Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 și a trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima.
La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.
În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.
În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat.
A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, și anume, luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.
Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui; iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.
Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.
Și așa, ocârmuind bine turma credincioșilor, încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, iar sfintele lui moaște sunt păstrate în mare cinste, până în ziua de astăzi, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu.
Cum a salvat Sfântul Spiridon insula Corfu de ciumă în anul 1673
Această epidemie de ciumă a pustiit insula fără milă și în toiul
dezastrului s-a oprit brusc și în chip de neînțeles. Din bisericile și
casele de pe insulă se înălțase rugăciune neîncetată către Dumnezeu și,
cu trei nopți înainte de potolirea molimei, în vârful clopotniței a fost
văzută o lumină strălucitoare mai presus de lume. Înlăuntrul luminii,
privitorii puteau vedea limpede chipul Sfântului Spiridon cu o cruce în
mână punând pe fugă ciuma care luase forma unei fantome negre,
zvârcolindu-se și răsucindu-se în văzduh, ca și cum ar fi încercat să
scape din mâna sfântului. În amintirea minunii din octombrie 1673, când Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de epidemia ciumei, corfioții fac
procesiune cu sfintele sale moaște și îi mulțumesc pentru nenumăratele sale binefaceri către localnici și către lumea întreagă. (
Sfântul Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, Editura Doxologia, Iași, 2019)
Papucii Sfântului Spiridon se tocesc constant
Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt
moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le
ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește
încălțările și
trebuie să îi fie schimbate frecvent.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.
Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea
împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii
Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când
împăratul se afla în Roma și aducea jertfe idolilor și i-a făgăduit,
în bătaie de joc, că va jertfi și el idolilor. Când i s-a descoperit
fățăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis
în templul numit Panteon; de aici a fost scos și în cele din urmă i s-a
tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.
Pe când împărățea Deciu în bătrâna Romă s-a
pornit mare prigoană împotriva creștinilor. A trimis împăratul oameni
în toate țările ca să silească pe creștini să jertfească idolilor și
să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la
chinuri cumplite și să le ia viața cu durere.
Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim
preasfințitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii
Palestinei. Acesta a trimis și l-a adus la el legat în lanțuri. Sfântul
Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea
tuturor ca Hristos este Dumnezeu și împărat, că este Făcătorul tuturor,
că idolii sunt demoni și curată rătăcire și a dat anatemei cu glas
plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au
aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de
fel de chinuri și l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au
dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de
chinuri ca pe un berbec de seamă și a trimis tiranul felurite fiare ca
să-l mănânce. Sfântul s-a rugat și a adăugat la sfârșit aceste cuvinte:
"Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârșesc acum, facă-se precum
voiești Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra
lui i se închinau arătându-și închinăciunea prin înclinarea capetelor
lor; altele se apropiau și-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau
cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui
Dumnezeu, mulțumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat
trupul, pe care niște binecredincioși cu multă cinstire l-au uns cu
miresme, l-au înfășurat în giulgiuri și l-au îngropat într-un loc de
seamă.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor Părinților noștri Amonata și Antu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Troparul, glasul al 1-lea
Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Condac 1:
Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!
Icos 1:
Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!
https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ierarh-spiridon-episcopul-trimitundei