Foto: Willy Pragher
O stenogramă a unei presupuse înregistrări a discuției dintre Mareșalul Ion Antonescu și Regele Mihai, din 23 august 1944, a fost făcută publică pe blogul istoricului George Damian. Inițial, documentul fusese identificat la Arhivele Naționale de istoricul Mircea Vâlcu-Mehedinți și publicat de revista ART-EMIS. Cum era de așteptat, documentul a stârnit discuții aprinse în blogosferă, momentul 23 august fiind în continuare unul controversat.
Mai multe detalii pe Roncea.Ro
Practic, documentul ar reda discuția care a precedat întoarcerea armelor de către România în al doilea război mondial.
„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București, Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare. În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½ a.m., pe atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și anume:
1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?
2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut înlătura calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.
3. Pot națiunile unite să ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu răspunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio, românilor.
2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.
3. Se insistă că este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu aliații și de memoria lui Titulescu.
La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evoluția situației.
Condițiile armistițiului erau:
1. Teritoriale - frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice - 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.
4. Politice - garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.
La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea ultimului demers pe lângă guvern.
La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.
Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească, însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora 7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi însoțindu-l pe jos până la Fundația unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și cu ostașii din gardă.
La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.
La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.
La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului Sănătescu.
La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Șteflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:
Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor (arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e tare și e patriot.
Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitivă?
Mareșalul: Așteaptă, ai răbdare, ce, ai vreun interes?
Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150 km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul cuvânt.
Mareșalul: Tăcere: Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om (strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu?
Eu: Nu. Dar nu înțeleg să discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.
Mareșalul: Să mă lase în pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde a urmat următoarea convorbire:
Mareșalul: De ce ești nemulțumit?
Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Șteflea anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile Bacăului).
Mareșalul: Bine; dați-mi răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.
Eu: Ce să tratezi? Ascultă, domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?
Mareșalul: Aveți cuvântul de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.
Eu: Însuși Regele vă garantează securitatea. Vă veți putea adăposti la Palat, dacă aveți temeri.[4]
Mareșalul: Și soția mea?
Eu: Și.
Mareșalul: Bine. La 2, la Palat.
M-a condus la ușă. Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul care îl însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. (Probabil primise alte instrucțiuni de la Moscova - n.n.). I-a răspuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:
Regele: Să știi că am să-l oblig să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi, imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…
Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.
La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.
La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți. Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală. (Regele își luase toate măsurile să nu poată fi stingherit în arestarea Antoneștilor, premeditată, indiferent de răspunsul pe care l-ar fi primit de la aceștia. Regele deja primise ordin, de la Moscova, să-i aresteze pe cei doi - n.n.)
La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.
La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.
La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:
Regele: Domnilor, luați-vă posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072. Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.
Rolul meu de purtător de cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit următoarele:
Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit că Mareșalul a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½ n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.
La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. [5] Cum îți închipui D-ta că o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular? [6]
Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.[7] Regele, lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr - n.n.), a pus la punct o întreagă rețea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei de 23 august 1944.
Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci
Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară o pot salva.
Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…
Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareșalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareșalul: Voastră, dacă vreți.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele? [8]
Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.
Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă privește? Dacă n-o dați, o dau eu.
Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții? Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României? Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?
Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?
Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?
Marerșalul: Nu! Așa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareșalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e? Ne târguim aici, Domnule Antonescu.
Mareșalul: Mareșal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. [9] De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.
Regele: Suferința este o experiență.
Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…
Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.
Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul? [10]
Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.
Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!
Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!
Mareșalul: Cum, eu, mareșalul țării?…
Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu!
Mai multe detalii pe Roncea.Ro
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Raportul zilei, care ca totdeauna descria situatia celei precedente, arata ca de-a lungul intregului front rusii pornisera la orele 24 fixe din noaptea de 16 spre 17 august un tir de artilerie grea sistematic, bogat, intens si neintrerupt asupra tuturor pozitiilor romano-germane cu o densitate, regularitate si precizie necunoscute pana acum si-l sustinusera cu aceeasi putere de foc si pe acelasi ritm toata noaptea si ziua urmatoare, ba chiar cu o tendinta de intensificare si accelerare catre amurg, a.i. comandamentul se astepta la atac in noaptea de joi sau vineri…
Va sa zica ni se daduse primul INDICIU al semnalului – prealarma… Foarte degajat l-am intrebat daca Sanatescu se si culcase sau puteam sa-l mai deranjez, dar Robert mi-a declarat ca plecase dupa dejun in excursie la Bran si s-ar intoarce prin Rucar (eu intelegand ca se dusese sa-i contacteze pe comandantul corpului de la Brasov si pe acei ai garnizoanelor de la Pitesti, Targoviste), ca regele ma asteptase pana la 10 cand a plecat „sus”(se refera la stana-locul de amor cu amanta) …Acest raport (urmatorul, nu cel mentionat mai sus) era intr-adevar babanisim, si pe cand Robert nu pricepea buna mea dispozitie, Emilian (Ionescu) a inteles prea bine ce ganduri si simtaminte ma animau.
