Biserica Ortodoxă prăznuiește la data de 24 iunie Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Nașterea sa a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, în chip minunat, tatălui său când slujea în Templul de la Ierusalim.
Deoarece s-a îndoit că va mai putea avea copii la o vârstă înaintată, Zaharia nu a mai putut vorbi până în ziua când, după nașterea fiului său, a fost rugat să scrie pe o tăbliță care va fi numele copilului. După ce a scris Ioan, și-a recăpătat darul vorbirii și a profețit în legătură cu misiunea pe care o va avea, de Înaintemergător.
Venirea pe lume a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul s-a întâmplat în perioada în care Irod era rege al Iudeii.
Potrivit Sfintei Scripturi, în acest timp era preot la Templul din Ierusalim, Sfântul Proroc Zaharia, învățător al Legii Vechi, care a fost ales să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, care era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
"Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga. Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el". (Luca 1, 6-12)
"Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit". (Luca 1, 6-17)
39. Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda.
40. Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.
41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42. Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46. Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul,
47. Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.
50. Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți.
Sfânta Evanghelie după Luca
Cei doi părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul sunt considerați părinți model, părinți sfinți. "Cât au plâns, cât s-au rugat și au postit părinții săi ca să nască un copil! Sfântul Ioan este rod al credinței, al rugăciunii și al postirii părinților săi", spune arhimandritul Ilie Cleopa în predica de la sărbătoare Nașterii Sfântul Ioan Botezătorul.
Sfântul Zaharia și Sfânta Elisabeta și-au jertfit viața pentru copil. Sfântul Zaharia a fost omorât, la porunca împăratului Irod, care și-a trimis soldații să omoare toți pruncii, în vârstă de până la doi ani, în speranța de a-l ucide și pe Mesia, de a cărui naștere a fost vestit de către magi.
Știind de nașterea minunată a lui Ioan și crezând că însuși Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldaților să îl caute și să îl omoare. Între timp, însă, Elisabeta l-a luat pe Ioan și a fugit, ascunzându-se în munți, de cealaltă parte a Iordanului.
Negăsind pruncul, soldații au fost trimiși la preotul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit nici un răspuns, Sfântul Proroc Zaharia a fost pe loc omorât cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la Templul din Ierusalim.
După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, și-a dat sfârșitul în peștera unde ascunsese copilul.
Sfântul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a rămas în pustie până "în ziua arătării lui către Israel" (Luca 1, 80), când a început a predica pocăința către mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://m.dcnews.ro/de-ce-nu-vrei-sa-mananci-lacute-daca-pana-si-ioan-botezatorul-le-a-mancat-raspunsul-preotului-crin-triandafil-theodorescu_885865.html
Vezi și Biblia din 1688 (tot vlăstari).
Și Prea Fericitul zice lăcustă
Le'o servi pe zacuscă?
Sau le ține închise în cușcă
Să atragă o muscă
Care'l bâzâie ingrozitor
Iscând gânduri ce dor
Uneori, furios, prinde'o muscă
O chinuie, apoi o mușcă
(Bine că nu inșfacă o pușcă!!!)
FTaviTrance%2Fposts%2Fpfbid02t6aQ6kwEA
fQU7H4D2oo6snLHk2sgDNgrtBd
4ySj3oddCh4fTRYPZEKtBfMLkJtTfl
FTaviTrance%2Fposts%2Fpfbid02t6aQ6kwEA
fQU7H4D2oo6snLHk2sgDNgrtB
d4ySj3oddCh4fTRYPZEKtBfMLkJtTfl
Cuvânt la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie)
„Aceluia I se cade să crească, iar mie să mă micșorez” (Ioan 3, 30)
La 21 iunie este solstițiul de vară, cumpăna vremii: de acum ziua începe să se micșoreze, iar noaptea să crească. Indată după solstițiu, avem această mare prăznuire din ziua de astăzi, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Anul mai are o astfel de cumpănă, solstițiul de iarnă, la 21 decembrie. Atunci este noaptea cea mai lungă de peste an, după care încep să crească zilele și să se mărească lumina. De asemenea și după solstițiul de iarnă vine o și mai mare sărbătoare și tot o naștere, și anume Nașterea Domnului Hristos. S-ar părea că între aceste două nașteri nu-i nici o legătură, ci numai că Sfântul Ioan este mai mare decât Domnul cu șase luni, în realitate însă, între aceste două nașteri, care au loc îndată după solstiții, este o tanică legătură dumnezeiască.
Elizabeth visited by the TheotokosSfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare reprezentant al Vechiului Testament; cu el se încheie o etapă a omenirii. Cu Nașterea Domnului începe o lume nouă. Vechiul Testament se sfârșește cu culmea cea mai înaltă la care s-a putut ridica omul, cu cel mai mare dintre cei născuți din femei; Noul Testament începe cu adâncul cel mai de jos la care s-a coborât Dumnezeu facându-Se om. Sfântul Ioan Botezătorul, vorbind ucenicilor săi despre Domnul Hristos, le spune: „Acestuia I se cade să crească, iar mie să mă micșorez.” Lucrul acesta este atât de însemnat, încât el a fost înscris chiar și în mersul vremii. La nașterea lui Hristos, lumina începe să crească: „Acestuia I se cade să crească”; iar la nașterea Sfântului Ioan lumina începe să scadă: „iar mie mi se cade să mă micșorez”.
