În ziua de 22 septembrie, Biserica îi pomenește pe: Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi, Sfântul Sfințit Mucenic Foca, episcop de Sinope, pe Sfântul Foca grădinarul protector al marinarilor, Sfântul Mucenic Isaac, Sfântul Mucenic Martin, Sfântul Petru Vameșul din Egipt și Cuviosul Cosma Zografitul (vedeți Calendar-Ortodox.ro).

Din seria „Să ne cunoaștem Sfinții români”, se cuvine să facem cunoștință, astăzi, cu Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie, care a avut curajul să îl mustre în față pe conducătorul țării Moldovei, Dumitrașcu Cantacuzino. Astfel, Sfântul Mucenic Teodosie devine un exemplu de curaj și mărturisire pentru toți slujitorii Bisericii care ocupă funcții înalte.

Iată, pe scurt care a fost viața trăită cu sfințenie a celui pe care românii îl pomenesc, astăzi.

Sfântul mucenic TEODOSIE s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în aproprierea Mănăstirii Brazi, din părinți răzeși de la sfântul voievod Ștefan cel Mare. Părinții săi evlavioși l-au dus la slujbele care se oficiau aici, unde a și intrat ca frate, la vârsta de 18 ani.

Deoarece era virtuos, evlavios și inteligent, cunoștea Sfânta Scriptură și o parte din Scrierile Sfinților Părinți, a fost ales Episcop în anul 1669 la Rădăuți. Deseori, mergea la mormântul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, unde ardea, în permanență, o candelă. În anul 1674 a fost ales Mitropolitul Moldovei, deoarece scaunul era vacant, prin plecarea Mitropolitului Dosoftei în Polonia.

Cronicarul Ion Neculce scrie, în Cronica Moldovei, că domnul Moldovei era Dumitrașcu Cantacuzino, una dintre cele mai decăzute figuri din istoria noastră. El a adus pe tătari în Moldova pentru a sta cât mai mult pe tron, plătind un bir mare, provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar și din banii mănăstirilor (de la Mănăstirea Rascău luând toți galbenii).

„Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino zicând: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? Și domnul s-a mâniat și l-a scos din scaun cu necinste”, a consemnat cronicarul Ion Neculce. Sfântul a fost închis la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași.

Când s-a întors din Polonia, Mitropolitul Dosoftei l-a scos din închisoare, după care Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mănăstirea Brazi, deoarece era legat sufletește de aceasta, încă de când a intrat ca frate aici, la 18 ani. A ridicat o biserică frumoasă, cu hramul Sfântului Gheorghe, introducând reguli cu slujbe monahale de zi și de noapte. A avut grijă și de Mănăstirea Bogdana, determinând pe logofătul Solomon Bârlădeanu să ridice din temelie o nouă mănăstire.

A înzestrat aceste mănăstiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, păduri si mori de apă. În vremea aceea era Vornic de Vrancea Cronicarul Miron Costin, iar împreună au semnat multe documente ale vrâncenilor, urmași ai celor 7 feciori ai „babei Vrâncioaia” , cărora Sfântul Voievod Ștefan cel Mare le-a dat „ocine”, fiindcă „l-au slujit cu credință.”

Cronicarul Ion Neculce scrie că în vremea aceea veneau tătarii ca lăcustele și jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, în anul 1694 o hoardă de tătari răzleți au pătruns în Mănăstirea Brazi și l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca să le dea odoarele și banii mănăstirii. Sf. Teodosie a apărat mănăstirea lui dragă cu prețul vieții și pentru că nu a voit să le dea, tătarii l-au ucis, tăindu-i cinstitul său cap. Nu se cunoaște cu exactitate data, ci că „era după Ziua Crucii”.

Monahii, împreună cu credincioșii de prin satele vecine l-au înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe, care era ridicată chiar de sfântul Mitropolit Teodosie.

Din cauza cutremurelor din regiunea Vrancei, după ceva timp, biserica s-a ruinat.

Atunci, Ieroschimonahul Dimitrie, starețul Mănăstirii Brazi, a dezgropat, în anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie și le-au dus să fie reînhumate în Peștera de jos, ridicată de primii pustnici ai Mănăstirii Brazi, Teofilact și Sava, unde era și Paraclisul "Învierea lui Lazăr", în care se oficia și Sfânta Liturghie.

În timp ce soborul de preoți slujeau osemintele Sfântului Ierarh Teodosie, era acolo și Cuviosul Antipa (de la Calapodești), pe care Biserica îl sărbătorește la data de 10 ianuarie și chiar el mărturisește: „M-am învrednicit a vedea aceste moaște, eu le-am atins și erau binemirositoare”. Un egumen al Mănăstirii Brazi, Anton Dumbrava, care a fost si ajutor de stareț la Mănăstirea Neamț, scria că în anul 1857 se găsea tivda (capul) Sfântului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoasă din mormânt la Mănăstirea Brazi.

Starețul de la Mănăstirea Brazi - Teodosie Filimon, care după anul 1959, când Mănăstirea Brazi a fost demolată de comuniști, a dat o declarație la Mănăstirea Cernica semnata de Prea Cuviosul stareț și cu stampila Mănăstirii Cernica, în care scrie că „atât în timpul meu, cât și înainte de mine, monahii și credincioșii veneau de aprindeau lumânări și se rugau pentru împlinirea cererii lor la mormântul Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”.

Viața Sfințitului Mucenic Teodosie, râvna lui pentru ridicarea de sfinte lăcașuri, smerenia sa, dragostea pentru buna rânduială a obștilor monahale, grija părintească față de păstoriții săi, răbdarea tuturor suferințelor și prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum și lucrarea lui încununată de jertfă martirică au contribuit la cinstirea sa cu evlavie de către dreptmăritorii creștini.

Sfântul Teodosie de la Brazi a fost, în mod solemn, proclamat sfânt la data de 5 octombrie 2003. Pomenirea sa a fost stabilită pentru ziua de 22 septembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Imagini cu frescele din Mănăstirea Sf. Teodosie de la Brazi la Doxologia