În urmă cu 239 de ani, pe 28 februarie 1785, țaranii români Vasile Ursu Nicola, zis Horea, pentru că știa să horească, Ion Oargă - Cloșca erau martirizați bestial pe Dealul Furcilor de lângă cetatea Alba Iulia după ce au ridicat Țara Moților împotriva maghiarimii barbare asupritoare. Marcu Giurgiu - Crișan se spânzurase în închisoare, se afirmă. Mai jos veți afla exact, conform mărturiilor vremii, cum au fost uciși luptătorii români sub supravegherea guvernatorului „luminat” Brukenthal, onorat la Sibiu zilele trecut cu o statuie-colos, în timp ce martirii noștri nu au nici până azi un monument pe locul crimei sălbatice.
Un tânăr cercetător din zonă. Alexandru Moldoveanu, susține că a reușit să identifice exact locul martirajului de pe Dealul Furcilor, comparând terenul cu prezentarea acestuia de pe cunoscuta gravură a lui Johann Andreas Brinhauser, realizată după relatările martorilor oculari (dintre care redăm și noi două mărturii la final).
Cercetătorul ne-a transmis locația (foto) și afirmă că terenul, împrejmuit, ar putea să ia o altă destinație, dacă autoritățile locale nu intervin pentru a ridica un cuvenit monument pe locul martiriului. În prezent nici măcar o troiță de lemn la stradă nu amintește de această oribilă crimă anti-românească. O inițiativă creștinească a fost sabotată de autoritățile locale (video în bază).
La Arad, în schimb, ca să dăm un singur exemplu, statuia impunătoare a 13 generali ucigași de români - demontată de Guvernul lui Ion I. C. Brătianu în 1925 și reinstalat de Guvernul lui Adrian Năstase în 2004 - tronează sfidător în centrul orașului. La Alba Iulia, în memoria lui Horea, Cloșca și Crișan există doar un obelisc ridicat prin donații în perioada interbelică, după ce regele criminal Carol al II-lea a refuzat să se implice. Aici au loc ceremonii de comemorare, după care se ține, ca și anul acesta, o slujbă, undeva pe Deal, pe unde se poate. Considerăm ca în Anul Centenarului Marii Unirii este imperios ca Alba Iulia să înceapă măcar demersul construirii unui monument pe Dealul Furcilor. Dacă nu sunt fonduri pentru așa ceva, deși zeci de milioane de euro se ventilează sub pretextul sărbătoririi Centenarului, propunem o subscripție publică pentru acest act național. Nu în ultimul rând, Biserica Ortodoxă Română ar putea solicita edficarea unui schit sau a unei mănăstiri, pe locul jertfei dramatice a lui Horia și Cloșca și a batjocoririi animalice a trupului lui Crișan.
Răscoala a avut, de altfel, și un caracter creștinesc, nobilii maghiari fiind iertați dacă treceau alături de români. „Cari se dau cu noi și se împărtășesc cu noi din faptele noastre, - nu trebuie supărați. Ci ca să fim mai siguri că vor ținea tot mereu cu noi, să-i botezați pe legea noastră.”, ar fi spus Horea. Nobilii botezați de preotul ortodox român primeau de la acesta câte un bilet pe care era scris „Acesta-i creștin bun”. Revendicările lor aveau, de asemenea, note creștinești și, evident, naționale. Acestea erau:
„1.Ca nobilul comitat dimpreună cu toți posesorii și cu toată seminția lor să pună jurământul sub cruce!
2.Nobilime (nemeșime) să nu mai fie, ci fiecare nobil, dacă va putea să capete vreo slujbă împărătească, să trăiască din aceea.
3.Stăpânii nobili să părăsească odată pentru totdeauna moșiile nobilitare.
4.Că dânșii (nobilii) încă să plătească dările întocmai ca poporul contribuabil plebeu.
5.Pământurile nemeșești să se împărțească între poporul plebeu, în înțelesul poruncii ce o va da Maiestatea Sa Împăratul.”
