George Simion, unul dintre liderii Mișcării Unioniste, a scris despre eforturile pe care Mănăstirea Putna le face în Anul Centenarului și semnficația acestui loc pentru istoria poporului român.

Acesta e explicat într-un editorial din Adevărul că Mănăstirea Putna și Biserica în general, sunt adevărate „cetăți ale neamului noastru”. Articolul a fost scris cu ocazia praznicului Sfântului Ștefan cel Mare, de săptămâna trecută.

„În 1871, la Putna, se aduna tinerimea română, din toate imperiile sub care trăia atunci neamul nostru. Trebuiau să o facă cu un an înainte, în 1870, la 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii dar nu au avut banii necesari (destul de familiar, și pentru colegii mei de generație). Președintele adunării a fost Ioan Slavici, Eminescu secretar, Porumbescu a cântat, la numai 18 ani, spunând tatălui său cuvintele ce aveau să fie celebre: „Tată, am cântat Daciei întregi!". Prezenți, ca și invitați, printre alții, Maiorescu, Alecsandri sau Kogălniceanu.   Atunci avea să rostească Eminescu cuvintele: Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul Sfântului Ștefan altar al conștiinței naționale. Concepută de la început ca necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăpostește paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparținând familiei Mușatinilor.   Azi, la București, CTP ne învață pe la televizor despre faptul că Eminescu era ateu, iar la Chișinău niște tâlhari și-au fundamentat pe Ștefan cel Mare teza statalității, dar le lipsesc dovezile palpabile, nu că ei sau CTP ar avea nevoie de ele. Întrebarea e DE CE MULȚI DINTRE AI NOȘTRI ÎI CRED?

[...]

Nu de bogății duc lipsă în primul și primul rând frații noștri de peste Prut. De multe ori ei au nevoie de un cuvânt bun, de apreciere, de atenție, de dragoste, ca noi toți. Și asta au primit luni la Putna, chiar și cei mai înstrăinați dintre ei. Biserica nu este o adunătură de oameni în sutane, pe care noi restul, îndemnați de CTP sau revoltați de cine știe ce caz, să îl înfierăm cu mânie proletară. De multe ori, bisericile sunt cetăți ale neamului nostru, care ne adună laolaltă și ne ghidează. Ori Putna devine, pe zi ce trece, ceea ce a vrut poetul. Mai trebuie să facem și noi restul, făcând dreptate și vindecând răni care altfel ne vor duce în cangrenă”.

Finalul articolului din Adevărul se încheie cu un îndemn:

„Așadar, dragi cititori, știu că mulți dintre voi sunteți cunoscători ai Putnei, ai Unirii, ai cauzei naționale. Totuși, dacă sunt dintre cei pentru care ceea ce am scris este o noutate: MERGEȚI LA PUTNA (și nu cu ochii după magneți!) înainte de a merge la Ierusalim, veniți cu noi în Marșul Centenarului pe jos, de mâine la Cluj spre Chișinău. Și, întotdeauna, verificați-i pe cei care vă bagă în față lucrurile negative înaintea celor pozitive. Mai mult ca sigur, nu vă slujesc interesul vostru și în niciun caz al neamului nostru”.