Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 27 iulie.
În aceeași zi, mai sunt pomeniți și: Cuvioasa Antuza, Sfântul Mucenic Hristodul, Cuviosul Manuel, Cuvioșii Simeon și Nicolae.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon era originar din Nicomidia și avea o familie înstărită. Tatăl său era senator roman și se închina la zei iar mamă sa era creștină.
Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creștină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului și despre tainele credinței în nemurire. Atras de învățătura creștină, ca urmare a înfluenței dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile sfinte o dată cu moartea acesteia. Filosofia îi va prinde mai mult atenția. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la școlile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredințat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoștințe și o înțelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a și ales drept medic al său.
Dumnezeu va apărea din nou în inima tânărului doctor, făcându-l să-și dorească cu ardoare Botezul in Hristos. Schimbarea cea mai mare din viața lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creștin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoiește a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Trecând zilnic prin fața curții preotului unei biserici din Nicomidia - Sfântul Ermolae - tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru.
Bătrânul Ermolae începu apoi să-l învețe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor și al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, mușcat de o năpârcă.
Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon.
După primirea Sfântului Botez, mai multe vindecări făcea Pantelimon, boli incurabile și neputințe nespuse pierind în fața iubirii și credinței sale. A fost botezat de preotul Ermolae cu numele de Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”, vechiul nume fiind Pantoleon, adică „cel întru toate puternic, ca un leu”. Numele pe care l-a primit la botez a fost pe deplin ilustrat de viața și activitatea Sfântului, care s-a dăruit celor în suferință, tămăduind deopotrivă trupurile și sufletele, cu iscusința medicului dar și cu puterea credinței.
Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le da celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el și-a împărțit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli și neputințe, nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage și numele „doctor fără de arginți”.
Din cauza că era căutat de mulți bolnavi, ceilalți medici din Nicomidia deveniseră invidioși pe el și, fiindcă îngrijise un creștin tocmai chinuit din ordinul împăratului, ei profitară de ocazie pentru a-l denunța pe Pantoleon la împărat. Pentru credința și dragostea tânărului Pantelimon față de Hristos, împăratul Maximian poruncește ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul.
Tânărul a fost legat de un stâlp și trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse.Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi. L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare. Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși. Maximian a dat ordin ca Pantoleon să fie decapitat, iar trupul să fie dat în foc.
În momentul morții sale, din cer s-a auzit cuvântul: "Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădajduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon."
Pantelimon, doctorul cel bun și nerăpitor de averi, a mucenicit pentru dragostea sa față de Hristos, fiind decapitat din ordinul împăratului. Se spune de către Tradiția creștină, cum că în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creștinii cinstitul trup al sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia aceluia. Credincioșii au scos din cenuță trupul neatins de foc al lui Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.
Este unul din cei mai populari sfinți din calendarul creștin, invocat adeseori de către cei aflați în suferință, fiind grabnic vindecător.
Acest sfânt este adesea numit "doctor fără de arginți" deoarece nu a fost interesat niciodată de bani ci s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui și nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute.
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor cinstiți și tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor și creștin următor lui Hristos.
Sfinte Pantelimon, tămăduiește-ne și pe noi, păcătoșii!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
O, Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și nu lăsa să rămână în noi bolile trupești și sufletești de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile și păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească și sufletească – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorințe și împătimire de lucrurile trecătoare pământești – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputințele și pentru datoriile noastre – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ținerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos și al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia și netrebnicia noastră – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele și feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saț, în nereținere, în desfătare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deșartă și de cea săvârșită cu judecată – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noștri de privirile păcătoase...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deșarte, al cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârșirea rugăciunii și spre fapta cea de milostenie – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care ușor se îndreaptă spre căi rătăcite și spre locuințele acestei lumi – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba și buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte și fără de pricepere – tămăduiește-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră și lipsită de înțelegere, înțelepciune și de cugetare. Bolnavă este voința noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte și se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă și neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu dorește și nu este în măsură să conștientizeze atât moartea și suferința veșnică a păcătoșilor, cât și Fericirile Împărăției Cerești, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduiește-ne. Ne doare totul în noi. În neputință este sufletul nostru cu toate puterile și priceperile lui. În neputință este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginți, Doctorul cel mult iubitor și sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor și neputințelor, ci tămăduiește-ne cu puterea harului tău și vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor și vom mulțumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.
pZpQ6yXDMHQ6vjvr3tCbhVXW7h1pZpoB26cgpfzjxvQM1944FrHMfA11l
/
https://www.facebook.com/100014326395458/posts/pfbid0ArgB6G8q
YsHN6E6ZSxpBTnbvher73Eyy2EVyk3eeT1k5e1Rnps6X4dXDfogfeBAJl/
https://cronicarortodox.wordpress.com/2024/07/27/simplificati-va-viata-67/
Viața mea, mărturia mea