Rusii nu se bornasera la o zi intreaga, ci mai adugasera alte 24 de ore de tocare mai rapida si mai intensa a pozitiilor noastre cu toate calibrele, dupa care trecura la atac, EXACT CUM LE CERUSEM SI NE FAGADUISERA, pe absolut toata lungimea frontului romanesc… Ambii ajutanti(regali) erau emotionati!!!, cu diferenta ca Bossy se afla la culmea nervozitatii, declarand ca nu se mai pomenise in istoria militara o asemenea stratagema, pe cand Ionescu(Emilian), f calm, a observat laconic ca, in aceasta forma, ofensiva parea evident menita sa produca decizia finala asupra armatei noastre.
La ora 9 Mike(regele) a sosit singur la Peles direct de la stana, unde se vedea dupa ochii lui adanc cercanati ca luase un acont serios pt noptile in care se astepta sa doarma singur. M-am scuzat de
nerabdarea mea de a viola plicul cu pricina(cu raportul), la care facandu-mi cu ochiul a spus: Foarte grav dar cred ca-i mai grava situatia decat scrie in raport, ia sa vedem, si dupa ce-l citi de 2 ori a adaugat tragand cu coada ochiului la mine: Ai dracului sovieticii astia, ca sa atace asa, chiar peste tot in acelasi timp; sunt tare curios ce o sa mai zica dl conducator al statului si dupa asta.”
„…soldatii romani si sovietici se bateau si mureau absolut inutil din moment ce ne hotarasem SA CAPITULAM in clipa primirii semnalului rusilor sub forma declansarii unui gen de ofensiva f costisitoare pt ei si CERUTA DE NOI pe cuvantul COROANEI SI AL OPOZITIEI de a iesi din razboi imediat depunand sau intorcandu-ne armele si ca, prin urmare, trebuia sa ne tinem de acest ANGAJAMENT, orice intarziere costituind o reala tradare si crima…”.
„ nu eram deloc nervosi din cauza aceasta(se refera la atacul sovietic pe toata linia frontului, atac solicitat de rege si apropiati), intucat aveam asigurarea MMG ca liniile noastre erau CVASI NECUCERIBILE de cand avusesera vremea sa fie puternic intarite si organizate in cursul celor doua luni de ragaz, in care traseul lor nu se schimbase decat pe alocuri si f putin, in avantajul NOSTRU mai degraba decat in cel al dusmanului.”
Ioan Mocsony Stircea, fost secretar particular al regelui, fost maresal al Curtii Regale
(fragmente din dosarele „23 august” desecretizate de CNSAS)
Atunci Ionica intoarse capul si-l scuipa in fata spunand: Nemernicule, porcule, slugoiule, nu meriti uniforma, n-ai fost o zi pe front, ai s-o platesti cu viata! Anton si-a scos batista sa-si stearga fata de scuipat, apoi i-a tras batranului un pumn in ceafa de i-a mers untul si in fine si-a scos pistolul si i-a bagat gura in spate intre coaste in dreptul inimii si i-a spus: Misca, ma, altfel te-mpusc, javra batrana!”
Ioan Mocsony Stircea, fost secretar particular al regelui, fost maresal al Curtii Regale
(fragmente din dosarele „23 august” desecretizate de CNSAS)
s-a aflat de misiunea mea, s-a comunicat legatiei germane ca eu nu plec la Madrid, ci la Lisabona pt a semna armistitiul. Uluiti, cei de la legatia germana nu stiau ce sa creada: cel care sustinea in articole razboiul contra Rusiei sovietice si denunta imperialismul moscovit mergea sa semneze armistitiul. In consecinta, nu mi-a dat viza de tranzit, ci numai de intrare in Germania, la Viena urmand sa mi se dea viza de iesire. Am plecat totusi, desi imi dadeam seama ca ceva s-a produs, o indiscretie.
…Afirmatia blocarii mele in Germania a confirmat-o ministrul roman la Berlin, generalul Ion Gheorghe, intr-o carte in care a relatat ca i s-a comunicat denuntul venit de la Externe, ca am misiunea de a semna armistitiul la Lisabona.
