Samson Bodnărescu s-a născut la data de 27 iunie 1840, de Sfântul Cuvios Samson, în satul Voitinel, județul Suceava și a murit la 3 martie 1902, în Pomârla, județul Botoșani. A fost un scriitor și poet român, care a participat la activitatea Junimii.
A urmat studii liceale la Cernăuți și Rădăuți după care a ocupat un post de profesor și pedagog la Institutele Unite din Iași, fiind în același timp, membru al Societății culturale Junimea. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen și s-a întors la Iași în 1870, după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Școlii Normale „Vasile Lupu”.
În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până în 1902, când a trecut la Domnul.
Samson Bodnărescu a scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte „Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții” (1864), drama istorică „Ilie Vodă” și tragediile „Rienzi”, (1868, inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și „Lăpușneanu-vodă” (1878-1879), de valoare literară minoră.
În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu, avocat, ziarist și poet bihorean renumit al acelei vremi.
Eminescu i-a dedicat, când încă era în viață, o poezie lui Samson Bodnărescu, prin care-și cere scuze că nu a știut că pe 27 iunie este și ziua lui de nume, în calendarul ortodox român fiind marcat, la această dată, Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini:
A urmat studii liceale la Cernăuți și Rădăuți după care a ocupat un post de profesor și pedagog la Institutele Unite din Iași, fiind în același timp, membru al Societății culturale Junimea. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen și s-a întors la Iași în 1870, după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Școlii Normale „Vasile Lupu”.
În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până în 1902, când a trecut la Domnul.
Samson Bodnărescu a scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte „Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții” (1864), drama istorică „Ilie Vodă” și tragediile „Rienzi”, (1868, inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și „Lăpușneanu-vodă” (1878-1879), de valoare literară minoră.
În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu, avocat, ziarist și poet bihorean renumit al acelei vremi.
Eminescu i-a dedicat, când încă era în viață, o poezie lui Samson Bodnărescu, prin care-și cere scuze că nu a știut că pe 27 iunie este și ziua lui de nume, în calendarul ortodox român fiind marcat, la această dată, Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini:
Felicitare lui Samson Bodnărescu
de Mihai Eminescu
N-am știut cum că în ziua
Douăzeci și șapte iunie,
Își serbeaz-aniversarea
Toți voinicii și Sămsunii.
În biserică asemeni
Cât umblai pe la icoane,
N-am văzut pe sfântul Simson
Prea iubitule Samsoane.
Și aflând de-așa minune
Eu scrisei aceste șire,
Dorind multă sănătate,
Viață lungă și sporire.
Și spre semn caracudistic
Îți trimit această cartă,
Iar tu spune printr-un distih
Cum că cei absenți se iartă.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.