Pe 21 octombrie, Biserica face pomenirea Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și a Sfântului Mucenic Nicolae Oprea; a Cuviosului Ilarion cel Mare; a Sfinților Mucenici Ioan, Preotul din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel. 

Acești Sfinți Mărturisitori au strălucit cu propovăduirea dreptei credințe și cu sfințenia vieții în veacul al XVIII-lea, fiind apărătorii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii ei silnice cu Roma.

Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia, din părinți de neam român. A călătorit pe la multe locuri sfinte, și îndeosebi la Ierusalim și la Muntele Athos și a intrat de tânăr în monahism la Mânăstirea Sfântului Sava. Îndurerat de suferința românilor pentru credință, a călătorit prin Transilvania, propovăduind pretutindeni credința ortodoxă. Era primit în tot locul ca un înger din cer. Drumul lui până la Brașov a fost un adevărat alai de biruință creștină, aprinzând în sufletele celor dreptslăvitori dragostea de legea strămoșească. Pentru râvna sa în apărarea credinței ortodoxe, a fost întemnițat la Sibiu și, în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a murit, pentru mărturisirea credinței ortodoxe.

Cuviosul Mărturisitor Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părțile Orăștiei, ca fiu al unei familii preoțești. Ucenicia în călugărie și-a făcut-o în Țara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit în mijlocul codrilor, învățând pe români calea mântuirii. Pentru râvna lui față de Legea ortodoxă, a fost închis în temnița de la Bobâlna. Eliberat de mulțime, Cuviosul Mărturisitor a plecat în Munții Apuseni, îndemnând pe credincioși să țină credința cea adevărată. A fost prins din nou și închis la Abrud. Eliberat încă o dată, mergea din loc în loc, ținând soboare, adică adunări, și învățând poporul: „Stricați silnica unire cu Roma, învăța el, cereți episcop român și ortodox în Transilvania!”. Iar când a înțeles că și-a împlinit chemarea, s-a retras la Mânăstirea Argeșului, unde s-a săvârșit cu pace.

Cel de al treilea luptător pentru dreapta credință a fost țăranul Nicolae Oprea, născut în Săliștea Sibiului. Tată de familie, plugar, mirean și bun creștin, gata de jertfă pentru credința străbună, fericitul Oprea a primit, ca pe o mare cinste, sarcina să ducă „la împăratul”, plângerile românilor: „Noi cerem, ziceau ei, în numele poporului, vlădică de legea noastră”.

La început, curajul și îndrăzneala românilor au fost întâmpinate cu amenințări și izgoniri. Cu timpul, ele s-au repetat și au stârnit prigoană și multe întemnițări. În cele din urmă, în loc să i se împlinească cererile, fericitul Oprea a fost închis pe viață, în vestita temniță de la Kufstein, și nu s-a mai întors niciodată, primind cununa nemuritoare a Mucenicilor.

Nu departe de Innsbruck se afla un loc sfânt pentru români. Este vorba despre închisoarea Kufstein. De ce spun aceasta: aici s-a murit pentru credință și dragoste de neam, o aripă a fortăreței era dedicată de Curtea de la Viena românilor din Transilvania. Pentru imperiali credința ortodoxă a fost la un moment al istoriei tot ce putea fi mai subversiv și periculos, de aceea au și avut o campanie de dărâmare a bisericilor și mănăstirilor ortodoxe ardelenești.Preotul Ioan din satul Galeș a fost închis aici 24 de ani pentru credința sa.

Țăranul Nicolae Oprea din Săliștea Sibiului (sau Sfântul Mucenic Oprea) a venit la Viena să ceară drepturi pentru credincioșii ortodocși. Nu s-a mai întors acasă, a murit aici după 34 de ani de închisoare, la fel părintele Moise din Sibiel. Sunt toți trecuți de biserică în rândul sfinților mărturisitori și martiri.În fiecare an, toamna, în celule sfințite de atâta rugăciune și suferință, se slujește un parastas întru pomenirea celor știuți și neștiuți ce au fost aici în durere pentru binele comunității de neam și credință. Dacă mergeți prin Austria, treceți și pe la închisoarea din munții Kaiser și lăsați un gând bun! -  Un text de Eduard Dumitrache