Reprezentarea Sfinților făcători de minuni și doctori fără arginți Cosma și Damian, cei din Asia, în manuscrisul Menologului lui Vasile al II-lea, Împăratul Bizanțului, din jurul anului 1024
Sfinții Cosma și Damian erau frați, de neam din Asia, având tată păgân și mamă creștină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, având vreme liberă și fără piedici și a slujit cu sârguință lui Hristos, închinându-și toată viața lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată și singură nădăjduiește spre Dumnezeu și petrece în rugăciuni și în cereri, ziua și noaptea.
Deci, precum viețuia Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, așa îi învăța și pe iubiții săi fii, Cosma și Damian, căci i-a hrănit cu bună învățătură, în credința creștinească și cu dulceața dumnezeieștii Scripturi, povățuindu-i spre toată faptă bună. Iar ei, venind în vârstă desăvârșită, petrecând în legea Domnului și deprinzându-se în viața cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pământ cu faptele cele bune. Pentru aceasta au și luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dând sănătate sufletelor și trupurilor, vindecând tot felul de boli, tămăduind toate neputințele și izgonind duhurile cele viclene.
Dar ajutau nu numai oamenilor, ci și dobitoacelor și nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogățească cu aur și cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea cea către aproapele; nici nu doreau slava omenească prin aceste tămăduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tămăduiau neputințele pentru slavă numelui Domnului lor, Care le-a dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau de boli, fără plată și fără să aștepte mulțumire, împlinind porunca Celui ce a zis: În dar ați luat, în dar să dați. Pentru aceea au fost numiți de cei credincioși, doctori fără plată sau fără de arginți. Astfel, petrecându-se viața lor cu bună credință, în pace s-au sfârșit. Și nu numai în viața lor, ci și după moarte s-au preamărit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserică cu pomenirea cea de peste an, ca niște calzi folositori și doctori, apărători ai sufletelor și trupurilor noastre.
Iar despre viața lor cea bună și despre tămăduirea cea fără de plată, există o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zăcând pe patul durerii de mulți ani și neavând nici un ajutor de la doctori, a auzit de acești sfinți că tămăduiesc toate bolile, și a trimis la dânșii cu rugăminte ca să vină la ea, căci era aproape de moarte. Sfinții, ascultând rugămintea, au mers în casa ei și îndată femeia, după credința sa, a dobândit tămăduire, prin venirea la dânsa a Sfinților doctori și s-a făcut sănătoasă, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce a dăruit robilor Săi un dar al tămăduirii ca acesta. Fiind mulțumită de acea milă a doctorilor, a vrut să-i răsplătească cu daruri. Dar aceștia n-au vrut să ia, că niciodată nu luaseră nimic de la nimeni, fiindcă nu vindeau darul pe care îl aveau de la Dumnezeu.
Deci, femeia a cugetat că măcar pe unul dintr-înșii să-l silească prin rugăminte, să primească de la dânsa cât de puțină răsplată; și, luând trei ouă, a venit în taină la Sfântul Damian, rugându-l să ia de la dânsa acele ouă în numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu în Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru jurământul ei cel mare, prin care l-a rugat.
Sfântul Cosma, înștiințându-se de aceasta, s-a mâhnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viață a Sfântului Cosma, acesta a poruncit, aproape de ieșirea sufletului din trup, să nu fie pus Damian lângă dânsul, când se va sfârși, pentru că a călcat porunca Domnului și a luat plată de la femeie pentru tămăduire. Deci, odihnindu-se în Domnul, Sfântul Cosma, după câtăva vreme a venit și ceasul sfârșitului lui Damian, mutându-se din viața aceasta vremelnică la cea veșnică. Iar oamenii chibzuiau unde să-l îngroape, că știau porunca Sfântului Cosma și nu îndrăzneau să pună pe Damian lângă fratele său. Și fiind ei în nepricepere, a alergat îndată acolo o cămilă, care fusese mai înainte îndrăcită, și pe care o tămăduiseră sfinții. Aceea a grăit cu glas omenesc că, fără îndoială, să-l pună pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plată a luat de la femeie acele trei ouă, ci pentru numele lui Dumnezeu. Și așa cinstitele lor moaște au fost puse împreună, la locul numit Firaman. (Viețile Sfinților)
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ceea ce Nero și alții nu au realizat, ar putea realiza dacă ar învinge erezia în cele din urmă.
Prin urmare, primul pericol al falsificării patrimoniului spiritual patristic este opinia eretică, care intră acum cu toată ușurința în Grecia.
Din acest motiv, lupta antieretică este una dintre principalele îndatoriri ale creștinului.
Tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sufletelor noastre a fost scris de Sfinții Părinți.
Noi, dacă putem scrie ceea ce este bun, ar trebui să scriem aproape numai în termeni anti-eretici.
Fără îndoială, unul dintre cele mai mari păcate comise în nevointa noastră în Biserică este că viața este separată de dogmă, dragostea de credință, Biserica de teologie, în falsa amăgire a propovaduirii ereziei ecumenismului.
Și acesta este al doilea pericol al Ortodoxiei.
Al treilea pericol pentru Ortodoxie este oportunismul.
Adică, îndreptățirea încălcării lucrurilor dumnezeiesti pentru scopuri pământești.
Cel reverențios care solidifică și șchiopătează în onestitate și voință, în sinceritatea și integritatea caracterului său, este fariseul timpului nostru.
Oportunismul este mai rau decât imoralitatea în sensul cel mai restrâns al cuvântului.
Oportunismul desființează nu numai dogma creștină, ci și morala creștină sub paravanul evlaviei.
În sfârșit, al patrulea pericol este individualismul, care se împletește cu oportunismul și merge împotriva iubirii creștine: nu doar falsificăm, ci negăm esența creștinismului, care este dragostea și jertfa lui Hristos.
Transcriere din cartea ARHIMANDRITUL
SPIRIDON BILALIS
1918 -1974
SCURTĂ BIOGRAFIE
(pp. 76-78)
Τέσσερις κίνδυνοι δια την Ορθοδοξία. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2023/11/01/%cf%84%ce%ad%cf%83%cf%83%ce%b5%cf%81%ce%b9%cf%82-%ce%ba%ce%af%ce%bd%ce%b4%cf%85%ce%bd%ce%bf%ce%b9-%ce%b4%ce%b9%ce%b1-%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%bf%cf%81%ce%b8%ce%bf%ce%b4%ce%bf%ce%be%ce%af/#more-80152