Adriana Georgescu a fost arestată la vârsta de 24 de ani și a trecut prin calvarul unor repetate interogatorii conduse inclusiv de torționarul Alexandru Nicolschi, pe care- în cartea sa "La început a fost sfârștitul”-  îl numește „omul- șobolan”.

Când a fost arestată, Adriana Georgescu avea 24 de ani și era o tânără ziaristă, avocată și fostă șefă de cabinet a generalului Nicolae Rădescu. Despre calvarul îndurat în timpul anchetelor, Adriana Georgescu povestește în cartea „La început a fost sfârșitul”:

Adriana Georgescu își amintește de primele zile după arestare, când era anchetată de Nicolschi.

„Omul-șobolan ia o cheie de pe birou și vine spre mine.

-  Ai să semnezi foaia asta!

Zgomotul de cheie în cătușe. Mă îndrept puțin, dar brațele îmi atârnă din ce în ce mai grele. Omul-șobolan se duce să se așeze. Altul se scoală și înaintează spre mine. Mă dau înapoi mă sprijin de perete. Mă apucă de încheietura mâinii și mă trage spre mijlocul încăperii.

-  Cine ți-a permis să te sprijini? Semnează.

Mă împinge spre birou. Pe hârtie literele dansează, dansează. "Inventarul deținutului”.

- În afară de poșetă și de bicletă nu am nimic.

Încep toți să râdă. Omul-șobolan îmi aruncă:

- Toate reacționarele sunt cretine. Inventarul a ce ai pe tine.

Mă dau înapoi. Mi s-a făcut pielea de găină. Doi dintre ei s-au sculat și vin spre mine. Omul-șobolan urlă:

- N-ai voie să te sprijini de perete. Dezbracă-te!

Cei doi mă înșfacă. Mă zbat. Ei râd. Odaia se învârte în jurul meu. Capul îmi rămâne prins în rochia pe care mi-au tras-o de pe mine. Furoul alunecă. Nu mă pot abține, închid ochii și lovesc cu pumnul și piciorul în dreapta și în stânga. Cineva mă apucă și mă dă cu capul de pereți. Aud zgomotul, încă o palmă. Mi-au dat drumul. Deschid ochii, mă întorc, regăsesc peretele, mă lipesc de el. Ei râd din nou și îmi aruncă o salopetă. Mă aplec să o iau. Capul mi-e tras înapoi ca de un magnet. Nu reușesc să apuc salopeta. (...) Dacă semnezi aici îți dăm drumul. Nu mai e foaia cu inventarul. "Subsemnata declar că...”

-Nu pot să citesc.

Un revolver e îndreptat spre mine.

- Semnează ori te omorâm!

- Făceți-o, haideți, făceți-o!” (pag.82-83)

(…)”Omul- șobolan vine spre mine, îmi ia cu grijă capul între mâini și începe să-l lovească de perete. În gură, gust de sânge. Sunt pe jos.” (pag. 90)

(…) Continuă să mă târască, noapte de noapte, la anchetă. Aceleași întrebări. Nici nu mai răspund. Insultele, revolverele, palmele, pumnii, mâneca, apoi capul de pereți, tot mereu capul de pereți, toate astea mă lasă indiferentă! Într-o seară, omul- șobolan:

- Dacă începi să povestești tot soiul de lucruri la proces, ai să vii din nou aici și ai să fii îngrijită și mai bine!” (pag. 93)

Pe curând, domnule Nicolschi!”

Deși nu a cunoscut de la început numele anchetatorilor, totuși, Adriana Georgescu îl va identifica la un moment dat pe Nicolschi.

„La Curtea Marțială sunt condusă în biroul comandantului închisorii. Lângă el, așezat la birou, omul-șobolan. Comandantul se scoală și iese spunând:

-Pe curând, domnule Nicolschi!

Mă simt nespus de bogată prin faptul că-i cunosc numele. Se scoală, și-aruncă țigara și vine spre mine. Nu mă dau înapoi.

- Ascultă, vreau să fiu drăguț cu tine și să-ți dau un sfat. Dacă nu-l urmezi, s-ar putea să-ți pară rău. Mă înțelegi, nu-i așa? Mai întâi, să nu fii obraznică la proces așa cum ai fost la anchetă.

Zâmbesc calmă, destinsă. Îi cunosc numele, îi cunosc numele!

- Și pe urmă, să nu povestești nimic despre anchetă la proces. Un singur cuvânt de prisos și ți-ai semnat sentința. O să te omorâm.” (pag 111)

Bibliografie: Adriana Georgescu, „ La început a fost sfârșitul”, Editura Fundația Culturală Memoria, 1999.

Reamintim că istoricul CNSAS,  Mihai Demetriade, a acordat, recent, un interviu pentru RFI, pe tema experimentului Pitești, despre care spune că e mai mult "o acțiune de rupere sau o acțiune de disoluție sau o acțiune de diversiune, cum o numește [generalul de Securitate] Nicolschi.”

 

Declarațiile sale au fost susținute de Mădălin Hodor și Vladimir Tismăneanu. Mai multe personalități, între care istorici, deținuți politici sau oameni de cultură au semnat un protest față de aceste afirmații.