La 10 ianuarie 1785, după capturarea prin trădare a capilor insurecției, împăratul Austriei Iosif al II-lea redactează "manu propria" un document destinat comisiei de anchetă, dând indicații despre cum dorea să se procedeze în cazul conducătorilor răscoalei țărănești din Transilvania. Acest document spunea: „În orice caz, trebuie să dea un exemplu convingător și așa fel regizat, ca acești răufăcători să fie purtați nu numai prin una, ci prin mai multe localități...și arătați poporului de rând...ca o înspăimântătoare pildă și, apoi, la o zi dinainte anunțată să fie executați într-un chip spectacular într-un loc capital, unde să se poată strânge un număr cât mai mare de supuși.”, informează EnciclopediaRomaniei.ro.
Cum a avut loc execuția sălbatică prin tragere pe roată
Primul a fost executat Cloșca. Întreaga procedură a durat 50 de minute și a constat în 20-25 lovituri. Apoi a urmat Horea, care a primit 8 lovituri, pentru că după primele lovituri, se spune că ar fi început să strige că adevăratul responsabil pentru izbucnirea răscoalei este împăratul. Atunci, reprezentantul Comisiei, de teamă ca poporul să nu se revolte din nou, a dat ordin de lovitură de grație, deși în sentința inițială nu era prevăzută, evocă istoricul Tudor Roșu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru Alba24.ro. La execuție au fost prezenți circa 7000 de țărani care au fost aduși cu forța să privească torturile bestiale, câte 3 tineri și 3 bătrâni din fiecare sat care fusese cuprins în răscoală, și reprezentanți ai noblilmii, care asistau la eveniment ca la o sărbătoare, considerând că se dă un exemplu țăranilor, amintește aceeași sursă.
Lovitura de grație se dădea pe piept, pentru a-l omorî pe condamnat imediat, fără a-l mai supune la chinuri, iar celelalte lovituri erau aplicate pe membre, pe mâini, pe picioare, la un interval de aproximativ două minute. Aparatul de tortură era compus dintr-o roată de car ce avea o lamă de fier pe obadă, iar cu partea de fier se frângeau oasele. Se așezau niște suporturi de lemn, din 20 în 20 cm, sub membre, iar lovitura se dădea între suporturi, pentru a frânge osul mai ușor. După execuție, urma eviscerarea. Măruntaiele și inima au fost înmormântate la locul execuției, iar corpurile, tăiate în patru părți, așezate pe roți identice cu cele din execuție, la diverse răscruci de drumuri. Corpurile lor au fost mai apoi despicate în mai multe bucăți și au fost expuse în diferite sate și orașe din Ardeal unde s-a manifestat răscoala iobagilor români, cu scopul de a-i teroriza pe aceștia și a-i descuraja de la viitoare acțiuni de acest gen. Fără a putea fi confirmat dintr-o sursă sigură, se spune că mâna dreaptă a lui Horea ar fi fost expusă pe Gorunul lui Horea de la Țebea, acesta fiind unul dintre locurile unde Horea ar fi ținut sfat cu răsculații. Mâna ar fi fost ulterior îngropată la rădăcina gorunului, mai consemnează EnciclopediaRomaniei.ro.
The Times din 1785: Românii, „deposedați și oprimați de sălbaticii lor stăpâni"
În arhiva celebrului cotidian lodonez The Times se găsește un articol din 31 ianuarie 1785, care relata „la cald” despre răscoala lui Horea, transmite Rador citând un pasionat în cercetare. Articolul a fost inserat în secțiunea „Știri”, pe prima coloană din a treia pagină (din totalul de patru câte avea la acea vreme ziarul) și încerca să explice cauzele răscoalei caracterizându-l pe Horea drept „un desperado îndrăzneț”. Iată o traducere a textului, publicat sub titlul „O relatare despre insurgenții din Transilvania”:
„Acești oameni sunt valahi (Wallachians), coborâtori la origine din coloniștii romani care au fost așezați în Dacia. Cei mai mulți țin de Biserica Grecească [ortodoxă], iar populația țării pe care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete. Sunt de constituție puternică, înalți și bine făcuți; deși sunt supuși celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu își dezmint originea romană. Reduși la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduia să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpânilor lor, care nu puteau accepta că acești chinuiți vasali ai lor ar putea gândi că ar avea niște drepturi de revendicat. Deposedați și oprimați de sălbaticii lor stăpâni, ei erau obligați să își pună până și soțiile la muncă în câmp, să cultive pământul, ca să poată fi capabili să satisfacă birurile absurde puse de stăpânii lor. Această stare de servitute nu mai putea fi tolerată, iar ei urmăreau cu consecvență un moment favorabil să se elibereze de ea. De ceva timp era ușor de observat că inimile clocotesc în piepturile acestor oameni; după ceva vreme au izbucnit și au refuzat să îndeplinească îndatoririle feudale care le erau cerute; au transmis o listă cu plângerile lor Împăratului; dar deși doleanțele erau îndreptățite, și susținute de cele mai clare principii ale dreptului natural, acestea au fost nesocotite: nu era în interesul unor persoane puternice ca Împăratul să vadă aceste plângeri în adevărata lor lumină; ei au reușit să se impună în fața domnului lor și nicio reparație nu a fost acordată acestei națiuni oprimate.
