În fiecare an, la data de 15 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Elefterie. Numele lui înseamnă „libertate” (gr. eleftheria). Acest sfânt a trăit în Roma, în anii domniei împăratului Adrian, între anii 117-138. Mama sa, văduva Antia a fost învățată să creadă în Hristos de către Sfântul Apostol Pavel. Astăzi îi mai sărbătorim și pe Sf. Mc. Antia și Suzana și Sf. Cuv. Pavel din Latro (Calendar-Ortodox.ro).

Antia l-a dus pe Sfântul Elefterie, pe când era încă un copil, la Anichit, episcopul Romei. Acesta l-a trimis să învețe Sfânta Carte, iar la cinsprezece ani a fost hirotonit diacon, la optsprezece ani, preot, iar când era de douăzeci de ani a fost hirotonit episcop în Iliric.

Sfântul Elefterie îi învăța și întorcea pe mulți la credința în Hristos. Din acest motiv, l-a chemat împăratul Adrian la sine și pentru că a vorbit împotriva idolilor, mărturisind pe Hristos, ca find Dumnezeu adevarat, a fost dat să fie chinuit și tortuat.

„A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat. Apoi (…) l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, de unde, ieșind iarăși neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță. A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lui.”

Pe munte, Sf. Elefterie a botezat pe slujitorii trimiși să-l prindă și pe mulți alții, care, văzând sfințenia sa, au crezut în Hristos, Dumnezeul pe care sfântul îl mărturisea. În jur de 500 de oameni au îmbrățișat creștinismul, datorită sfântului.

„L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele”. Sfântul, însă, a scăpat iarăși neatins. Atunci, împăratul Adrian a poruncit unor slujitori să îl străpungă pe tânărul sfânt Elefterie și, astfel, și-a dat sufletul în mâna Creatorului.

Maica sa, Antia, a îmbrățișat pe Sfântul Elefterie, după moartea sa și, căzând peste el, i s-a retezat și ei capul cu sabia.

O parte din moaștele Sfântului Elefterie se găsește, spre închinare, la Biserica Sfântul Elefterie Nou, din București (Eroilor).

Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene