După instaurarea regimului comunist, Gheorghe Creșu se integrează în grupul de rezistență anticomunistă Haiducii Dobrogei. 

Legat de rezistența din Dobrogea, Creșu este mereu în apropierea lui Nicolae Ciolacu participând la întâlnirile din comune cu partizanii,la întâlnirile dintre Ciolacu și Gogu Puiu. Stabilește un serviciu de informații în comuna Sinoe. Aici aveau să ajungă informațiile de la Constanța (primite anterior de la comandamentul din București), iar din Sinoe aveau să ajungă mai departe, prin curieri de încredere în toată Dobrogea.

Activitatea sa îl duce în atenția Securității. Capturat de securiști va fi judecat și condamnat în iulie 1949 de Tribunalul Militar Constanța la muncă silnică pe viață pentru „crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale”. Începe detenția la Constanța, de aici va fi transferat la Gherla în 24 noiembrie 1949. Fix o lună mai tarziu în ajunul Crăciunului 1949 este transferat la Pitești.Acest transfer este atipic – la acea vreme Piteștiul era locul experimentului satanic pregătit de comuniști pentru studenți, iar Creșu avea doar 4 clase primare. Fișa matricolă penală a lui Gheorghe Creșu specificăalături de aceste transferuri și data decesului său: 20 martie 1950. Decesul este înregistrat la Pitești. 

Din informații apărute după 1990 în diverse antologiiînchinate foștilor deținuți politici, moartea lui Creșu este plasatăîn 2 martie 1950. Ar fi fost executat alături de mulți alți haiduci ai Dobrogei în timpul transportului lor cu trenul de la Aiud la Timișoara. O parte din aceste surse îl prezintă sub numele de Crețu în loc de Creșu (cum apare în fișele penale și așa cum este menționat în memoriile lui Ciolacu și Dimcică). 

Nu știm cum a murit haiducul Gheorghe Creșu – în bătăi la Pitești sau împușcat în trenurile morții – și nici unde îi odihnesc osemenintele. Știm însă că jertfa sa a fost pentru neam și pentru cruce și nădăjduim că sufletul lui se numară în ceata drepților.