…Inteleg ca se crede ca nu este oportun sa se arate adevarul despre inlantuirea evenimentelor de la noiembrie 43, cand la Stockholm ambasadoarea Kolontay a propus ministrului Romaniei in Suedia, Nanu, inceperea unor negocieri in vederea unui armistitiu, si pana la 23 august 44. Nimeni nu a observat o stranie coincidenta si anume: la scurt interval de timp intre initiativa Rusiei de a negocia un armistitiu cu Romania, s-a inceput la BBC Londra un atac in limba franceza, facut de Steed, in care eram acuzat ca duc in eroare opinia publica acuzand Rusia de a intentiona sa ajunga la Marea Egee. I-am raspuns prin „Curentul”; un nou atac din partea lui Steed care incheia spunand ca Romania nu are altceva de facut decat sa capituleze fara conditii si cat mai repede. La ultimul meu raspuns a amutit. Deci, Rusia ne propunea sa negociem un armistitiu iar Anglia ne cerea sa capitulam fara conditii. Si s-a mers la capitulare, asa cum cerea Anglia. Ca Mihai era un cretin, nu o mai discutam, cine a izbutit sa realizeze capitularea fara conditii a fost Elena, mama lui Mihai, femeia miracolului biologic care a izbutit sa faca in 6 luni si jumatate un copil normal de 4 kg, de a fost nevoie sa se publice un comunicat oficial semnat de mai multi profesori universitari de la facultatile de medicina, in care se sutinea ca este posibil… Ceea ce se ignora adesea este afurisita de inteligenta a poporului roman, care nu poate fi inselat de comunicate oficiale semnate chiar de necontestate autoritati stiintifice. Rezultatul comunicatului: Mihai a fost numit „Mihai Viteza” si „Mihai Pripitul”…
Aceasta femeie(Elena) a urat poporul roman dar i-au placut banii lui. Ea voia sa aduca familia regala a Greciei din nou pe tron. Churchill sustinea, impotriva guvernului pe care il prezida, readucerea regelui Greciei pe tron. De aici zelul Elenei de a realiza capitularea fara conditii. Eu cand termin de dezbatut problemele vitale ale tarii, voi lamuri si finalul josnic al dinastiei operat de Carol II si cretinul regal Mihai I. Si informatia ce ti-am dat-o, privitoare la afirmatia facuta de o fosta secretara a lui Cezar Petrescu ca i-as fi propus sa ma insoteasca si el ar fi refuzat, constituie o piesa din angrenajul operatiilor ce au dus la capitularea fara conditii. Va fi – cred eu – necesar sa prezint finalul dezonorant al monarhiei in Romania.”
Pamfil Seicaru
Dat fiind că nu se semnase armistițiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova și Basarabia și care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruși; soldații și ofițerii au plecat captivi către Rusia. Așa că a fost o capitulare și nu un armistițiu.
Exista aici un rege care își preda armata dușmanului. În ce țară din lume poate fi găsit un șef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareșalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către dușmanul de moarte al poporului său!
Va exista cineva poate care să creadă că oricum regele și conspiratorii săi nu puteau să facă ceva mai mult. Dar nu este adevărat: când Finlanda a fost băgată în corzi de către ofensiva Armatei Roșii, guvernul țării a fost încredințat miticului mareșal Mannerheim. Acesta fusese conducătorul Războiului de Eliberare din 1918 împotriva Rusiei sovietice și apoi condusese Armata în Războiul de iarnă, din 1939-1940, și în Războiul de continuare, din 1941-1944. Avea un portofoliu plin de lupte date împotriva comuniștilor ruși și era simbolul determinării țării sale de a se apăra împotriva intenției de a fi anihilată și absorbită. Sovieticii au ținut cont de acesta și au negociat cu finlandezii un armistițiu care, în contextul finalului anului 1944, trebuie considerat ca fiind foarte favorabil pentru Finlanda, care i-a permis menținerea independenței sale și nu a admis trupelor sovietice pătrunderea pe pământul său. Atitudinea regelui Mihai și a celorlalți „învățăcei de vrăjitor”care îl însoțeau și-l ajutau a fost contrară:și-a trădat proprii săi soldați și pe poporul său și a încredințat România, fără condiții, sovieticilor. Nu trebuie să ne mire că Stalin decidea să-și stoarcă prada la maxim”.
Platon Chirnoagă - general, om politic și istoric militar, ministru de război în Guvernul Național Român de la Viena (10 decembrie 1944 - 8 mai 1945)
....ar fi interesantă opinia, pe subiect, a unui pro-monarhist român... deci, domnule Valerian Stan, cu ce argumente mai puteți apara,,la familia" regală/ criminala/trădătoare !?
.
( Expresii ca: ,,românii mei, Romania mea" îmi aduc aminte de gogomanul de la Controceni).
ca fizic semana chiar f bine cu Carol II. Chiar daca gestatia a durat oficial 6 luni jumate si el a iesit ca la 9 luni de greu?
Nu-mi vine sa cred ca maica-sa a avut alte relatii conjugale in afara de cea obligatorie cu Carol II.
Cit priveste regele Mihai.....păcat....dar e f plauzibil ca orgoliul specific tineretii si lipsa de experientza politica sa fi jucat un rol greu in luarea deciziilor care, in retrospectivă arată foarte mult, dar foarte mult a trãdare natională....si multă prostie (dacă n-o fi fost mai degrabă ascultarea doleantelor si comenzilor maica-sii)
Si cind te gindesti ca am fost la Universitate cind a venit prima oara-n țară din exil, cu lacrimi de emotie si bucurie si speranță....
Nu mi-au placut niciodata f mult filmele lui S Nicolaescu dar am vazut recent Oglinda-Ultimul maresal. Si se pare ca e facut tinind cont de dosarele declasificate de CNSAS.....f bun film.