Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, primul episcop al Armeniei și încreștinătorul poporului armean, a fost cel de-al 36-lea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinți prezenți la Sinodul I Ecumenic (325)

Acesta s-a născut în Armenia, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. În urma unui conflict al familiei sale cu casa regală a Armeniei, a fost trimis în Cezareea Capadociei. Acolo, Sfântul Grigorie s-a convertit la creștinism și dorind să propovăduiască Evanghelia și în țara sa, s-a hotărât să se întoarcă în Armenia, în timpul regelui Tiridat al III-lea (261-317). Regele era un înfocat adept al religiei păgâne. 

În Armenia, Sfântul Grigorie l-a mărturisit neîncetat pe Hristos, ceea ce a atras mânia regelui Tiridat al III-lea, care jertfea idolului Artemidei.

Pentru credința sa a fost chinuit foarte rău ani de zile, dar în urma unor vindecări miraculoase, a reușit să-l convingă pe rege de adevărul propovăduirii sale.

 

Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop în Cezareea Capadociei de către arhiepiscopul acestei cetăți, Leonțiu, iar Petru de Sevastia, frate al Sfântului Vasile cel Mare, l-a instalat ca episcop al Armeniei.

Ca episcop, Sfântul Grigorie l-a botezat pe regele Tiridat, întreaga țară urmând apoi exemplul regelui, producându-se o convertire în masă.

Sfântul Grigorie înainte de întoarcerea sa în Armenia fusese căsătorit și avea doi fii, Vhartanes și Aristages, și aceștia au fost împreună cu tatăl lor în lucrarea de creștinare a poporului armean.

Sfântul Grigorie Luminătorul Armeniei a propovăduit creștinismul și la perși, asirieni, mideni.

 

Astăzi, Biserica Ortodoxă le pomenește și pe Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani. Ele au trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a lui Tiridate al III-lea al armenilor. Erau fecioare foarte frumoase la chip și îmbrățișaseră de tinere viața monahală. Fiindcă nu au voit să-l însoțească pe Dioclețian, cele două fecioare au fugit în Armenia, dar acolo au fost aflate de Tiridate. Acesta, prinzân­du-le, o silea pe Ripsimia să cadă în păcatul desfrânării, dar, fiind ea întărită de harul lui Hristos, n-a biruit-o pe ea împăratul. Pentru aceasta a fost cumplit chinuită și așa și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Odată cu ea au fost uciși 70 de bărbați creștini și 32 de femei. Iar Sfânta Muceniță Gaiani a fost străpunsă prin gât cu o suliță și, fiind despuiată de piele până la sâni, a fost zdrobită cu pietre, iar mai apoi i s-a tăiat capul. (Ziarul Lumina)