Au vazut că nu au nimic la ce să se aștepte de la conducătorii lor; au simțit că trebuie să își ia soarta mâini; au așteptat așadar doar un moment propice pentru a scutura jugul împovărător al sclaviei. Această oportunitate le-a fost oferită în scurt timp. Perspectivele unui război cu Olanda a făcut necesară recrutarea de armate imperiale; ofițeri cu ordine de recrutare au fost trimiși în Transilvania ca și în alte provincii. Valahii s-au mobilizat în număr mare și s-au înrolat: le-au fost puse bineînțeles la dispoziție arme și echipament militar din arsenalele imperiale. Procurându-și astfel armele prin propria lor istețime, au intrat imediat în război cu opresorii lor. Au ales un desperado îndrăzneț să le fie căpetenie; se numește Hora sau Horiah, care a fost de mai multe ori condamnat la moarte pentru crime cumplite. Acestea sunt cauzele adevărate ale insurecției, care va fi de aceea mai greu de stins în timp scurt, deoarece insurgenții se tem să se încreadă în promisiunile care li se fac, cu condiția de a preda armele și a se întoare la îndatoririle lor”.
Despre The Times trebuie spus că, la vremea aceea, era un cotidian proaspăt pe piață, primul număr apărând în 1 ianuarie 1785, numele sub care au apărut primele 940 de numere, până la 1 ianuarie 1788, fiind The Universal Daily Register. Prezentăm alăturat și copia articolului de epocă.
În arhiva Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca există un număr al publicației Transilvania din 1925 în care se vorbește despre relicvele lui Horea, Cloșca și Crișan, obiecte personale care se presupune că au fost recuperate de la aceștia după execuție și care constau într-un pandativ și două inele și care arată și starea lor socială. Vă punem la dispoziție extrasul din arhivă:
Mărturii ale veneticilor despre martirajul lui Horea, Cloșca și Crișan
Două documente importante sunt publicate de DacoRomania-Alba.ro sub Motto-ul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: "România este patria noastrã și a tuturor românilor. E România celor de demult și-a celor de mai apoi. E patria celor dispãruți și a celor ce va sã vie". Este vorba de epilogul dramaticei Răscoale țărănești de la 1784-1785, care a fost execuția barbară a căpeteniilor ei, Horea, Cloșca și Crișan. Referitor la acest sângeros epilog sunt prezentate scrisoarea profesorului Iosif Gabri din Alba Iulia adresată prietenului său, Daniel Emeric de la Roma și pe cea a omului de afaceri (săpunar?), Iohan Andreas Maetz din Alba Iulia adresată fratelui său Mihael, din Sighișoara(1).
