentant al Romaniei in acelasi Comitet, neuitatul Nicolae Iorga, pe care l-ati desemnat vice-Presedinte, in momentul in care ati urmat in scaunul de Presedinte, regretatului H.W.Temperley.
Ati fost astfel, pana in clipa in care razboiul a pus capat legaturilor internationale, in fruntea celei mai inalte instante de coordonare si organizare a studiilor istorice a acelor carora le revine sarcina sa expuna, dar sa si judece faptele si intamplarile din viata omenirii. Si razboiul acesta, cu toate grozaviile lui, va lua odata sfarsit. Nu stiu cati dintre noi vor mai fi in viata, dar cat va fi o omenire se va scrie si istoria, care ramane peste veacuri constiinta ei. In numele acestei constiinte, care se va rosti maine prin glasul istoricilor lumei, a caror munca ati fost chemat sa o indrumati, vin astazi sa va intreb ce judecata se cuvine distrugerilor care au lovit in zilele din urma tara mea, nu in obiectivele ei militare, nici in instalatiile ei industriale, nici in caile ferate, dar in institutiile ei de stiinta si de cultura. (s.n)
Desigur, ati fost printre acei care s-au cutremurat la vestea sfarsitului tragic al lui Nicolae Iorga si ecoul acestui sentiment a fost puternic, cu deosebire in Universitatile Statelor Unite. Un om nu moare niciodata cu totul, daca opera sa ramane si poate fi continuata. Nu va cutremurati oare deopotriva, afland ca dupa ce Iorga a fost rapus in persoana sa, astazi in Universitatea, cu truda lui cladita, i se nimicesc si urmele operei sale?
Imi veti spune poate, la fel cu altii care ne vorbesc prin vazduh de peste mari, ca asa sunt acum legile razboiului si ca Romania este lovita ca o urmare a imprejurarilor politice in care se afla. Dar de veti judeca aceste imprejurari, nu dupa oportunitati de moment, ci in lumina adevarului istoric care este unul si acelasi pentru vremuri si popoare, veti putea oare tagadui ca la temeiul imprejurarilor de care suntem invinuiti astazi, se afla motiunea senatorilor americani care au rasturnat in 1920 principiile lui Wilson, au revenit in anii hotaratori de dupa razboi la doctrina de izolare a lui Monroe si au determinat, astfel lipsind pacea de garantiile Statelor Unite, toata evolutia politicii europene pe care o osanditi acum cu atata asprime?
Raspunderea acestor greseli se cuvine sa o poarte populatia nevoiasa a oraselor Romaniei si asezamintele ei de cultura, ridicate cu jertfa si munca generatiilor unui secol? O asemenea logica nu este si nu poate fi a D-voastra.
Stiu, Domnule Presedinte, ca nu putem vorbi la fel in arena politica a lumii de astazi. Romania n-a fost si nu este o Mare Putere, interesele ca si posibilitatile ei sunt marginite. Nu putem raspunde cu aceleasi arme si trebuie sa induram loviturile ce ni se dau de pretutindeni, cu resemnarea ce ti-o impun catastrofele naturii. Asa este legea de fier a relatiilor dintre cei slabi si cei puternici.
Dar este deasupra noastra si dincolo de aceasta lume a nedreptatii si a nelegiuirii, o Judecata suprema, in fata Careia vom fi cantăriti, nu dupa numarul si greutatea avioanelor si carelor de lupta, ci dupa aceea a cugetarii si a faptelor noastre. Caile acestei judecati n-au fost niciodata patrunse, dar nu există pildă ca in lungul timpului istoriei, faptele bune sau rele, sa nu-si afle rasplata, prea adesea cu insutita dobanda. Fie numai teama ca intr-o zi istoricii sa talmaceasca intelesul facliei pe care Libertatea o inalta in pragul Noului Continent, nu spre raspandirea luminii, asa cum socotise Woodrow Wilson, ci ca o torta de incendiu a civilizatiei in secolul ce a urmat.
Domnule Presedinte, cuvintele mele pot sa va para indrasnete si, scriindu-le, imi dau seama ca pot starni mai mult mania si resentimentul D-voastra. Dar acei care scriu istoria trebuie sa marturiseasca adevarul, asa cum este, – fie el placut sau neplacut – asa cum il rosteau odinioara profetii in fata regilor si puternicilor zilei. Si in fata Senatului Romei, ne spune povestea, s-a infatisat odata un taran de la Dunare, care si-a spus pasurile si necazul, cu vorba ce i-o lasase Dumnezeu. Senatul insa nu l-a osandit pentru cuvantul sau cel greoi si necioplit, dar a retinut din talcul sau miezul curat al adevarului, ce il aducea in cumpana judecatii sale.
…Sunteti istoric, Domnule Presedinte: noblesse oblige.
GHEORGHE I.BRATIANU
Acum patru ani a fost lansată inițiativa ridicării unei troițe: https://4aprilie1944.ro/troita
Anul acesta, la data de 4 Aprilie 2023, a fost oficiat un Parastas la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (https://parohiaparculcalarasi.ro/.../parastas-4-aprilie.../) și la Cimitirul „4 Aprilie”.
Cei care au posibilitatea să ajute în orice fel demersului, rog să ne contacteze la adresa: contact@4aprilie1944.ro.