Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie au trăit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, în secolele III și IV. Din Sinaxar aflăm că în timp ce un dregător împărătesc călătorea în Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, mărturisitor al lui Hristos.

Pentru că refuza să se închine idolilor, Sfântul Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înțepat ochii, i-au sfărâmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat. A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt, într-un loc în care erau țepi și cuie ascuțite, dar și de această dată s-a arătat nevătămat.

La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărâmat și Calinic, preotul păgân al idolilor, s-a convertit la creștinism.

Sfântului Calinic i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs, pus într-un sicriu, și-a dat duhul în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.

Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinții Mucenici Filimon și Apolonie și pe cei împreună cu dânșii, care au trăit în timpul lui Dioclețian (284-305) și al lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filomon și Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creștini, apoi, în urma unei minuni, însuși Arian a devenit creștin. A suferit și el moarte martirică, fiind aruncat în mare cu alți patru creștini.