Scrisoarea lui I. Gabri, cea mai importantă, este scrisă în limba maghiară, pe o hârtie groasă, fină, cu cerneală neagră și se păstrează la Biblioteca Documentară Batthynaeum din Alba Iulia. I. Gabri a fost profesor, între anii 1771-1796, la gimnaziul de pe lângă Episcopia româno-catolică din Alba Iulia. Scrisoarea lui I. A Maetz are 3 pagini, este scrisă îngrijit, în limba germană și se află la Muzeul din Sighișoara, scrie profesorul dr. Cloșca L. Băluța. Discordantele dintre informațiile cuprinse în aceste două scrisori sunt relativ insignifiante: referirea la citirea sentinței de execuție: între caracterul detaliat și punctual al descrierii execuției și cel sumar, concis; legat de obiectul sinuciderii (uciderii) lui Crișan privitor la numărul celorlalți țărani întemnițați și caracterul pedepselor s.a. Concordantele dintre elementele relatate sunt numeroase și obiective: caracterul și numărul militarilor care au escortat cele două care cu Horea și Cloșca; ordinea execuției lor; unele detalii din timpul execuției; locul întemnițării lui Crișan informații referitoare la arestarea și escortarea contelui Wcsselenyi; polemica dintre catolici și reformați de atunci în Transilvania; poziția ostilă fată de răscoală și conducătorii ei etc. Cu toate acestea, scrisorile rămân documente valoroase care elucidează, în mare parte, epilogul răscoalei țărănești condusă de Horea, Cloșca și Crișan în Transilvania. Iată scrisorile:
Primită la Roma la 26 martie 1785
Alba Iulia , 2 martie 1785
Iubite domnule părinte
În sfârșit s-a terminat cu lumea lui Horia !
O ! de nu s-ar mai ivi în primăvara aceasta mai mulți Horia !
În dimineața zilei de 26 februarie, între orele 10 și 11 în fața Gărzii celei mari, fiind de fată o mare mulțime, s-a dat citire în limbile germană și română a sentințelor de condamnare la moarte a lui Horea și Cloșca; în nemțește a citit-o auditoriul ostașilor grăniceri, iar în românește domnul Erckard, translatorul Excelentei Sale contele Iankovits. Sentința prevede ca aceștia să fie duși până sub furci (locul execuției) și acolo de vii să li se frângă oasele cu roata, mai întâi lui Cloșca, apoi lui Horea; iar după ce vor fi frânți, să fie tăiați în bucăți, măruntaiele să fie îngropate sub furci, câte o bucată din trupul lor să fie pusă aici pe roată, iar celelalte părți să fie expuse în acele locuri unde au săvârșit atâtea crime, aprinderi și prădăciuni.
După cum prevedea sentința, întocmai așa, în dimineața zilei de 28 februarie pe la ceasurile 9 și jumătate , Horia și Cloșca au fost așezați separat pe câte un car special, fiecare fiind însoțit de câte un preot schismatic. Este cu neputință să descriu convoiul și mulțimea care a fost de fată. Ei au fost însoțiți de un excadron de cavaleriști din Ioscana în ținută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestri orășeni și de haiduci. Batalionul pedeștrilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreții s-au așezat pe cele două aripi. Eu, prin bunăvoința unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu și între cavalerie și astfel, am văzut de la început execuția și parada, cum văd această foaie de hârtie în fața mea. În afară de nobili și oameni mai deosebiți din comitate au trebuit să fie de față mulți oameni prosti și asta se poate aprecia din faptul că din fiecare sat a celor patru comitate au trebuit să ia parte, după o grea poruncă, câte sase oameni prosti, trei bătrâni și trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel putin cinci mii de oameni. Cloșca a primit cel putin 20 de lovituri până si-a dat sufletul.
În timp ce Cloșca era frânt cu roata, Horea, legat, a fost ținut în picioare de doi ucenici ca să vadă de ce moarte și prin ce chinuri grozave a trebuit să moară ucigașul său tovarăș.
După ce s-a terminat execuția lui Cloșca și i-a dat leșul la o parte, l-au urcat pe Horea pe patul său și l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar după patru lovituri, din porunca domnului Eckard, au început să-i lovească pieptul și astfel, după opt-nouă lovituri a murit. N-am mai voit să văd și despicarea lor în bucăți, mi-am întors calul și am venit în cetate, unde am povestit cele văzute lui Ștefan Regeny, Iosif K. Nagy și colegilor mei profesori care m-au așteptat acasă.
Excelenta sa contele Iankovits pleacă mâine la Timișoara, dar cu mai putin însoritori decât a venit, deoarece însoritorul său, consilierul Fraycsek s-a mutat pe lumea cealaltă în săptămâna trecută, iar pe subprefectul legal, pe ilustrul domn Ladislau Bela, l-au înmormântat în Aiud dimineața trecută, după ritul calviniștilor.
Pe robii care au mai rămas, i-au predat comitatului ca să-i judece după faptele lor, iar sentința, înainte de a fi pronunțată să fie înaintată Majestății Sale. Între aceștia se află și preoți, care pe lângă că au prădat, au îndemnat poporul sălbatec la omor și prădăciuni.
