Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, academicianul Ioan Aurel Pop, este unul dintre cărturarii de frunte ai României contemporane.

Istoricul este unul dintre puținii intelectuali români care își exprimă punctele de vedere fără patimă, întotdeauna însoțit de argumente.  Unul dintre discursurile cele mai cunoscute ale lui Ioan Aurel Pop este, fără îndoială, cel rostit la deschiderea primului Congres al Istoricilor Români, eveniment despre care ActiveNews a relatat aici.

Cu câteva zile înainte de impresionantul discurs de la Cluj Napoca, academicianul Ioan Aurel Pop a fost prezent la cursurile Universității Populare „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, acolo unde a abordat numeroase teme. Unul dintre cele mai apreciate expuneri a fost legată de Actul Unirii de la 1599-1600, înfăptuite de Mihai Viteazu.

În aproape jumătate de oră, academicianul Ioan Aurel Pop a arătat care au fost principalele măsuri luate de Mihai Viteazul în timpul scurtei sale domnii. Mai important însă, este demonstrația, sine ira et studio, că românii aveau conștiință de neam în secolul XVI.

În acest sens, prof. Pop a dat mai multe exemple, între cel al cronicarului maghiar István Szamosközy. Înainte de a ajunge pe tronul transilvan, acest cronicar îl lăuda pe Mihai Viteazu, considerându-l „ speranța Europei în alungarea turcilor de pe continent".

„După ce a trecut din Ardeal nu l-a scos din valahul și tiranul. Iar populația românească, în întregul său, după ce înainte o prezentase ca glorioasă rămășiță a romanilor pe teritoriul Daciei, devine leneșă, murdară, înclinată spre tâlhării și prădăciuni”, a spus Ioan Aurel Pop.

Rectorul continuă cu citarea unui fragment din același cronicar, care sună astfel: „Într-adevăr, la vestea luptei nenorocite de la Șelimbăr, la vestea care s-a răspândit în întreaga țară, natio vallahorum - e ciudat că românii nu erau o națiune (nota Ioan Aurel Pop) , dar el zice: Națiunea românilor care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei - zic națiune în sens politic, românii nu aveau voie să poarte acest nume și totuși!, cronicarul spune (nota Ioan Aurel Pop): Națiunea românilor care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei complotând peste tot cu poporul venit de peste munți, și atât  împreună cât și separat, au predat de-a lungul și de-a latul țării. Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din națiunea lor au ocupat drumurile și și-au dat în petec pretutindeni”.La 1599. Cum stăm atunci cu unitatea românească? Oare chiar să nu fi fost nimic?"