29 septembrie: Nașterea Părintelui Arsenie Boca. Autobiografia Sfântului Ardealului

De Andreea Ilie  /  

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


La 29 septembrie 1910 se năștea, la Vața de Sus, cel ce avea să devină, ulterior, „Sfântul Ardealului”, unul dintre cele mai iubite „personaje” ale ortodoxiei românești contemporane, Ieromonahul Arsenie Boca, a cărui canonizare este așteptată de credincioșii României.

Mii de oameni intrau pe porțile mănăstirii pentru a lua cuvânt de folos de la el, iar acesta îi întâmpina spunându-le pe nume, deși era prima oară, în viață, când îi întâlnea. Să, facem, astăzi, cunoștință cu Ieromonahul Arsenie, din nou, din chiar propriile sale cuvinte, citind această scurtă și smerită ...


...AUTOBIOGRAFIE


Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vața de Sus, jud. Hunedoara. Școala primară și liceul în orășelul Brad, același județ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinație spre singurătate și spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele rațiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie și foarte bun pedagog cu fiul său. Știu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viață.

În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica. Terminând liceul și luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre științele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviație la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinația contemplativă, sau speculativă și în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram și bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor și nici nu mă înduram, întrucât era divorțată de tata iar eu eram dat tatii prin sentința de divorț, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la școală. În timpul teologiei mi se lămurea frumusețea chipului viețuirii călugărești și doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieții. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine și cât mai fără corespondență, ca oarecum să mă uite și să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Așa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoștință cu fete. Ceea ce n-am reușit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie și fetelor să studieze teologia, și m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoștințe în oraș am izbutit să n-am. Asta am reușit toată vremea teologiei, deși făceam parte și din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, și care era mixtă. Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. Mă abțineam de la „voia în oraș”, ci stam în curtea școlii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieșeam în oraș decât dacă trebuia în interesul școlii, a vreunui profesor, sau însoțiți de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat și n-am învățat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – și mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac așa ceva.

De viața altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferență și necunoștință. Toate preocupările mele erau și sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă știu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie își alesese nevoința tăcerii, prin care s-a desăvârșit interior.

Teza de licență în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârșire interioară a omului, și purta titlul: „Încercări asupra vieții duhovnicești”. Terminam teologia prin 1933.

În vacanță mă ocupam cu pictura.

Pictura mi-a lungit școala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din București, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Șirato, Costin Petrescu și Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor și grevelor studențești, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea și cunoștințele de anatomie și antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-și țină cursul. Abia aci m-am lovit de mișcările politice studențești, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mișcări studențești n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universității, ci ca o școală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenții ce să se poată înscrie în centrul studențesc București. Am fost complet în afară de orice mișcare studențească sau înscriere în vreo mișcare politică.

Vremea în București

Am petrecut-o nelipsind de la școală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineața și mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanție pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau și studenți legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Școala mă absorbea total și n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind și discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Așa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în românește, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.

În vremea aceea, mișcarea legionară era în toi și se discuta de ea în toate părțile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinație către mișcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morți, Moța și Marin, am ieșit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviței”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviței. Deci am privit o parte din convoi și pe cei doi morți. Atâta tot.
Colegi la școală am avut de toate soiurile și neamurile. Aveam, la alți profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roșie, însă discuții n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Ițhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu ești evreu și eu creștin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine și tu n-ai să te poți supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viață.

Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieși din țară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obținut pașaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliției din Sibiu.

Iar întrucât eram diacon, am obținut și încuviințările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului și a Atenei, precum și a celor două guverne: român și grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârșirea interioară prin meșteșugul călugăriei.

M-am întors în țară la 8 iunie 1938. Țin minte data pe aceea, că intrând în țară prin Moravița am văzut drapelele românești, de acel 8 Iunie de odată.

De la data aceasta, până la Paștile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învățat la Chișinău cu niște meșteri ruși poleitura cu aur „cicanca”, și alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.

În Vinerea Izvorului după Paștile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.

Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul și singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraș. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învățat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor și evlavie la Mănăstire și călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoția – eu simțindu-mă nevrednic. A primit-o. Așa au început slujbele la Mănăstire după puteri.

Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau păcatelor. Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață. I-am învățat să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi).

Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.
Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri și rosturi sunt străin.

Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcea. 17 iulie 1945

”Dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.” – Pr. Arsenie Boca

 Mai multe date la Mărturisitorii.ro

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews

Susține ActiveNews
PayPal
Participă prin sprijinirea noastră
la lupta pentru Adevăr!
Buton Donează acum
căci mâine nu se știe ce ne mai așteaptă.
Pentru știri necenzurate
abonează-te acum!

