În urmă cu 12 ani, în anul 2013, în data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene, a fost marcată pentru prima dată Ziua universală a Iei, după o idee binecuvântată de Părintele Justin Pârvu, după cum a mărturisit autoarea inițiativei.
Ia sau cămașa tradițională purtată de femei este considerată cea mai importantă piesă a costumului popular românesc, după cum afirmă Varvara Buzilă, într-o lucrare despre costumul popular apărută sub egida UNESCO, citată de portalul historia.ro: îIa păstrează vechea tradiție, prin decorare subliniază diferențele de vârstă, ocazii și stare socială și determină compoziția ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămașa, cu care trebuie în mod imperios să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică”.
În funcție de croială, în portul feminin se disting trei tipuri de cămăși: cămașa „de-a întregul”, considerată cea mai veche, ia, sau cămașa încrețită la gât, și cămașa cu platcă, influență a costumului orășenesc. La începuturi, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, însă mai târziu au apărut și versiunile confecționate din borangic, mătase și bumbac, împodobite cu broderii sau mărgele la mâneci și la gât. Broderia poate fi inspirată de natură sau poate cuprinde motive geometrice, stilizate, cusute în linii drepte, oblice, sau sub formă de steluțe. Motivele și culorile folosite diferă însă în funcție de zona etnografică și de ocazia cu care se purta acest obiect vestimentar (nuntă, înmormântare sau altă sărbătoare importantă în lumea satului arhaic etc).
Ia a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele — ''La blouse roumaine'' (1940) — fiind expus la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ''România revoluționară'', purtând atât ie, cât și năframă. Ia românească apare și în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață, Nicolae Grigorescu și mulți alții.
Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri celebri, mai informează Basilica și Agerpres.
Costumul tradițional românesc: templu la purtător
„Costumul tradițional este un adevărat
templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri,
hierofanii, re…velări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în
același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă”, publică Mănăstirea Petru Vodă.
„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradițional, în care românul a știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte:
Iată vin colindători
Printr-înșii și Dumnezeu
Îmbrăcați într-un veșmânt
Lung din cer până-n pământ
Scris e-n spate, scris e-n piept
Scris e-n șale, scris în poale
De-amândouă părțile scris câmpul cu florile
Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure
Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi
Pe umărul de-a dreapta scrise-s soarele și luna
Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea.”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
CARTEA CU CEA MAI VECHE SCRIERE DIN LUME, ALĂTURI DE SCRIEREA DE LA TARTARIA, SCRIEREA CU HIEROGLIFE, CUNEIFORMĂ ȘI FENICIANĂ...
https://www.facebook.com/pages/Ioan-Sorin-Apan/1522443334681773
Romanii au scris de milenii, pe straiele lor istoria lumii și sensul vieții! Scriere asemănătoare cu cea de pe tăblițele de la Tartaria și alte scrieri vechi: scrierea cu hieroglife, cuneiformă și feniciană.
Costumele noastre populare și tot ce ne-au lăsat moștenire străbunii adună într-o scriere veche bogăția spirituală – înțelepciunea - unui neam cu o bogată trăire religioasă unică care ne dă identitate, originalitate, adică specificul nostru pontico-carpato-dunărean. Unele simboluri purifica si protejeaza! Daca porti un astfel de veșmant, e ca si cum ai avea o armură.
Costumele, tradiționale erau extrem de importante și aveau permanent rolul un scut activat, un scut menit să ne apere de rele, să țină gândurile și energiile negative departe!
Costumele populare au fost purtate cu mândrie de prințese și regine.
Foto: Marie de Edinburgh în primul ei costum țărănesc românesc dăruită de regele Carol drept cadou de nuntă.
Rochia țărănească română a fost introdusă de festivitățile și ceremoniile curții de către regina Elisabeta a României
. (Sursa:
https://royalromania.wordpress.com/2012/07/07/marie-of-edinburgh-acquiring-the-romanian-identity/, Colecția Diana Mandache)
(Ioan Sorin Apan, sursa: https://www.facebook.com/pages/Ioan-Sorin-Apan/1522443334681773 )
„Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă".( Prof. Ioan Sorin Apan,
http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/)
„Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător - costumul popular tradițional, în care românul știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci
10
Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor, ISSN 2668-0076, ISSN-L 2668-0076, nr.3, anul 2020
avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru - iată o viziune teologică deja! - anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: 'Iată vin colindători/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un veșmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amandoua părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea." ( Prof. Ioan Sorin Apan,
http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/ )
Foto: Ie, Sursa: https://manastirea.petru-voda.ro/2015/01/12/costumul-traditional-romanesc-templu-la-purtator/
"Acum când cunoaștem vechimea, sacralitatea, funcția apotropaică (alungarea duhurilor rele) a acestor simboluri, înțelegem cu adevărat afirmația lui Ioan Sorin Apan de mai sus. Informația nu ne mai permite să fim indiferenți. Nu dispariția folclorului este pericolul cel mai mare, ci denaturarea, vulgarizarea lui, din păcate uneori chiar de către cei care îl promovează. (...) Nu cu disperate strigăte de alarmă de genul „ne pierdem tradiția!”, „dispare folclorul!” sau „ ne pierdem identitatea!”, trebuie să ne apropiem de aceste simboluri, ci cu conștiința mileniilor pe care le avem în spate și mai ales cu multă duioșie." ( Harris Wallmen
)
(Sursa: http://www.mesota.ro/muzeu/sorin_apan/)
11
Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor, ISSN 2668-0076, ISSN-L 2668-0076, nr.3, anul 2020
Foto: Regina Maria a României (Sursa: https://www.romaniaregala.ro/jurnal/regina-maria-143-de-ani-de-la-nastere/attachment/tumblr_ldz0kdqxul1qcfftgo1_1280/)
12