De astăzi a început oficial pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Dar ce s-a întâmplat la 8 octombrie 1891 cu moaștele Sfintei?

„Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă iar sfânta a căzut la pământ și nu numai că nu a ars dar nici nu s-au topit măcar pecețile care pecetluiesc moaștele încă de la Vasile Lupu și cari sunt de ceară.” - A.C. Cuza

Printre nenumarate minuni savarsite de Sfinta Cuvioasa Parascheva, una a ramas mai putin cunoscuta desi este consemnata in actele vremii in cele mai mici amanunte. Daca se stie mai multe despre miracolele si videcarile miraculoase ale oamenilor bolnavi petrecute vreme de sute de ani in apropierea trupului ei, despre incendiul din care moastele au scapat nevatamate s-a vorbit mai putin. Un eveniment care la acea vreme, sfirsitul anului 1888, a stirnit din nou uimirea si evlavia intregului oras, aminteste Ziarul de Iasi.

Doxologia ne oferă mărturia lui A. C. Cuza de unde odinioară a locuit și dragul său prieten Eminescu:

"31 decemvrie 1888

În ziua de Sf. Ștefan [27 decembrie – n.n.] a ars sicriul și estrada pe care se afla Sfânta Paraschiva în paraclisul din fața bisericii Trei Ierarhi, care acum se restaurează.

Iată forma sciriului și a estradei de scânduri pe care ședea:

Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos  au ars amândouă iar sfânta a căzut la pământ și nu numai că nu a ars dar nici nu s-au topit măcar pecețile care pecetluiesc moaștele încă de la Vasile Lupu și cari sunt de ceară. Când a prins de veste dascălul bisericii sfânta era înconjurată de jăratec, un policandru care era la oarecare depărtare se năruise, astfel că brațele lui atârnau pe jos, iar sfânta era întreagă, numai un colț al saltelei de bumbac pe care este pusă se aprinsese. Cauza incendiului nu se cunoaște, dar spun unii necrezători că focul a fost pus și că mobilul era furtul.”

A. C. Cuza ("Însemnări din viață și documente omenești”, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2011, p.39-40)

Profesorul Gh. T. Kirileanu confirmă minunea

„Faptele au fost consemnate in amanunt in Anuarul Liceului National Iasi, unde profesorul Gh.T. Kirileanu avea un capitol numit «Contributie la istoricul raclei Sfintei Parascheva». Acesta fusese chiar martor la minunea de atunci, pe cind era elev al Scolii Normale. Acolo se povesteste despre un incendiu care a ars racla in care se pastrau moastele, pina la topirea argintului cu care era impodobita. Ei bine, minunea a fost ca focul nu a atins deloc moastele Sfintei Parascheva, desi incendiul a fost descoperit dupa ce o noapte intreaga a ars mocnit totul din locul unde era racla”, povesteste parintele Nicolae Dascalu, consilier cultural al Mitropoliei si cel care a facut cercetari si a scris despre viata Sfintei Parascheva.

Potrivit profesorului Kirileanu, in dimineata de marti, 27 decembrie 1888, a treia zi de Craciun, citiva elevi ai Scolii Normale „Vasile Lupu” din Iasi au fost treziti din somn si chemati grabnic sa ajute la stingerea incendiului declansat in paraclisul din vechea sala gotica, unde fusese asezata atunci provizoriu racla cu moastele Sfintei. Trebuie spus ca Scoala Normala „Vasile Lupu” a fost adapostita in acea vreme in casele Bisericii „Trei Ierarhi”, foste chilii manastiresti, unde era si internatul elevilor și unde a locuit și Mihai Eminescu.

Cum biserica era in reconstructie, moastele au fost mutate provizoriu din lacasul de cult, in 1883.

„Sufletele noastre de scolari au fost adinc impresionate de minunea savirsita atunci: a ars pardoseala paraclisului, a ars catafalcul enorm si racla, topindu-se argintariile ce o infrumusetau, au ars parte din vesmintele dinlauntru raclei, dar s-au gasit neatinse, pe jaraticul dogoritor, moastele Sfintei, iar perna pe care se sprijinea capul ei si vesmintele fiind si ele nepirjolite”, consemna in 1945 profesorul Kirileanu.

2,750 kilograme de argint topit

Vestea minunii s-a raspindit in Iasul de atunci ca fulgerul, iar oamenii au alergat la fata locului sa se convinga cu ochii lor de cele intimplate. Se face o ancheta ampla, de catre Politie, Prefectura, ultima dintre ele chiar din ordinul Mitropoliei.

Rapoartele oficiale se pastreaza si astazi in Arhivele Statului Iasi.

Concluzia anchetatorilor a fost ca incendiul s-a declansat de la o luminare lasata nestinsa sau de la candela care ardea in permanenta la capatiiul moastelor. Din gramada de cenusa si carbuni ce fumegau inca, preotii au scos tot argintul topit, dar ramas intreg, si care a impodobit racla. Acestia au scos 2,750 kilograme de argint.

Preotii au asezat atunci moastele in vechea racla, iar pe 9 ianuarie 1889 au purtat-o pe Sfinta, la dorinta Mitropolitului Iosif Naniescu, pe umeri in catedrala Mitropolitana, unde este si astazi.

„Peste citeva luni, o credincioasa din Falticeni, Ana Botez, anunta ca doreste sa refaca pe cheltuiala ei racla distrusa de incendiu. Noua racla a costat peste 17.000 de lei, era din lemn de chiparos adus din nou de la Constantinopol, imbracat in catifea pe inauntru, iar pe dinafara in table de argint masiv in greutate de aproape 11,5 kilograme", mai consemneaza Kirileanu.

La 8 octombrie 1891, Mitropolia asaza moastele in noua racla.

Citiți și Cum a ajuns Sfânta Parascheva la București în 1944 și Pelerinajul de la Iași, în 1956 – COMUNIȘTII AU FOST MAI OAMENII DECÂT ARAFAȚII ȘI CÎȚII ZILELOR NOASTRE - VIDEO/FOTO DOCUMENTE