Este gratis și poți anula oricând abonarea.

Top 5 autori
VideoNews

Starea de Libertate și ActiveNews vă invită la Cluj, luni, 12 iunie, orele 19.00, la conferința Românii vs Marea Resetare. Vă așteptăm!

ULTIMELE ZILE - FINAL DAYS - VIDEO TRADUS ÎN ROMÂNĂ:

Arafat judecat pentru cei legați de pat - Remember Plandemia. Dr. Geanina Hagimă despre vaccinare și Marea Resetare - Exclusiv ActiveNews

Olivia Steer și Florin Chilian despre ActiveNews și Libertatea Presei:

Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (2)
  • INJECTIA FINALA 29.09.2021 03:38
    @PARASCHIV

    PARASCHIV, PUTIN
    SAU MARE PARSIV? SECURISTE ARGUMENTE
    DIN MINTI TRISTE SI DEMENTE

    TORTURATUL SI UCISUL
    PENTRU CREZUL,PENTRU VISUL
    DE IUBIRE, DE SFINTIRE,
    E TOT BUN DE RASTIGNIRE

    FIU ESTI DE TORTIONAR?
    SFANTU'I VESNIC IN ALTAR
    PE PAMANT SI IN AZUR
    VORBA"I, FAPTA'I, AUR PUR!
  • Radu Comsuta 29.09.2022 10:18
    Ca să-l citez pe PS Daniil Stoenescu, "nu cred că de la Sf. Apostol Andrei, încoace a mai fost un om ca părintele Arsenie Boca". Și îi dau absolută dreptate. Și părintele le spunea oamenilor că Dumnezeu îl putea trimite să se nască în orice neam de pe pământul acesta. Dar a ales România. Deși românii au în general mare evlavie la Sfântul Ardealului sunt și unii care s-au smintit de el și îl cred înșelat. Nu-i judec eu. Același lucru au gândit și despre Hristos. Părerile au fost împărțite: de la "Fiul lui Dumnezeu", "proorocul Ilie", "unul din proorocii din vechime" până la "samaritean", "îndrăcit care scoate dracii din oameni cu Belzebut"... Dar adevărul s-a adeverit după două mii de ani a fi doar UNUL!
Ultima oră

14:15

Pompiliu Diplan: Starea de Libertate vă invită alături de ActiveNews la Conferința de la Cluj-Napoca de luni, 12 iunie, ora 19, despre Români și Marea Resetare. VIDEO

14:05

Droguri, sex, băuturi, prostituate - Aproape 9.000 de noi fotografii au fost găsite pe laptopul lui Hunter Biden

13:24

Sindicatele din Educație, din nou în stradă. Protest cu 20.000 de persoane și marș în București

12:38

"Cinci milioane de dolari pentru un Biden, cinci milioane de dolari pentru celălalt Biden". Presa din SUA confirmă implicarea președintelui într-o schemă de mită

11:58

Rușii au distrus primul tanc german Leopard 2 (VIDEO)

11:45

Sfidarea continuă! Arhitectul maghiar care a proiectat reabilitarea străzii Kogălniceanu din Cluj NU a ținut cont de solicitarea primăriei ca grupul statuar Școala Ardeleană să fie amplasat pe soclu

10:44

Zoe Dantes: În numele Fiului!

09:41

Alianța Familiilor din România: Solicităm voluntari pentru Luna Identității Creștine

09:29

Iulian Capsali: TREI PROBLEME ȘI CÂTEVA IDEI

09:21

Mihai Tîrnoveanu: Sâmbătă 10 iunie și vineri 16 iunie, pomenirea Părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Petru Vodă!

08:47

Pușcării pentru copii! Au apărut sistemele de recunoaștere facială, la o școală din Capitală

23:30

8 iunie 1967: Trecerea la Domnul a Otiliei Cazimir, poeta care a încântat generații întregi de copii. O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate...

22:17

Banca Reglementelor Internaționale va folosi IA pentru a monitoriza tranzacțiile bancare globale - Instaurarea unei societăți fără numerar

21:25

OMS plănuiește „simularea” unei noi pandemii

20:35

Bijuteria românilor bucovineni din Boianul canadian, Biserica Maicii Domnului, distrusă de un incendiu. FOTO / VIDEO și cu Biserica originară din Boianul românesc din nordul Bucovinei pomenit de Eminescu în Doină