Acum 83 de ani, președintele Paul von Hindenburg îl numea pe Adolf Hitler, președintele partidului Național Socialist, în funcția de cancelar al Germaniei, deschizându-i calea acestuia pentru a prelua puterea totală în stat.

Decizia lui Hindenburg a venit ca urmare a rezultatelor alegerilor parlamentare din Iulie și Noiembrie 1932, în urma cărora nu s-a putut crea un guvern susținut de o majoritate parlamentară. Hitler, care deja devenise o forță o politica germană, a fost susținut de o serie de industriași și oameni de afaceri, care i-au cerut președintelui Hindenburg să-l numească în funcția de cancelar.

De remarcat este faptul că Hitler a candidat chiar împotriva lui Hindenburg la alegerile prezidențiale, reușind să strângă peste 35% din voturi.

Pe 30 ianuarie, noul cabinet al lui Adolf Hitler a depus jurământul în biroul președintelui Hindenburg. O dată ajuns în funcție, Hitler a făcut tot ce-a putut pentru a dizolva Parlamentul și a organiza noi alegeri. Atentatul organizat de comunistul olandez Marinus van der Lubbe, care a încercat să dea foc Reichstag-ului pe 27 februarie, nu a făcut decât să-i crească popularitatea lui Adolf Hitler, văzut ca principalul lider anti-comunist al Germaniei.

Drept urmare, partidul național socialist al lui Adolf Hitler a reușit să strângă 43,9% din voturile electoratului, devenind principala forță din Parlament. Lucrurile au degenerat rapid și pe 23 martie, Reichstag-ul a adoptat Actul prin care Hitler devenea dictator legal al Germaniei: Legea de împuternicire, prin care Guvernul și Cancelarul primeau puteri depline.

Restul este istorie.