Sfântul Apostol Simon Zilotul, pomenit în calendarul creștin-ortodox la 10 mai, a fost mirele din Cana Galileii, la nunta căruia Mântuitorul a săvârșit prima minune, prefacerea apei în vin. Mirele, văzând minunea, și-a lăsat casa, părinții și mireasa și a urmat Mântuitorului împreună cu ceilalți apostoli, după cum învățăm în lucrarea de mare folos editată de bunul Părinte Ioanichie Bălan, „Viețile Sfinților”.

Pentru aceasta s-a numit "Zilotul", adică plin de ardoare pentru Hristos. În minei se scrie că Întru această lună în 10 zile, avem pătimirea Sfântului Apostol Simon Zilotul - adică - răvnitorul.

Stih: Se vede Hristoase că Simon acesta zice: râvnind patima Ta, sufăr moarte pe cruce, în a 10 zi Simon cel cu suflet mare, pe lemn a suferit răstignire.

Proloagele ne spun că acesta a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului și era Galiileean. I se dă numele de Canaanitul și de Zilotul, spre a-l deosebi de Sfântul Petru și de sfântul Simeon "fratele Domnului", urmașul Sfântului Iacob la Episcopia Ierusalimului. Tradiția scrie că el a fost mirele de la nunta din Cana, unde Mântuitorul a prefăcut apa în vin, ceea ce văzând, Simon s-a lipit de Iisus și s-a învrednicit a-I fi ucenic, cu mult zel, pentru toată viata. Evangheliile îi dau numele de Canaanitul (Matei cap. 10 verset 4], cel de fel din Cana, și Zilotul (Luca 6,15), arătând râvna și strădania lui de a sluji, prin cuvânt și cu viața, Evanghelia mântuirii tuturor oamenilor vestită de Hristos Domnul. După altă tradiție, Sfântul Simon, înainte de a se întâlni cu Mântuitorul, ar fi făcut parte din partida evreilor zeloți, care ridicau poporul la răzvrătire și nu plăteau tribut romanilor. Este, trecutul, său, cu alte cuvinte pe care Simon, ca și alții, l-a părăsit, devenind pescar de oameni", în slujba lui Hristos. După pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Simon n-a pregetat a călători în ținuturi îndepărtate, pentru a lumina popoarele cu lumina Evangheliei, mergând în Egipt si în Mauritania si aprinzând în suflete candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Pretutindeni, pe unde și-a purtat pașii, pe urmele lui s-au înfiripat în inimi, nădejdi noi, au crescut bucurii duhovnicești, a rodit mântuirea, începând înălțarea oamenilor spre Dumnezeu. Tradiția spune că ar fi mers până și în Britania. Întorcându-se, însă, în părțile Răsăritului, Sfântul Simon a mers în țara perșilor. Multă împotrivire a întâlnit propovăduirea lui în sufletul păgânilor, văzând înmulțirea numărului creștinilor în țara lor. Aceștia prinzând pe Sfântul Apostol, l-au răstignit în orașul SNANIR, din Perșia. Și așa, printr-o pătimire, după același chip cu al Mântuitorului Hristos, Sfântul apostol Simon Zilotul și-a săvârșit viața răstignit de necredinciosi. 

Vă puteți închina la sfintele moaște ale sfântului Apostol și în București!

Astăzi, Biserica "Podeanu" din cartierul bucureștean "Grivița" sărbătorește, deoarece sunt prăznuiți sfântul Simon Zelotul, apostol al Domnului, și mirele din Cana Galileii, unde Mântuitorul a făcut prima Sa minune.

Pe lângă hramurile "Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir" și "Sfinții Împărați Constantin și Elena", biserica bucureșteană cinstește și pe Sfântul Simon, apostolul Domnului, ale cărui sfinte moaște sunt puse spre închinare credincioșilor ce calcă pragul bisericii.

Biserica "Podeanu" își are numele provenit de la principalul ei ctitor, Nicolae Podeanu, care împreună cu soția sa Ecaterina a donat nu numai terenul pe care se află construită biserica, ci și întreaga lor agoniseală.

Aducerea sfintelor moaște la această biserică este legată de episcopul Valerian Zaharia, care le-a primit în dar în urma unei vizite în Creta. Acesta dorea să le ducă în Oradea, la "Biserica cu Lună", însă împrejurările au făcut ca acest lucru să nu mai fie posibil, din cauza regimului comunist care pensionase forțat pe episcopul ce a cutezat să critice regimul.

Întrucât PS Valerian și-a petrecut ultimii ani din viață în casa parohială a Bisericii "Podeanu", a lăsat moaștele spre închinarea credincioșilor din parohia bucureșteană, informează Ziarul Lumina.

„Clipa resfințirii a fost hotărâtă pentru ziua de 24 octombrie 2004 de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist Arăpașu care, fiind mereu in preajmă a numit Biserica Podeanu, "O NOUA CATEDRALĂ”.

Și asa a voit Dumnezeu să fie, de vreme ce, timp de aproape 20 de ani, într-una din casele parohiale a locuit, iar din 1996 își odihnește rămășițele sale pământești alături de noua sa "catedrală”, regretatul nostru Episcop Valerian Zaharia, fost Episcop al Oradei, pensionat forțat de către comuniști, și care ar fi fost mândru de cum arată astăzi "catedrala sa” căreia i-a lăsat ca scump odor, parte din Moaștele Sfântului Apostol Simon Zilotul, care din 1996 sunt depuse in Biserică.

Socotim că rugăciunile Sfântului Apostol Simon Zilotul, închinate Mântuitorului au salvat Sfânta noastră "Catedrală”.

Mulțumind Lui Dumnezeu pentru sprijinul dat, vă regăsim în tot ceea ce am făcut, pe voi cei ce jertfind, ne-ați fost alături în toată vremea și în tot ceasul.

Tot în Biserica Podeanu se află o părticică din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos, scoasă spre închinare doar în zilele în care se sărbătorește în mod special Sfânta Cruce, conform calendarului Ortodox.”, se scrie pe site-ul Bisericii bucureștene greu încercate dar biruitoare.

Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici și frați: Alfiu, Filadelf și Ciprian.

Aceștia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam și străluciți cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetăți. Au fost crescuți în religiozitate și în citirea dumne-zeieștilor Scripturi de un oarecare sfânt bărbat Onisim, care propovăduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împărătești, au fost trimiși la Roma de către Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimiși la Potiola, către guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis către Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei ziși au suferit sfinții felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil și-au primit fericitul sfârșit. Și așa acești trei purtători de biruintă s-au mutat la cele cerești.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Isihie mărturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor și era bărbat bun și blând și se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca să-i arate lui un loc în care să slujească și să fie bineplăcut Lui, i s-a descoperit să se ducă spre părțile mării, la muntele ce se zice Maion, unde a și petrecut multă vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, și făcând aproape casă de rugăciune sfântului Andrei și restul vieții petrecându-și întru sihăstrie și răbdare și multe lucrări de minuni săvârșind, s-a mutat către Domnul (Calendar-Ortodoxa.ro).

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.