La 23 Martie Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și cei o sută nouăzeci și nouă de ucenici ai săi.

Sfinții Mucenici au trăit în prima jumătate a secolului al III-lea. Sfântul Nicon,originar din Neapolis (Italia) era soldat în armata romană, în vremea împăratului Deciu (249-251). Se spune despre el că era frumos la înfățișare, strălucitor la vedere și aprig în războaie.

Tatăl lui se închina la idoli, iar mama lui era creștină. A primit învățătura de credință de la mama sa însă aceasta nu a reușit să îl convingă să primească Sfântul Botez. A fost botezat mai târziu după o întâmplare care l-a făcut să-și facă semnul Sfintei Cruci și să ceară ajutor de la Dumnezeu.

Astfel, întâmplându-se un război mare și având loc o luptă grozavă, Părintele Nicon aducându-și aminte de îndemnurile mamei lui și suspinând adânc a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mi!" Apoi însemnându-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei; iar după război s-a întors și Nicon la casa lui. Și încredințând maicii lui cele ce avea în minte, a pornit cu corabia către părțile Constantinopolului.

Ajungând într-o insulă, care se numește Hios, s-a coborât din corabie și s-a urcat pe unul din munții de acolo. Și rămânând pe munte timp de șapte zile, dedându-se la post, la privegheri și la rugăciune, i s-a vestit de către un înger dumnezeiesc să coboare pe țărmul mării, împreună cu toiagul pe care i-l încredințase acela care i se arătase lui. Ajungând la țărm și găsind aici o corabie, s-a urcat în ea și plutind timp de două zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborând iarăși din corabie, i-a ieșit înainte din întâmplare un episcop, îmbrăcat simplu, ca un monah, și luându-l de mână, l-a dus în peștera în care locuia acela. După ce mai întâi l-a învățat cele de cuviință, l-a botezat în numele Sfintei Treimi.

După botez, Sfântul Nicon a îmbrăcat și haina monahală într-o mănăstire din insula Hios, care avea o obște de 190 de călugări. Aici a fost hirotonit episcop și i s-a încredințat conducerea mănăstirii.

În cel din urmă, Sfântul Nicon a plecat împreună cu toți monahii de sub oblăduirea sa, în Sicilia. Aici a reușit să întemeieze o mănăstire în muntele Tavromeniei, adăugându-se la numărul monahilor care erau împreună cu el, încă nouă.

Guvernatorul ținutului, Quintilian, aflând ce se vorbea despre sfânt, a dat poruncă să fie aduși îndată toți înaintea lui. Apoi, supunându-i la chinuri, au fost întinși la pământ și înțepați cu sulițe în tot felul, după care li s-au tăiat capetele cu sabia. Sfântul Nicon a fost întins pe cele patru mădulare, a fost ars cu făclii, i s-au legat greutăți de picioare, a fost târât pe pământ și împins în prăpastie, a fost lovit cu pietre, i s-a tăiat limba și în cele din urmă i s-a tăiat și lui capul cu sabia.

Trupurile lor au fost găsite de un păstor și au fost îngropate la loc de cinste de către episcopul cetății Misinei.