Foto: Doxologia
Sfântul Anatolie, fiind preot, era purtătorul de răspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost ales patriarh al Constantinopolului în anul 449, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, pentru că ereticul Dioscor spera să-l susțină în rătăcirea sa, însă fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul al IV-lea a toată lumea de la Calcedon din anul 451, repunând în diptice numele Sfântului Flavian, caterisit anterior de Dioscor și de sinodul lui nelegitim. Din noua sa funcție, arhiepiscopul Anatolie a trimis scrisori episcopilor, îndemnându-i să-i anatemizeze pe ereticii Nestorie, Eutihie și Dioscor.
Sfântul Anatolie a urmat Sfântului Flavian și a păstorit cu dreaptă credință Biserica lui Hristos vreme de aproape nouă ani. În vremea sa, scaunul constantinopolitan a fost ridicat la aceeași cinste cu cel al Romei, cu ocazia celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic.
Patriarhul Anatolie a luptat cu râvnă pentru a păstra neîntinată credința ortodoxă, stârnind opoziția îndârjită a susținătorilor diferitelor erezii care, punând mâna pe el, l-au torturat și ucis în anul 458.
După moartea acestuia, i-a urmat în scaunul arhieresc Sfântul Ghenadie.
Pe 3 iulie, Biserica Ortodoxă mai face pomenirea: Sfântului Mucenic Iachint Cavicularie; Cuviosului Anatolie de la Pecerska; Sfinților Mucenici Teodot, Teodora, Diomid și Evlampie.
Doamne, miluiește!
Surse: Doxologia.ro și Agenda Duhovnicească (editura Epifania).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.