Dar lucrul acesta nu este adevărat numai în legătură cu cele două nașteri de la solstiții de care am pomenit, ci este o lege pentru tot creștinul: în fiecare din noi, Hristos trebuie să crească, iar omul să se micșoreze. Și cum se face acest lucru ne învață tocmai praznicul de astăzi.
In baia Sfântului Botez, tot creștinul se îmbracă cu Hristos: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”, așa cântă Biserica la săvârșirea acestei sfinte taine. De acum tot cel botezat trebuie să devină asemenea cu Hristos. In ființa omului botezat s-a semănat sămânța omului celui nou, a Hristosului din noi. Or, acest om trebuie să se dezvolte, trebuie să crească până la măsura plinătății lui Hristos, dar în același timp trebuie să scadă, să se micșoreze mereu omul cel vechi: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.” Aceasta este calea desăvârșirii, a sfințeniei.
Dar cum crește Hristos în noi? Mai bine să vedem cum trebuie să mă micșorez eu, că este mai ușor de înțeles, căci lucrul este același: dacă mă micșorez eu, apoi sigur crește Hristos; și dimpotrivă, dacă cresc eu, se micșorează Hristos. Nu se poate să cresc și eu și Hristos în același timp, cele două creșteri sunt potrivnice una alteia. Așadar, El crește numai dacă mă micșorez eu. Iar cum să mă micșorez eu, ne-a arătat-o sfântul Ioan Botezătorul. Dar mai întâi să nu uităm că omul este îndoit: trup și suflet, amândouă deci trebuie micșorate.
204234-normal_Sveti_Jovan_KrstiteljTrupul se micșorează prin post și nevoință. Sfântul Ioan a fost cel mai mare pustnic, se hrănea cu ierburi și miere sălbatică. Niciodată n-a pus în gură vin sau altă băutură bețivă. […] În trup se sălășluiesc pofte păcătoase: pofta trupească, pofta de averi, lăcomia. Un trup bine hrănit, spun Sfinții Părinți, este ca un porc pus la îngrășat. De aceea punem trupul la nevoințe, la post și privegheri, ca să-l micșorăm, ca să micșorăm patimile din el și să lăsăm loc pentru creșterea omului duhovnicesc. Iată deci cât de însemnat este postul pentru tot creștinul și de ce trebuie să ținem cu scumpătate rânduiala postului. De aceea sfintele Canoane ale Bisericii ne poruncesc cu strășnicie să ținem rânduiala Sfântului Post, fiindcă fără această unealtă nu putem lucra ogorul cel duhovnicesc al sufletului și nu ne putem mântui.
Dar și sufletul am zis că trebuie să se micșoreze. Or, păcatul cel mai mare, care umflă sufletul, este mândria, păcatul cel mare de la început, zăvorul otrăvit din care curg toate relele. Să ne uităm la Sfântul Ioan Botezătorul: n-a fost om născut din femeie mai mare decât el, cel mai mare decât toți proorocii, prietenul lui Hristos și cu toate acestea zice: „Nu sunt vrednic să dezleg nici cureaua de la încălțămintea Lui“, iar la Iordan se oprește cu sfială: „Doamne, Tu trebuie să mă botezi pe mine și nu eu!“ Vedeți, aceasta este smerenia, dușmanul de moarte al mândriei; să fii plin de daruri, de vrednicii și să te socoti mai nevrednic decât toți; aceasta este micșorarea sufletului.
De obicei, noi oamenii suntem plini de mândrie, ne socotim mai buni decât semenii noștri. Cel evlavios se crede mai evlavios decât ceilalți și se uită de sus la dânșii; tânărul se crede mai frumos, cel isteț mai priceput, cel bogat mai vrednic; fiecare se crede mai bun, mai presus decât ceilalți. Aceasta este mândria, din care izvorăsc toate relele: zavistiile, certurile, uciderile. Dimpotrivă, smerenia este maica virtuții, nu te lasă să te socoti mai bun decât aproapele tău: niciodată să nu-l socoti mai prejos decât tine, totdeauna să ai despre el o părere mai bună decât despre tine.
sfantul-ionIată cele două unelte cu care putem micșora pe omul cel vechi din noi, pentru ca să crească omul cel nou întru Hristos: postul și smerenia.
Cu aceste două cununi s-a împodobit cel mai mare decât toți cei născuți din femei, sfântul Ioan Botezătorul, și cu ele trebuie să se împodobească tot creștinul. Acestea împreună, după cum ne învață Sfinții Părinți, alcătuiesc plinătatea tuturor virtuților. Ele micșorează pe omul de păcat din noi și ajută să crească omul cel duhovnicesc. Și, lucru minunat, cu cât ne micșorăm mai mult, cu atât ne facem mai transparenți, cu atât mai mult strălucește Hristos din noi, precum zice Apostolul, că nu mai trăiesc eu, ci Hristos care este în mine.
Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfințit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit și s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia și nevoințele și postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate! De aceea, postul și smerenia trebuie să ne însoțească în toate zilele vieții, pentru că ele ne fac asemenea cu marele prooroc și înaintemergător Ioan; ba și mai mult, ne fac asemenea cu Dumnezeu, Care să ne învrednicească și să ajute să ne înnoim și noi sufletește, cu rugăciunile sfântului și marelui Său Prieten, Ioan Botezătorul. Amin.
(din: Parintele Petroniu de la Prodromu, Editura Bizantina, Bucuresti, 2015)
Integral https://www.cuvantul-ortodox.ro/cuvant-la-nasterea-sfantului-ioan-botezatorul-parintele-petroniu-tanase/