IOAN IRIMIE/IRINYI JÁNOS (1817-1895), a cărui familie e de origine română, s-a născut în Albiș. Despre părinții săi, știm că tatăl, Ioan, a fost un cunoscut administrator de moșii la Leta Mare, iar mama sa se numea Joanna Joannovici. A avut un frate pe revoluționarul Irinyi József și patru surori, Victoria, Lila, Antonia și Rozalia. Victoria măritată Vulcan, era mama lui Iosif Vulcan. O altă soră, Lila, a fost soția deputatului Ioan Gozman. Familia Irinyi a trăit în Leta Mare, aici sînt mormintele membrilor familiei.

Irinyi János a studiat chimia la Viena si Berlin. Remarcabil chimist și inventator, s-a impus prin dezvoltarea terminologiei tehnice în chimia maghiară. A publicat un manual de chimie pentru școala elementară.

Cunoscut mai ales prin inventarea chibritului fără explozie. În anul 1839, la Budapesta, a fondat prima fabrică de chibrituri silentioase, fără explozie.

Istoria focului este lungă și interesantă. Pe vremea cînd acesta nu era așa de ușor de făcut, oamenii îl păzeau perioade lungi de timp, avînd grijă să nu se stingă. Existau și paznici de foc, aspru pedepsiți dacă eșuau în datoria lor de a-l menține arzînd. Așadar, chibritele, invenție care permitea aprinderea și stingerea focului după voie, au jucat un rol extrem de important pentru oameni.

Istoria chibritelor este foarte lungă, începînd din anul 577, cînd în China s-a descoperit că lemnele impregnate în sulf oferă omului puterea de a controla focul. De atunci și pînă acum, nenumărați oameni de știință și-au adus contribuția la această invenție, perfecționînd-o.

Printre ei se numără și ungurul de origine română Irinyi János (1817–1895), inventator și revoluționar care a influențat foarte mult perfecționarea chibritului. În 1836, pe cînd era student, a introdus folosirea chibritelor ce aveau în compoziție fosfor și dioxid de plumb, ceea ce le făcea mult mai sigure decît cele dinainte. Versiunea anterioară a chibritelor conținea fosfor alb, introdus în 1825 de un elev de 13 ani pe nume Charles Sauria.

Deși acest lucru a eliminat mirosul neplăcut pe care îl emanau chibritele, fosforul alb s-a dovedit curînd foarte nociv pentru cei din jur. Scoase la fabricație, chibritele cu fosfor alb au făcut primele victime printre muncitorii din fabrici, care se îmbolnăveau rapid. Mai mult decît atît, s-au înregistrat și decese în rîndul copiilor, care obișnuiau să le introducă în gură.

Din păcate, după cum s-a întîmplat cu mulți alți inventatori, și Irinyi János a murit în sărăcie în 1895, după ce și-a vîndut patentul pe o sumă foarte mică de bani. În lumina acelor evenimente tragice provocate de fosforul alb, invenția lui s-a dovedit însă a fi foarte importantă pentru salvarea multor vieți și pentru perfecționarea produsului pe care îl cunoaștem noi astăzi drept chibrit.