La data de 3 aprilie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Midichiei.

Sfântul Nichita Mărturisitorul s-a născut în Cezareea Bitiniei, din nord-vestul Asiei Mici, într-o familie evlavioasă. Mama lui s-a stins din viață la opt zile de la nașterea sa iar Filaret, tatăl lui, s-a călugărit. Copilul a rămas în grija bunicii care l-a crescut într-un adevărat spirit creștin. Încă din copilărie, Sfântul Nichita frecventa biserica și a devenit ucenic al pustnicului Ștefan. Cu binecuvântarea sa, Sfântul Nichita s-a dus la Mănăstirea Midichiei unde egumen era Sfântul Nichifor (13 martie).

După șapte ani de viață sfântă la mănăstire, cunoscut pentru regulile drastice impuse în viața monahală a mănăstirii, Sfântul Nichita a fost hirotonit preot. Sfântul Nichifor, cunoscând viața curată a tânărului călugăr, i-a încredințat conducerea mănăstirii atunci când el însuși s-a îmbolnăvit.

Nedoritor de putere, Sfântul Nichita s-a dăruit iluminării și bunăstării mănăstirii sale, cârmuind pe frați prin propriul său exemplu de viață. Curând, viața sfântă a viețuitorilor a atras la mănăstire mulți oameni căutând mântuire. După mai mulți ani, numărul călugărilor a crescut la o sută.

La plecarea către cele sfinte a Sfântului Nichifor, frații l-au vrut toți ca egumen pe Sfântul Nichita.

Domnul l-a dăruit pe Sfântul Nichita cu harul facerii de minuni. Prin rugăciunile sale un copil surdo-mut și-a recăpătat graiul; două femei posedate s-au vindecat; un om și-a recăpătat mințile și mulți alți bolnavi s-au vindecat de rănile lor.

În acei ani, sub împărat Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclastă a renăscut și s-au întețit din nou opresiunile. Episcopi ortodocși erau scoși din funcție și exilați. În 815 la Constantinopol s-a întrunit un consiliu al ereticilor în cadrul căruia s-a hotărât alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegând în locul sfinției sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodocși exilați au fost înlocuiți cu eretici.

Împăratul i-a adunat pe toți capii monahali încercînd să-i aducă la eretismul iconoclast. Printre ei se afla și Sfântul Nichita, care a stat drept în credința sa. Urmând exemplul său, toți ceilalți au rămași credincioși cinstirii sfintelor icoane. Astfel, toți au fost aruncați în temniță. Sfântul Nichita a răbdat toate chinurile cu curaj și i-a încurajat în dreapta credință și pe ceilalți prizonieri.

Văzând acestea, împăratul și falsul patriarh Teodot au încercat să-i păcălească pe episcopii ortodocși și pe cei rămași credincioși învățăturii ortodoxe, spunându-le că vor fi eliberați cu o singură condiție, și anume să primească Sfânta Împărtășanie din mâna pseudo-patriarhului Teodot.

Multă vreme sfântul nu a vrut să se împărtășească cu un eretic dar a cedat rugăminților fierbinți ai celorlați. Sfântul Nichita a intrat în biserică unde erau puse sfintele icoane pentru înșelare și a acceptat împărtășania.

Dar când s-a întors la mănăstirea sa, a văzut că nu s-a renunțat la persecuția împotriva icoanelor și s-a căit pentru fapta sa. Întors la Constantinopol, a denunțat cu tărie erezia iconoclastă ignorând amenințările împăratului.

Sfântul Nichita a fost aruncat în temniță din nou, unde a stat șase ani, până la moartea împăratului Leon Armeanul. Îndurând foame și muncă silnică Sfântul Nichita a făcut minuni cu puterea rugăciunii, și anume conducătorul Frigiei a eliberat doi captivi fără a cere răscumpărare și trei naufragiați pentru care s-a rugat sfântul, au fost aruncați pe mal de valuri.

Sfântul Nichita a plecat la Domnul în anul 824, în urma suferințelor din temniță, fiind înmormântat la mănăstire cu mare cinste. Mai târziu, sfintele moaște au devenit o adevărată sursă de tămăduiri pentru toți care veneau să se închine cu credință la mormântul sfântului mărturisitor.

Sfântul Cuvios Ilirie, pustnic din Muntele Mirsinon, Latros, Turcia (3 aprilie)

Despre acest cuvios părinte știm numai că a fost pustnic făcător de minuni. Locul său de nevoință se afla în preajma Mănăstirii Maicii Domnului Mirsinon ridicată de sfântul cuvios Acachie (pomenit în ziua de 3 ianuarie) în veacul al IX-lea în Muntele Latros. Astfel, numele de Muntele Mirsinon, așa cum s-a păstrat în sinaxarul Bisericii noastre, este de fapt locul unde se afla mănăstirea cu acest nume în Muntele Latros. (Sfinți și Icoane)