Majestatea Sa a dat poruncă în toată tara că oriunde se va găsi contele Wasseleny să fie prins cu ajutorul soldaților. Domnul comisar, contele Ștefan Daniel, plecat la Datori, satul aceluia, a încercat cu vorba bună să-l înduplece pe contele Wasseleny să meargă la Sibiu. Au mai mers acolo și domni, ca baronul Antonie Orban, groful Alexandru Bethnel, groful Ladislau Bethlen, baronul Iosif Balintet, baronul Iosif Bornemisza și multi altii. Cu toate acestea după ce ei au iesit, excorta lor (militară) formată din soldați, dragoni din Savoia, au năvălit înăuntru, au apucat pe baronul Wasseleny de păr și l-au legat. În zadar a strigat baronul Wasseleny: "Armă”, "Armă”, pentru că totul a fost în zadar. Ba chiar și pe domnii mai sus amintiti, care au rugat soldații să-l trateze mai frumos pe baron, i-au împins cu patul pustii. O bucată de drum l-au dus pe baronul Wasseleny pe jos, apoi călăuza l-a legat de calul său și l-a dus la St. Ivan (Sântioara); aceasta s-a întâmplat la 12 febr. În 19 febr., la St Ivan l-au pus în careta lui de sticlă și l-au dus la Târgu- Mureș, în cetate; până acum cred că l-au pus în fiare și i-au făcut identificarea ad notam.
(Domnia ta a citit sau a auzit noutăți mai importante decât cele pe care vi le-am comunicat de la despărțire).
Despre prinderea lui Gheorghe Crișan și aducerea lui aici, știu că v-am scris deja. Dar faptul că s-a sugrumat într-o noapte în închisoarea de sub Gardă cu legătoarele de la izmene, poate că nu v-am comunicat, și că gâzii l-au dus sub furci și l-au tăiat în patru; o bucată au lăsat-o aici, iar celelalte le-au dus în alte părți.
Reutenstrauch a scris o cărticică în limba germană pe care calvariștii au tradus-o în ungurește și au umplut cu ea tot Ardealul, sub titlul: "O scrisoare înaintată Sfântului Papă de la Roma, lui Papa Pius al VI-lea”. Această carte a fost combătută foarte bine (într-o lucrare) de onorabilul domn Andrei Ferenczi, predicatorul din Târgu - Mureș, cu titlul "Combaterea scrisorii înaintată Sfântului Papă Pius al VI-lea, scrisă de Ferenczi Andrei”. Din numele său a făcut anagramă.
Excelenta Sa episcopul i-a obținut aprobarea de la Viena și zilele trecute i-a tipărit-o în tipografia sa din Cluj. Partea cea mai mare, după cum se poate observa este lucrarea Excelentei Sale, pentru că în ea se află foarte multă știință.
Acesta să fie destinul deocamdată. Un bucuros "aleluia"
I(osif) G(abri)
Prea onorate frate !
Domnia Ta m-a onorat cu o scrisoare încă de două luni în urmă și eu vă sunt dator cu un răspuns. Vă rog să mă iertați pentru tăcerea mea atât de îndelungată și sper că nu-mi veți face reproșuri, cunoscând că am fost nevoit să fac fată multor neplăceri. Noi suntem cu toți bucuroși și sănătoși - slavă și mulțumită lui Dumnezeu, și dorim să ne bucurăm din inimă dacă am afla acelasi lucru și despre dumneavoastră.
În ceea ce privește execuția căpeteniilor răsculaților din țara noastră a fost complet îndeplinită tocmai într-o formă cu totul militară. Delicvenții au fost transportați până la locul execuției, sub paza unei trupe de 300 de soldați infanteriști și a unui excadron de husari din Ioscana. Acolo domnul general auditor le-a citit, în public, în limbile germană și română, sentința pentru faptele lor groaznice și barbare. După aceea Cloșca a fost cel dintâi zdrobit cu roata de jos în sus, până la moarte, apoi Horia, prin intervenția contelui Iankovitsch a primit , în numele Majestății Sale, cele două lovituri de gratie în piept, iar după aceea a fost zdrobit cu roata de jos în sus. După îndeplinirea execuției cele două trupuri au fost tăiate în patru bucăți, capetele au fost fixate pe casele lor proprii, iar celelalte părți ale trupului au fost expuse în locurile în care au comis fapte de adevărați câini turbați fiind fixate pe lângă drumuri spre învățătura celorlalți răsculați români.
