Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox, în calendarul greco-catolic și în calendarul romano-catolic la data de 11 ianuarie.
Cuviosul Teodosie cel Mare, supranumit Chinoviarhul (adică ”începătorul vieții de obște”), a trăit în perioada secolelor V-VI, în Asia Mică și în Palestina.
Sfântul Cuvios Părinte Teodosie era din satul Mogaris, din ținutul Capadociei, și se trăgea din părinți dreptcredincioși, Proeresie și Evloghia. A fost crescut de părinții săi cu bune obiceiuri și cu învățătură de carte. De foarte tânăr a primit treapta de citeț al bisericii și era iscusit cititor al sfintelor cărți către popor, ca nimeni altul.
Hotărând să-și închine viața slujirii lui Dumnezeu, și-a părăsit familia în timpul împăratului Marcian (450-457) și s-a decis să meargă la Ierusalim. În drum spre Ierusalim a trecut prin Antiohia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul care, deși nu l-a văzut niciodată, l-a chemat pe nume și îmbrățișându-l i-a prorocit că are să fie multora povățuitor spre mântuire.
Ajuns la Ierusalim, după ce s-a închinat la Sfintele Locuri, se întreba mereu ce fel de viață călugărească se cuvenea să-și aleagă: cea singuratică, a sihaștrilor, sau viețuirea împreună cu mai mulți călugări, stând sub îndrumarea unui conducător înțelept și luminat, adică viața de obște? Și, hotărându-se pentru viața de obște, a intrat sub ascultarea unui stareț, Longhin, cu bun nume și iscusit pe calea mântuirii.
La porunca starețului său, Sfântul Teodosie a luat în grija sa o biserică aflată pe drumul spre Betleem. Simțind însă că laudele încep să-i schimbe inima, s-a retras într-o peșteră din munte, unde, la început, a primit ucenici mai puțini, apoi pe toți cei ce veneau la el.
Numărul celor care au venit să-și închine viața lui Hristos, lăsându-se povățuiți de Sfântul Teodosie, a crescut peste măsură, motiv pentru care Sfântul a construit o mănăstire. Aceasta era aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina, a rânduit toate după legile vieții de obște, de unde și faima lui de „întemeietor al vieții de obște”.
Mănăstirea lui era ca o adevărată cetate, cu patru biserici, trei bolnițe și locuințe deosebite pentru călugări și oaspeți de toate neamurile, câte erau acolo, viața desfășurându-se în cea mai desăvârșită tăcere și evlavie. Era o viață de înfrânare, de slujire a oamenilor și de rugăciune de zi și de noapte.
Rigurozitatea normelor de conviețuire în mănăstire precum și priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: "începătorul vieții călugărești de obște".
Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a murit în jurul anului 529, la 11 ianuarie la vârsta de 105 ani.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.