Ca în fiecare an, în satul Lunca, regiunea Cernăuți, a avut loc o manifestare de doliu în memoria martirilor neamului, secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în timpul masacrelor sângeroase din iarna anului 1941.
Primăria comunei Mahala a invitat toți etnicii români să ia parte la comemorare în memoria martirilor neamului.
81 de ani s-au scurs de la Masacrul din noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 în Lunca Prutului, ținutul Herța, regiunea Cernăuți, considerat una dintre cele mai cumplite atrocități comise de soldații ruși împotriva românilor care doreau să evadeze din ”paradisul proletarilor”.
După o jumătate de an petrecută în ceea ce marxiștii numeau „paradisul proletarilor”, foarte mulți români din Bucovina ocupată au decis să încerce să treacă noua frontieră dintre Uniunea Sovietică și Regatul României, pentru a se refugia în țara rămasă liberă.
În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostrița Herței, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat. Când s-au apropiat de graniță majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune în albia râului Prut. Doar 57 au reușit să scape și să treacă granița în România.
La topirea zăpezilor, Prutul s-a revărsat și a inundat zona în care erau îngropați martirii de la Lunca, astfel că, în vara anului 1941, când trupele române au reocupat zona, nu s-a mai putut găsi decât o singură groapă, în care s-au descoperit cadavrele a 107 victime ce au fost scoase și înhumate în cimitirul din satul Mahala.
Cei 57 de români au reușit să se refugieze în Regatul României și au relatat tragedia. Alți 44 de fugari au fost prinși de trupele sovietice. 12 dintre ei au fost condamnați la moarte. Ceilalți au fost condamnați la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși în Siberia.
Nu a fost însă decât un episod, poate mai puțin cunoscut, din drama românilor bucovineni. Mii dintre ei au fost uciși, câteva luni mai târziu, în masacrul de la Fântâna Albă, iar 150.000 de români basarabeni și bucovineni au fost deportați în Siberia până în anul 1941, când România a declarat război URSS pentru a-și recupera teritoriile cotropite de rusul sovietic pentru a se refugia în Regatul României.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
In lumea, civilizatia si mentalitatea, postmoderna, contemporana, functioneaza, intr-un mod foarte eficient, teoria sistemului potrivit careia orice piesa defecta, ineficienta ori lipsita de randament, trebuie, rapid si urgent inlocuita!...
Iar noi, oamenii, de cele mai multe ori, din pacate, operam/procedam, la fel, cu oamenii, colegii, vecinii, amicii, parintii, fratii si semenii nostri, in momentul in care au obosit, au "ruginit", au iesit din uz sau la pensie ori din activitatea profesionala, curenta, zilnica sau cotidiana!...
Da, (re)actionam, intr-un mod lipsit de orice mila, pretuire, apreciere sau recunostinta, scuipandu-i ca pe o masea stricata!Nu vedeti cati oameni, sarmanii, sunt macinati de sentimentul inutilitatii, in conditiile in care, bunaoara, ne plangem de lipsa fortei de munca, calificata si necalificata, iar multi dintre semenii nostri, pregatiti si instruiti, zac, undeva, uitati de lume, ca vai de lume!...
In acest context, altfel spus, proverbul potrivit caruia "cine nu are un batran sa-si cumpere" si-a pierdut, demult, valoarea si importanta!...
Ce-i si mai grav ca, in acelasi mod, ii uitam (si) pe eroii, invatatorii, slujitorii si indrumatorii nostri sau, ne (re)amintim de ei doar atunci cand nu mai sunt printre noi si le (re)simtim, acut, lipsa si prezenta!
Suntem, acum, in anul centenar!...
Unde sunt, in mintea, inima si sufletul nostru, toti acesti mari si vrednici realizatori ai evenimentului petrecut in urma cu un veac?!...
Sunt ei unde trebuie sa fie ori ba?!...
Stelian Gombos.