Al treilea căpitan de oaste, cu numele de Crișan, s-a sugrumat el însusi în închisoare, sub (poarta) Gărzii principale, în cetate, dar cadavrul lui, a fost târât la locul execuției și tăiat în patru părți: capul a fost fixat pe casa lui proprie, iar celelalte părți ale trupului au fost trimise să fie expuse pe marginea drumurilor. Ceilalți (răsculați) care au fost prinși, au fost pedepsiți, unii la moarte, altii la închisoare pe viată iar altii cu 90 până la lovituri (de baston) și apoi lăsați în libertate; dar mai sunt câtiva deținuți despre care nu se poate afla nimic sigur, despre care va fi soarta lor.
Gândurile mele despre însurătoare au fost întotdeauna pe primul plan, dar zadarnic; tulburările m-au ținut departe de a încerca așa ceva. Pentru un tânăr începător ca mine absenta îndelungată de la lucru este foarte păgubitoare. Am pus ochii la Sibiu pe o fată, adică fiica Domnului Martin Spetz, măcelar, cu numele de Sofia. Acesta este o cunoștință a Doamnei Hirling, deoarece sora vitregă a Doamnei Hirling este mama vitregă a fetei. Eu am ținut mult la ea dar până acum n-am primit nici un semn. Cel mai profund compliment doamnei Mamă și tuturor stimaților prieteni.
Va trimit câteva reproduceri ale căpitanilor de oaste ai răsculaților, căre au fost desenați după original.
Vă sărutam pe toți din inimă și rămânem al prea cinstitului domn și frate.
Foarte prea îndatorat
Ion Andr. Maetz m.p.
Scrisă la Alba Iulia (Karlsburg) la 31 martie 1785
Surse: DacoRomania-Alba.ro, Alba24.ro, Rador, EnciclopediaRomaniei.ro, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca (documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/transilvania/1925), ActiveNews
Filmare din 2019 de la locul martirajului:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
In jurul lui Brukenthal
Curge vajnic un canal
Plin cu sange de Roman
Rusine, don Joharam
Masonii cu sortulete
Ii dau dracului binete
Si'aplauda furtunos
Cand Klos indica frumos
Ca eroii nostri dragi
Merita oricand sa'i tragi
Pe roti, astazi, ca si ieri
De'o multime de hingheri
Sa le sfarmi os dupa os
Chiar de plange si Hristos
Führer intr'o biata tara
Ce'o faci de mult de ocara
La finala socoteala
Vei plati orice greseala
Om de nimic, greata' amara!
Noua trebuie sa ni se spună tot timpul ca nu suntem buni de nimic în afara de beții, violuri, furturi și e nevoie de străini ca sa ne conducă ca noi nu am fi în stare!
Aceasta este Romania Educată a alogenului Klaus care împreună cu ceilalți alogeni din guvern contribuie la desrădăcinarea poporului român la ordinul stăpânilor din afara..căci nu mai este voie sa ai conducători români..asta inseamna ca istoria adevarata este ascunsă si istoricii de seamă marginalizați pana la discreditare..astfel încât in scoli au fost scoase toate momentele de mare eroism ale românilor si ale voievozilor din acele vremuri..iar patriotismul, iubirea de țară să fie considerate tendințe extremiste, xenofobe..nu mai este mult si poate ardelenii il vor sărbători si pe Horty sau Dictatul de la Viena...din pacate nu numai ca mirajul vestului i-a vrăjit atat de tare dar nici istoria adevarata a acelor vremuri ale imperiului nu vor sa o cunoasca...
Poate ca ar trebui inițiat un referendum pentru eliminarea acestei statui si ar fi bine ca cei care pot sa încerce sa faca un monument pentru eroii noștrii..
Avem recunoștință și ii multumim patriotului nostru Mihai Tarnoveanu care intenționează să meargă la Sibiu pentru aceasta cauza !
Domnul sa ne ajute !
Articol excelent.