Icoane: Doxologia
Astăzi îl sărbătorim pe marele Ierarh Dosoftei, MItropolitul MOldovei, Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții Mari Mucenici
Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest, și pe Sfânta Muceniță
Lucia, fecioara și Sfântul Cuvios Gherman din Alaska, primul sfânt ortodox de pe continentul american și sămânța din care
și-au tras seva sfinți și părinți îmbunătățiți din vremea noastră.
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, în familia Barilă, primind la botez numele Dimitrie. Părinții săi, Leontie și Maria-Misira, binecredincioși creștini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania și în ținutul Liovului, printre românii din Polonia.
Tânărul Dimitrie Barilă a învățat carte de la cei mai renumiți dascăli din Moldova și la școala Frăției Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o deosebită agerime a minții, și-a agonisit încă din anii copilăriei și ai tinereții multă știință de carte.
A cercetat cu multă râvnă dumnezeieștile Scripturi și învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii și a deprins cu mult drag meșteșugul tâlcuirii scrierilor sfinte în limba română, pentru că învățase a vorbi și a scrie și în alte limbi: greacă, latină, slavonă, polonă și ucraineană.
Pe lângă învățătura adunată cu migală de la mulți dascăli, la școala Mănăstirii Probota a deprins și învățătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia și nevoințele monahale. A primit îngerescul chip al călugăriei în această sfântă mănăstire la anul 1649, odată cu numele de Dosoftei.
Iubitor de înțelepciune și vrednic împlinitor al ostenelilor călugărești, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste și rugăciune, devenind părinte duhovnicesc și stareț al obștii de la Probota. Timp de mai mulți ani, el a călăuzit pe monahi, întărindu-i în buna nevoință și în cunoașterea Sfintei Scripturi.
Datorită faimei sale de cărturar și virtuților care-i luminau chipul și faptele, ieromonahul Dosoftei a fost chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huși, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând și smerit, înaltul ierarh uimea pe toți prin înțelepciunea și bunătatea sa.
Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest mitropolit Dosoftei nu era om prost (simplu) de felul lui. Și era neam de mazâl, preaînvățat; multe limbi știa: elinește, slovenește, și altă carte și-nvățătură adâncă. Deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. În țara noastră, pe ceastă vreme nu este om ca acela”.
Iubitor și trăitor al dreptei credințe, purtător de grijă față de păstoriții săi în vremuri „nepașnice pentru țară”, cu dese schimbări de domni, Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei și-a împlinit îndatorirea de păstor sufletesc prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belșug, mai ales prin traducerea și tipărirea de carte sfântă în limba română.
În liniștea chiliei sale din patria natală, sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii și neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărți tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). O parte din opera sa literară poate fi citită aici.
Înțelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românești, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină și de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la București, din 1688.
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din pricina schimbărilor de domn în țară și a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iași cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la Mănăstirea Bogdana, apoi la Mănăstirea Brazi, unde va primi moarte martirică din partea năvălitorilor tătari (†1694, prăznuit ca Sfânt la 22 septembrie).
După refacerea tipografiei de la Iași, mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărți de slujbă și de învățătură în limba română: Psaltirea de-nțăles (1680), cu text paralel în română și slavonă, Dumnezăiasca Liturghie (1679 și 1683), Molitvănic de-nțăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare grecești și slavone și a tipărit în limba română Viața și petrecerea Sfinților, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forțate în Polonia.
Această carte deosebit de necesară pentru folosul duhovnicesc al Bisericii arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar și dragostea sa pentru Sfinți și pentru sfințenie. De aceea, el scrie despre Sfinți Cuvioși români pe care i-a cunoscut personal și despre alții pe care poporul îi cinstea cu multă evlavie: „Dară tocma și din rumâni mulți sfinți sânt, carii am și văzut viața și traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneț și Rafail de Agapia, i-am sărutat și svintele moștii.
Apucat-am în zilele noastre părinți nalți la bunătăți și-n podvig, și plecați la smerenie adâncă: Părintele Chiriac de Beserecani, gol și ticăloșit în munte 60 de ani, și Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneț, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râșca, arhiepiscopul acel svânt și minunat, Inochentie de Pobrata și Istatie!”.
În 1686 regele polon Ian Sobieski (1674-1696), în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir (1685-1693). Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieții sale pământești departe de țară.
Aici a continuat lucrarea sa cărturărească și a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocși de la Moscova și de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, adică momentul pogorârii Sfântului Duh la Dumnezeiasca Liturghie, mitropolitul moldovean a tradus din grecește în slavo-rusă, scrieri ale Sfinților Părinți: Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învățătură a Bisericii Ortodoxe.
Păstor dreptcredincios și jertfelnic, Sfântul Ierarh Dosoftei a îndurat cu demnitate asprimile și lipsurile, purtând de grijă comunității sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfințenia vieții lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovnicești, ci însuși regele Ian Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia Sfântul mitropolit al Moldovei, ca să asiste la slujbe cu familia și să-i dea cinstirea cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniație și a rămas ortodox până la moartea sa, pe în 13 decembrie 1693.
Din mărturiile călugărilor care l-au însoțit în surghiun, aflăm că Sfântul și-a cunoscut vremea chemării sale la Domnul, pentru care s-a pregătit prin rugăciune și milostenie. Blândul Ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica Nașterea Domnului din Jolkiew, astăzi în Ucraina.
Pătimind încercări și multe necazuri în această viață, Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viață sfântă și neîntrecut învățător al dreptei credințe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie și fapte minunate. A fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 5-6 iulie 2005.
Sursa: Basilica.ro
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.