„Între 25 ianuarie – 25 februarie 1946, o Delegație ARLUS vizitează URSS la invitația Asociației sovietice VOKS.

Din delegație au făcut parte:

Prof. dr. C.I. Parhon președintele ARLUS-ului, Mihai Magheru, secretar general ARLUS, dr. Simion Oeriu, comisar general pentru Aplicarea Armistițiului și vicepreședinte al ARLUS-ului, prof. Al. Rosetti, rectorul Universității din București, Victor Eftimiu, președintele Societății Scriitorilor Români, prof. Andrei Oțetea, rectorul Universității din Iași, prof. Emil Petrovici, rectorul Universității din Cluj, colonel Egizzio Massini, directorul general al Operei Române din București, Dora Massini, soprană la Operă, soția lui Egizzio Massini, Teodor Rudenco, șeful Secției Cultură a CC al PCR, A. Popper, directorul editurii Cartea Rusă, Mihai Gheorghiu Bujor, unul dintre fondatorii PCR, membru ARLUS, Constantin Papadopol- Calimah, traducător, membru ARLUS, Lascăr Catargiu, în vîrstă de 74 de ani, șeful Secției Economice a ARLUS, fiul marelui politician Conservator Lascăr Catargiu.

Delegația a fost primită de Stalin, singura delegație română de intelectuali dintre multele venite la Moscova după 23 august 1944, care s-a întîlnit cu Conducătorul URSS.

Ce s-a discutat la întîlnirea respectivă n-am putut afla din presa vremii. În volumul lui Gheorghe Buzatu intitulat România sub Imperiul haosului (1939-1945), RAO, 2007, am dat peste documentul Stenogramă-Delegația ARLUS în URSS primită de I. V. Stalin. Îl redau în întregime:

„Stalin: Cîte universități sînt în România? Există învățămînt primar obligatoriu? Atunci înseamnă că la Dv. nu există analfabetism? În această situație, nu sînt comisii ce acționează împotriva părinților care nu-și trimit copiii la școală? Statul se îngrijește de așa ceva? Sînt teatre în România? Cum se simt maghiarii sub stăpînirea românească?

P[arhon]: Cei democrați se înțelegeau, cu ceilalți – mai puțin. Mai sînt reacționari, și la ei, și la noi, dar cu vremea îi vom învinge. Petru Groza le vorbește în limba lor și are mare trecere la ei…

Stalin: Sînt și școli maghiare?

Petrovici: Da. Nu este sat maghiar fără școală primară maghiară; au o mulțime de școli secundare și o universitate de stat în Cluj cu limba de predare maghiară.

Stalin: Polonezii în Statele Unite n-au nici o școală, nici primară.

Armata Roșie a provocat dezordine în România? Pentru că disciplina este foarte mare într-o armată în război, dar e mai greu să păstrezi aceeași disciplină cînd războiul s-a sfîrșit.

Parhon: Sînt cazuri, dar multe provocate de ai noștri, care s-au îmbrăcat în uniforme rusești. Prezența armatei e necesară.

Stalin: Noi am fost informați că în Polonia și Iugoslavia s-au petrecut lucruri care nu sînt spre onoarea Armatei Roșii. Ar fi de mirare ca la Dv. să fi fost altfel. Ce gîndesc ceilalți… (membri ai delegației)?

M (Massini): Eu sînt colonel în armata română și ca militar pot afirma că comandanții sovietici țin o disciplină magnifică.

Stalin: În timp de război disciplina a fost foarte tare, dar în timp de pace disciplina scade.

Petrovici: Comandanții sovietici au bunăvoință și doresc mult să țină ordinea și disciplina. Din nenorocire sînt și elemente care în diverse ocazii produc dezordine. Populația este convinsă de aceasta. Aceste dezordini creează dificultăți ARLUS-ului și mișcării de democratizare a țării. Cred că comandanții ar putea să fie mai severi.

(Stalin se joacă cu un creion roșu pe un bloc).

Stalin: În ce orașe?

Petrovici: Cluj, Brașov, Sibiu. Nu, la Cluj nu mai sînt, dar la București.

Stalin: Dăunător pentru Armata Roșie.

Petrovici: N-am confundat Armata Roșie cu aceste elemente.

Stalin: Știu. Dar trebuie să mi se spună totul, ca să iau măsuri. În Polonia mi s-au plîns, în Iugoslavia la fel. Nu se poate ca în România lucrurile să fie clare. Cu cît veți spune mai franc adevărul, cu atît va fi mai bine.

Oțetea: La Iași a fost o situație gravă pînă în decembrie [1944], dar incidentele au fost semnalate autorităților rusești, încît s-au luat măsuri. Incidentele au încetat.

Stalin: Trebuie să știți că avem 11 milioane de omeni sub arme și că nu toți sînt sfinți. Sînt elemente vicioase contra cărora luptă. Am pus această întrebare spre a putea lua măsuri împotriva acestor elemente vicioase (vorba devine domoală, înceată).

