Sf. Mucenic Artemon s-a născut din părinți creștini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani.

Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon și-a îndeplinit și această datorie cu fervoare și conștiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creștină 33 de ani, ducând numele creștinismului printre păgâni. Când împăratul Dioclețian (284-305) a început persecuția îngrozitoare împotriva creștinilor, Sf. Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creștini să jertfească la idoli.

Sf. Sisinius, știind de amenințarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu Preotul Artemon și alți creștini la templul zeiței Artemis, unde au zdrobit și au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.

După aceea, Sf. Sisinius și Sf. Artemon au adunat creștinii în biserică, încurajîndu-i să nu se lepede de credința lor și să nu se teamă de chinuri.

Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a distrus templul, a mers cu un detașament de soldați la biserica unde creștinii se aflau la rugăciune.

Cînd s-a apropiat de biserică a simțit dintr-o dată un fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldații l-au dus acasă și l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creștinii și că Dumnezeul lor îl chinuie. Deși s-a rugat la idolii săi, aceștia nu l-au făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius și i-a cerut ajutorul promițînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul orașului dacă îl ajută. Sfântul i-a răspuns: "Păstrează-ți aurul, dar dacă vei crede în Dumnezeu, El te va tămădui."

Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în Dumnezeu și s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunțat la edictul imperial împotriva altor creștini din orașul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit și cu Sf. Artemon, care era urmat de șase măgari sălbatici și două căprioare.

Când Patricius l-a întrebat cum putea controla acele animale sălbatice, sfântul i-a răspuns că o face prin cuvântul lui Dumnezeu. Păgănii i-au descoperit lui Patricius că și Sf. Artemon a participat la distrugerea templului lui Artemis și a dat ordin să fie arestat și dus în Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldații fără frică dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Văzînd animalele, Sf. Sisinius s-a întrebat de ce au venit acele animale la el, iar o cerboaică, primind grai prin har dumnezeiesc i-a răspuns că slujitorul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius și că îl duce în lanțuri în Cezareea. El ne-a poruncit să venim aici și să îți spunem ce s-a întâmplat." Să nu te minunezi că Domnul, Care a dat glas asinului lui Valaam (Num. 22:28), a făcut să grăiască și cerboaica." Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca să verifice această informație.

În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf. Artemon, obligîndu-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a deschis niciodată ușile și nici nu a pus cele pentru jertfă în fața idolului. Dar Sf. Artemon, chemînd numele lui Dumnezeu, a deschis ușile și a dat drumul șerpilor. Păgânii au dat să fugă dar sfântul i-a oprit și a ucis șerpii dintr-o suflare. Unul din preoții păgâni, Vitalius, a crezut în Dumnezeu și l-a rugat pe Artemon să-l boteze.

Patricius a crezut că Sf. Artemon a ucis șerpii cu vrăjitorie, aducîndu-l iar la judecată și la chinuri trupești. Între timp, cerboaica a ajuns în Cezareea și s-a lăsat la picioarele mucenicului, lingîndu-i rănile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glăsuit din nou, vorbind împotriva păgânilor fără credință. Cerboaica i-a spus lui Patricius că va fi luat de două păsări de pradă și va fi aruncat într-un cazan cu smoală fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin soldaților să tragă cu arcul în animal dar acesta a scăpat. De frică să nu vină tot mai mulți spre credința Sf. Artemon pentru minunile pe care le-a făcut, Patricius a dat ordin să fie executat.

Ei au umplut un cazan uriaș cu smoală fiartă vrînd să-l arunce pe sfânt în el. Patricius a mers călare până la gura cazanului ca să vadă dacă într-adevăr cazanul fierbea. Atunci doi îngeri în formă de vultur l-au ridicat pe păgân și l-au aruncat în smoala fiartă, astfel că nu a mai rămas nici urmă de os din el.

La văzul minunii, toți au fugit în afară de Sf. Artemon care l-a binecuvântat și slăvit pe Dumnezeu. Când sfântul a terminat rugăciunea, din pământ a izvorât un firicel de apă. Sf. Artemon a botezat pe preotul păgân Vitalius și pe mulți alți păgâni care au ajuns să creadă în Hristos. În dimineața următoare, Sf. Artemon i-a împărtășit pe noii botezați cu Sfintele Taine.

Mulți din cei botezați au fost hirotoniți diaconi și preoți iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic Artemon, călăuzit de pronia cerească a propovăduit Evanghelia în Asia Mică. Apoi un înger l-a dus într-un loc care i s-a descoperit și unde a convertit pe mulți la Creștinism. Acolo și-a aflat sfârșitul, pentru că păgânii l-au prins și i-au tăiat capul (+ 303).

Sf. Artemon este prăznuit în 24 martie după calendarul grecesc.