Tot în această zi, Sfinții Mucenici Rustic și Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist.

Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie și cei cu dânsul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea împăraților Valerian și Galien; și fiind adus către guvernatorul Emilian și nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. După aceea l-au tras la popor și l-au împroșcat cu pietre, pătimind mai mult decât cele ce pătimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust și cu Gaius și cu Petru și cu Pavel, și cu ceilalți patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au săvârșit în bună mărturisire.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi.

Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din țara Egiptului. Deci primind de la moșul său îngerescul chip al monahilor și luând iertare de la bătrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepădat Soborul din Calcedon și de Biserica sobornicească se depărtă pe sineși; dar voind a se închina cinstitei Cruci, și oprit fiind a se apropia, i s-a părut ca aude glas, că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserică, apoi iarăși s-a întors la moșul său, și fiind iertat iarăși de către bătrânul a ieșit din mânăstire. Și aflând într-un loc râpos și cu anevoie o mică peșteră, a locuit în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu să-l slăvească l-a vădit așa: Oarecare Ananie, sihastru mare și vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndrăcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat și acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înșela ca să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci aici fiind trimiși aflară pe cel ce căutau și spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat că face rugăciune, apoi supărându-l, a făcut și a zis către demon: "În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îți poruncește să ieși din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndată a ieșit și copilul s-a făcut sănătos.

Și făcându-se prin minunea aceasta vestit, se supuse și fără de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Și neputând a petrece acolo viața cea pustnică și fără gâlceavă, a lăsat Cezareea și iarăși s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având și el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o coșniță și acoperindu-l cu buruieni l-a pus lângă ușa sfântului și s-a dus în lături; deci, plângând copilul și sculându-se sfântul și văzându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul și gonindu-l, a tămăduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea să-l vadă, dar de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peșteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare și neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuși cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură, deci socotiți ce lucru minunat a făcut și aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală l-a pus în peștera fericitului Ioan; deci împreună fiind amândoi, și sărutându-se unul cu altul, și săturându-se unul de altul de duhovnicească vorbire și alcătuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de mulțumire zicea așa: "Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fără veste răpit fiind Marcian de înger, s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însă aceasta a băgat pe sfântul la multe gânduri și se îndoia luptându-se cu gândurile și, calcându-și legătura, a ieșit din peșteră și purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse și auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume și înțelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima și se veselea. Drept aceea iarăși sărutându-se unul cu altul, și mulțumind lui Dumnezeu, s-a întors la locașul său. Acesta a gonit mulți demoni din oameni și a tămăduit și boli fără de leac, și a făcut de a izvorât și ape prin multe locuri și de multe ori ploi din cer a coborât prin rugăciunea sa și alte multe semne printr-însul a făcut Dumnezeu. Și după acestea cinstitul său suflet întru bătrânețe bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Surse: Basilica.ro și Calendar-Ortodox.ro