Pe 27 decembrie îl sărbătorim pe Sfântul Ștefan, primul martir pentru Iisus Hristos. Ștefan, al cărui nume înseamnă "cunună" sau "coroană", a fost ales primul dintre diaconi de către apostoli pentru a-i ajuta pe săracii din Ierusalim.
Întrucât Ștefan a intrat în atenția iudeilor, nemulțumiți că acesta predica public învățăturile lui Hristos și a fost adus în fața Sinedriului, fiind judecat de același Caiafa care îl judecase și pe Iisus.
Răspunzând acuzelor de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Ștefan a ținut un discurs fulminant:
"Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. Conform Noului Testament, el a avut o teofanie: : "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". Ca și Hristos, Ștefan a cerut iertare pentru cei ce îl ucid. Printre aceștia se afla și cel ce urma să devină Sfântul Apostol Pavel.
Despre uciderea lui Ștefan, părintele Sofian Boghiu, afirma: "Merita aceasta dragoste cel care pentru Hristos si-a dat viata, sfantul mucenic arhidiacon Stefan. El este cel dintai martir crestin. A mai fost ucis sfantul apostol Iacov, fratele sfantului apostol Ioan, ucis de Irod cu sabia în piata publica din Ierusalim, dar a fost al doilea mucenic, al doilea ucis pentru Hristos. Sfantul Stefan însa este cel dintai.
Cineva facea aceasta observatie: ca la începutul lumii, Cain este primul ucigas, el a ucis pe fratele sau din ura, din invidie. La începutul lumii crestine, sfantul Stefan moare el însusi ucis de invidie, ucis de dusmanii lui Hristos"
Părintele Nicolae Steinhardt a comentat în mod deosebit cinstea pe care i-o acordă Biserica Ortodoxă Sfântului Arhidiacon Ștefan.
De ce aceasta mare si exceptionala cinstire? Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.
Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?
"A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. [...] De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.
Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.[...]e deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.
Sfantul Stefan aceasta chiar este - pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El"
Întrucât Ștefan a intrat în atenția iudeilor, nemulțumiți că acesta predica public învățăturile lui Hristos și a fost adus în fața Sinedriului, fiind judecat de același Caiafa care îl judecase și pe Iisus.
Răspunzând acuzelor de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Ștefan a ținut un discurs fulminant:
"Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. Conform Noului Testament, el a avut o teofanie: : "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". Ca și Hristos, Ștefan a cerut iertare pentru cei ce îl ucid. Printre aceștia se afla și cel ce urma să devină Sfântul Apostol Pavel.
Despre uciderea lui Ștefan, părintele Sofian Boghiu, afirma: "Merita aceasta dragoste cel care pentru Hristos si-a dat viata, sfantul mucenic arhidiacon Stefan. El este cel dintai martir crestin. A mai fost ucis sfantul apostol Iacov, fratele sfantului apostol Ioan, ucis de Irod cu sabia în piata publica din Ierusalim, dar a fost al doilea mucenic, al doilea ucis pentru Hristos. Sfantul Stefan însa este cel dintai.
Cineva facea aceasta observatie: ca la începutul lumii, Cain este primul ucigas, el a ucis pe fratele sau din ura, din invidie. La începutul lumii crestine, sfantul Stefan moare el însusi ucis de invidie, ucis de dusmanii lui Hristos"
Părintele Nicolae Steinhardt a comentat în mod deosebit cinstea pe care i-o acordă Biserica Ortodoxă Sfântului Arhidiacon Ștefan.
De ce aceasta mare si exceptionala cinstire? Spre a raspunde, bine este a ne opri nitel asupra unei distinctii de ordin gramatical; ea ne va usura talmacirea exacta (si descoperirea semnificatiei adanci) a textului principal referitor la acel pe care il praznuim.
Limba noastra cunoaste doua verbe vecine, totusi nu identice. A sedea vrea sa zica in romaneste a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita … ), iar a sta inseamna a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curenta, incurca lucrurile si folosesc nediscriminatoriu (si deci gresit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, sezi jos ori stai in picioare. Mai zic, vrand sa pofteasca pe careva sa sada: stati, va rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a intelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neaparat sa luam aminte la sensul corect al verbelor a sedea si a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?
"A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. [...] De ce, ne intrebam iarasi, foloseste textul Noului Testament verbul a sta, adica a se afla in picioare, iar nu pe a sedea? In icoane, doar, Hristos e mereu infatisat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc. Iar textele liturgice si exegetice mereu se refera la Iisus sezand in slava, niciodata stand.
Nu incape indoiala ca pentru a privi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Si pentru care pricina? Din respect pentru Archidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire. La acest dintai act de jertfa, marturisire si curaj, Domnul intelege sa asiste din ceruri intr-o atitudine cinstitoare. Domnul il respecta si-l admira pe Stefan pentru curajul de care da dovada, pentru ca Il marturiseste si nu se leapada si nu se rusineaza de Mantuitorul sau, pentru ca si-a infruntat potrivnicii si s-a straduit sa le demonstreze adevarul dreptei credinte.[...]e deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una si neindoielnica: Hristos iubeste curajul, El care de atatea ori a spus: nu te teme, nu va temeti, nu va inspaimantati, nu fiti fricosi, pentru ce sunteti fricosi, indrazneste, indrazniti, indrazniti, Eu am biruit lumea. In vreme ce la Apocalipsa dezvaluita Sfantului Evanghelist Ioan, fricosii sunt cei dintai mentionati (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiti iezerului de foc.
Sfantul Stefan aceasta chiar este - pilda de curaj crestinesc: el crede, isi marturiseste credinta, nu se leapada ori rusineaza de Hristos si primeste sa moara pentru El"
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.