O imagine cât un document istoric: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase, Alin Teodorescu sau Gabriel Andreescu, luând notițe de la Silviu Brucan, la începutul anilor 90.

Intrat în mișcarea comunistă de la 19 ani, Silviu Brucan a fost secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la „Scînteia” (Actualul Adevărul) , oficiosul Partidului Comunist între 1944 și 1956, poziții din care a cerut pedeapsa cu moartea pentru liderii partidelor istorice, inclusiv pentru Mareșalul Ion Antonescu.

În noiembrie 1988 a ajuns la Moscova unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov.A revenit în România, unde în martie 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. I s-a impus din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureștean Dămăroaia.

Silviu Brucan este considerat de către istoricul Alex Mihai Stoenescu drept „creierul” evenimentelor din 1989, în special a diversiunii de după 22 decembrie, zi în care Nicolae Ceaușescu a fost deposedat de putere cu ajutorul Armatei.

Petre Roman, primul premier al României de după căderea lui Ceaușescu, a susținut public că Brucan a fost cel care a insistat pentru asasinarea familiei Ceaușescu, în orice condiții.

După 1990, a fost consilier al lui Ion Iliescu, tratându-i cu batjocură pe manifestanții din Piața Universității. Apoi a fost recuperat de către PRO TV, care i-a oferit o emisiune, unde a discutat „profeții despre trecut” cu Lucian Mîndruță.

Tot în 1990, a fost amfitrionul magnatului american George Soroș la Grupul de Dialog Social, cu ocazia primei vizite a acestuia în România.

Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu au pretins că au fost persecutați politic pe vremea lui Ceaușescu, fiind „exilați” în conacul de la Tescani.