
Foto: Oana Nechifor / Doxologia

La începutul lui octombrie, Biserica ne aduce în atenție un moment cu totul deosebit: arătarea Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, un cartier de la marginea Constantinopolului. Anul 911, 1 octombrie. Profitând de faptul că Împăratul Leon cel Înțelept plecase de ceva timp cu oștirea să apere hotarele, barbarii au ajuns până aproape de zidurile cetății. Locuitorii fugeau pe străzile orașului căutând adăpost și îi purtau, alături de ei, pe cei care veniseră de departe la Mănăstirea Maicii Domnului, scrie Cătălin Acasandrei la Doxologia:
Unii merseseră ore în șir, iar alții zile, ca să ajungă la privegherea de toată noaptea în cinstea icoanei făcătoare de minuni, „Mijlocitoarea”. Știau că multe minuni se săvârșiseră de-a lungul timpului în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața acestei icoane și ajunseseră, într-un final, să-și vadă Maica și să îi spună păsul. Slujba începuse de ceva vreme, iar preoții și credincioșii se rugau și chemau, într-un glas, ajutorul ei. Și ea le-a răspuns. La propriu. Era ora patru dimineața, iar Maica Domnului s-a arătat, dintr-o dată, înaintea tuturor.
Scrierile bisericești ne dau mărturie despre acest moment cu totul deosebit: Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat privirile și au văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru lume.
Ea strălucea de lumină, precum soarele, și acoperea poporul cu cinstitul ei omofor, alături fiindu-i oștile cerești și mulțimea de sfinți îmbrăcați în haine albe, care stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleși: Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Evanghelistul. Văzând aceasta, Sfântul Andrei i-a spus ucenicului său, fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele”.
Conform Sinaxarului din Minei și Cronicii slavone a lui Nestorie, cei doi au auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos:
„Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și împlinește rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; și făgăduințele lor le primește și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește”.
Din acea zi, an de an, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Maica Domnului cu priveghere și rugăciuni, în amintirea acestei minuni. Să mulțumim și noi lui Dumnezeu, precum pelerinii din Vlaherne, pentru faptul că o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru și să nu uităm că, „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”.
„În toate lunile ale anului bisericesc, întâlnirile cu Maica Domnului sunt cu adevărat cadențe cerești menite ca, măcar o dată la 30 de zile, să ni se amintească de a sa iubire de mamă, care ne însoțește prin toate talazurile vieții.
Iată cum se succed aceste chemări binecuvântate ale Născătoarei de Dumnezeu adresate fiecăruia dintre noi.
În prima lună a anului bisericesc, chiar în ziua cea dintâi, pe lângă
sfinții proslăviți, se amintește și de minunea săvârșită de Fecioara
Maria la Mănăstirea Miasinilor, iar pe 8 ale lunii, sărbătorim liturgic
praznicul Nașterii Maicii Domnului. Tot în septembrie, pe 24, în
tradiția grecească există o sărbătoare închinată Preacuratei Fecioarei,
numită „Mirtidiotisa” sau „Maica Domnului din pomul de mirt”,
celebrându-se liturgic cele 40 de zile de la sfânta sa Adormire. La
început de Brumărel serbăm Acoperământul ei cel sfânt, pentru a nu uita
să-i mulțumim că nu contenește să ne acopere cu sfântul ei omofor.”, scrie Părintele Arhimandrit Mihail Daniliuc la Doxologia.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului,
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale degrabă potolești mânia lui Dumnezeu, cea cu dreptate pornită asupra noastră,
Bucură-te, ceea ce cu atotputernică amenințarea ta potolești patimile noastre cele rele,
Bucură-te, puternică deșteptare a conștiințelor adormite,
Bucură-te, cea prin care iadul suspină și duhurile răutății tremură,
Bucură-te, cea prin care se deschid nouă, credincioșilor, porțile raiului,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!”
Fragment din Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului