La 1 august 1943, americanii au bombardat, fără succes, rafinăriile din Ploiești, orașul devenind cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor".
Operațiunea rămasă în istorie ca „Tidal Wave" sau „Valul ucigaș" a pus Ploieștiul pe harta mondială. Tidal Wave a fost cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune, și una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviației SUA.
Încă angrenați alături de germani în Al Doilea Război Mondial, ploieștenii au devenit, la 1 august 1943, ținta unui bombardament aerian al Statelor Unite, care viza rafinăriile din jurul Ploieștiului, controlate de nemți.
Pentru început, în vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 Bombardament Group”, pentru a organiza și îndeplini distrugerea rafinăriilor din Ploiești. Acestea au fost filmate, în prealabil, de avioane de spionaj, iar obiectivele care urmau să fie distruse au fost marcate.
Pe de altă parte, americanii aveau mari probleme cu piloții în vara anului 1943. În urma marilor pierderi suferite în bombardarea Germaniei, majoritatea piloților erau demotivați. Pentru a-i destinde, armata l-a trimis special din Hollywood pe un actor la modă în acea epocă, Tex McCrary.
Acesta a realizat un „show” pentru relaxarea piloților ce urmau sa plece în misiunea respectivă. Pentru o motivație suplimentară, oficialii din Armata SUA au prezentat și un film care începea cu o femeie goală, iar Tex McCrary le-a spus că vor avea de a face cu o țintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece Ploieștiul nu a fost niciodată bombardat.
De asemenea, piloții au fost informați că apărarea antiaeriană română este la pământ după lunga campanie din Rusia.
Tidal Wave
Pe 1 august 1943 a fost declanșată misiunea în care au zburat 178 bombardiere grele B-24 Liberator. Acestea au pornit de la Benghazi, Libia și au atacat rafinăriile din jurul Ploieștiului, de la altitudine joasă.
Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53 de avioane în fața rezistenței anti-aerienei române și germane, 440 de soldați au fost uciși în luptă și alți 220 capturați. Mai mult, la Ploiești nu s-a înregistrat „nici o reducere a producției de petrol".
Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a peste 200 de persoane și rănirea altor câteva sute.
Printre acestea au fost aproape 100 de femei-deținuți care au pierit după ce un avion american s-a prăbușit peste pușcăria din Ploiești, amplasată pe același loc în care este și acum, pe strada Rudului.
Secretul operațiunii
Ploieștiul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi putut să-l radă de pe fața pământului datorită curajului piloților români, dar, mai ales, unui sistem defensiv antiaerian. Acesta cuprindea, pe lângă bateriile antiaeriene, instalații militare de ceață artificială. Datorită acestora, orașul și rafinăriile au fost învăluite într-un fum opac care au pus mari probleme americanilor.
Fumul de camuflaj făcea aproape imposibilă respirația, însă ploieștenii fuseseră instruiți să respire, în caz de atac, printr-o batistă udă.
Mai târziu, americanii au numit numind această zi „Sâmbăta Neagră” iar Ploieștiul a devenit cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor".
Sursa: Observatorul Prahovean
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.