Rudenco: Reacționarii pretind că elemente ale Armatei Roșii produc tulburări. Aceste cazuri se reduc în realitate la faptul că românii, elemente din Armata Română, se îmbracă în uniforme rusești și se dedau la jafuri. Lucrul acesta este exploatat de reacționari ca să compromită Armata Roșie. Dar nu numai atît, chiar reacționarii înscenează asemenea incidente, îmbrăcînd jefuitori în uniforme ale Armatei Roșii.

Stalin: Mai are cineva de pus vreo întrebare?

Rosetti: Institutul de limbă și cultură rusă de lîngă Universitatea București are nevoie de doi profesori și un director care ar fi bine să fie sovietici (Stalin notează).

Stalin: Dacă aveți nevoie de cărți, dați o listă de ce anume aveți nevoie.

Stalin: Ar fi bine să dați în scris ceea ce cereți. Vom reflecta și, dacă va fi posibil, vom face totul.

Parhon și Petrovici: În special de buletinele de specialitate publicate de universități.

M: Am cerut Voks-ului și acesta ne-a trimis foarte multe, dar mai trebuie lucrări de specialitate. Acum am cerut acestea în special și cred că Voks ne va satisface. Ne interesează filme și dl Kemenov ne ajută. Ne-a dat chiar acum un aparat, dar ne mai trebuie. De asemenea, Voks se ocupă de crearea legăturilor de corespondență între oamenii de știință ruși și români. Pentru masele largi ne trebuie film și aparate. Am primit un ajutor larg din partea oamenilor de artă și știință sovietici care ne-au vizitat și cred că acest sistem trebuie intensificat, căci s-a bucurat de mare succese, chiar de entuziasm. Reprezentanți ai artelor diferitelor naționalități sovietice, ucrainene și georgiene ar fi bine-veniți. Am vorbit cu Kemenov, am fost ajutați de Comisia Aliată de Control, Generalii Susaikov și Vinogradov, și de Ambasadă, Kavtaradze și Dangulov.

Stalin: Ce s-a primit trebuie uitat. Spuneți ce doriți să primiți.

Molotov: În timpul cît ați stat aici ați văzut tot ce ați dorit?

Toți: Spunem că nu, fiindcă n-a fost vreme.

Stalin: Nu totul este ideal la noi. E destul rău. E departe de a fi ideal (zîmbește). De ce n-ați văzut și restul? Poate vi s-au arătat și satele lui Potemkin?

Petrovici: Nu, este vreme puțină.

Stalin: De ce nu stați mai mult?

Petrovici: Sînt rector.

Eftimiu: Ar fi bine să fie mijloace de transport mai bune.

Stalin: Sînt trenuri și avioane.

Eftimiu: Nu sînt destule.

Stalin: Vom face totul. Țările noastre trebuie să se apropie de mult. Neînțelegeri istorice ne-au împiedicat. Acum situația e așa că ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat. Războiul ne-a apropiat. Nu e rău fără bine. Dar via comunicație e cea mai bună între oameni. Dacă românii vor putea da ocazie de întîlnire oamenilor de știință, artă, cultură și chiar populației. Dacă vreți, vom face tot posibilul.

Oeriu: Ce-am văzut în cele trei săptămîni, în laboratoare, în instituții, fabrici… Să ni se trimită o copie a expoziției din Leningrad, apoi maiștrii sovietici care să lucreze la noi în fabrici și să arate alor noștri.

Stalin: Ca o delegație sindicală reciprocă?

Oeriu: Nu ca o delegație, ci ca să lucreze efectiv.

Stalin: Mai bine se poate vedea cum lucrează aici. Cei ce vor să-i vadă, să vie aici. Dacă maiștrii sovietici s-ar duce în România, condițiile de lucru și tehnice ar fi altele și n-ar mai da tot ce știu. Mai bine să vie lucrătorii români și să vadă ce se lucrează. E mai natural și mai practic. Lucrătorii și tehnicienii polonezi au venit aici și au văzut uzinele.

Oeriu: Să vie cercetătorii științifici.

Stalin: Nu avem nimic contră, dar, dacă sînt români doritori să se înscrie în universități și școli superioare rusești, s-ar putea aranja. În școli universitare etc.

Oeriu: Filme cu subiecte din viața țăranilor sovietici.

Stalin: Avem filme cu caracter științific, documentar pe care vi le putem trimite. Vom reflecta. Avem multe filme, în special țărănești.

Stalin: Mai aveți vreo chestiune? Am vorbit o oră și un sfert. Sînt fericit că am avut ocazia să stăm de vorbă.

Stalin: Am făcut puțin pentru România

Stalin: Am făcut război.”

De remarcat incredibila slugărnicie a românilor din delegație, contraziși – culmea! chiar de Stalin.