

Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său. Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8, 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.
După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, și-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, și-a făcut o chilie și s-a retras în ea în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuță de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină.
După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.
Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri și știind că acest lucru se datorează prezenței capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa.
Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși sfântul îi va porunci. În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustatiu era arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil. În peștera lui au intrat ulterior niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire.
În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului. În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.
Pe vremea Cruciadei a 4-a, cruciații latini, intrând în Constantinopol
în 1204, au furat o parte din capul sfântului, respectiv partea frontală, care a ajuns în Franța, la biserica Notre Dame din Amiens, unde se află și astăzi, într-un soi de muzeu al bisericii. O lovitură vizibilă deasupra sprâncenii vine spre confirmare, deoarece Irodiada provocase o rană similară pe capul martirului.FOTO:

Intre așezămintele care detineau fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul se afla si fosta Manastire Studion, a studiților, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, cea mai veche biserică din Constantinopol, azi Istanbul, transformată de Baiazid al II-lea în Moscheea
Imrahor Camii (aflata in restaurare), după numele unui comandant albanez, Iliaș, care l-a însoțit în lupta de cucerire a cetății sfinte. Documentele arata
ca aici se pastrau inca din secolul al IX-lea mana dreapta si o parte
din craniu, frumos imbracate in aur si pietre pretioase. După un periplu prin lumea bizanțului, în prezent, din nefericire, sfintele moaște se află pe post de exponate muzeale la Palatul Topkapi din Istanbul.

Și Sfântul Sofian Boghiu s-a numărat între pelerinii care s-au rugat la moaștele Sfântului, aflate la Damasc. Într-o cuvântare, acesta a relatat: „Am vazut si eu aceasta moschee luxoasa, cu
lampadare si covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde
si cu pereti de sticla. Acolo inauntru este capul Sfantului Ioan
Botezatorul. In jurul acestui paraclis stau foarte multi orbi, in
genunchi sau turceste, intr-o tacere care te uimeste. Stau si nu vad
nimic, dar ochii lor dinlauntru sunt deschisi. Ei se roaga si foarte
multi se vindeca . Ce spun ei, numai Dumnezeu stie, dar, in mod sigur,
primesc foarte mult ajutor de la capul Sfantului Ioan. Se revarsa foarte
multe minuni de acolo asupra acestor musulmani... Vin si foarte multe
femei musulmane, cu copii in brate, si se sprijina de bara care
inconjoara mormantul, acelui sicriu. Il inconjoara de trei ori, apoi
pleaca la treburile lor... pleaca cu fata vesela... Pun si un fel de
pomelnice intr-un locsor anume de langa acel sicrias. Sunt acolo gramezi
de rugaciuni catre Sfantul Ioan Botezatorul, este un semn de mare
veneratie pentru acest sfant. [...] Acolo vin multi bolnavi, mai ales
orbi. Te impresioneaza privirea lor, fixata undeva in gol... Am intrebat
pe cineva: "Ce asteapta acestia, de stau aici de atata vreme?" si mi
s-a raspuns: "Foarte multi dintre ei se vindeca".”

Și la Muzeul Residenz din Munchen, Germania, se afirmă că s-ar afla capul Sfântului Ioan Botezătorul și un fragment de os. Presupusul cap al Sfântului face parte dintr-o colecție extinsă deținută cândva de ducele Wilhelm al V-lea și fiul său, Maximilian I, din Bavaria. Muzeul susține că papa i-a dat lui Wilhelm al V-lea permisiunea de a achiziționa relicve în 1577, dar nu este clară istoria craniului expus ca fiind al Sfântului Ioan Botezătorul. FOTO Flickr:

Și la Biserica Papei Silvestru din Roma se spune că se mai află un fragment al capului, potrivit deținătorilor. FOTO:

De asemenea, conform unei însemnări, se spune că un fragment din sfântul cap al Sfântului Ioan Botezătorul s-a aflat și la mănăstirea Călui din România, de unde ar fi luat calea Ierusalimului prin Dosotei al II-lea. Anul 1673 îl găsește din nou pe Patriarhul Ierusalimului Dosotei al II-lea în Țara Românească și Moldova, când Grigorie Ghica al Țării Românești închină Sfântului Mormânt mănăstirea Călui din județul Olt, ctitoria Buzeștilor, și schitul Ungurei din Buzău.


Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
bKJTu9sbjunePy3V6emcVR56RFEwCl/