După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei a intrat sub ocupație maghiară. Teritoriul ocupat de horthyști în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume, precum și ținuturile secuiești. Un număr de 8 județe din totalul de 23, câte număra Transilvania în perioada interbelică, au fost înstrăinate în întregime, iar alte trei au fost despărțite în două. Astfel, județul Sălaj a fost și el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a a intrat în orașul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriului transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești.

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromânești desfășurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii ("Nemzetőrség") au violat femeile, au torturat bărbații și într-un final au ucis 157 de localnici români și un copil înaintea nașterii sale.

• Ip este o localitate din județul Sălaj, aflată la 45 km de orașul Zalău.


• După 1983, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Sub pretextul răzbunării a doi militari unguri morți într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăsește în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nușfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

Ceea ce s-a petrecut în acea tragică noapte a fost povestit de puținii supraviețuitori ai masacrului, mare parte dintre ei fiind, la acea vreme, copii. Gavril Butcovan, rămas în viață până în 2010, avea atunci 16 ani. Într-o înregistrare făcută înainte de trecerea lui la Domnul, de Direcția Județeană pentru Cultură, bătrânul povestește, prin prisma propriei sale experiențe, ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică în localitatea sălăjeană Ip.

"Era ora 11 noaptea când a intrat compania în sat, iar comandantul Vasvári Zoltán a făcut un scenariu: a dat la doi civili două pistoale și le-a spus că atunci când vor vedea că se apropie compania să tragă în aer. Așa au făcut, iar când s-au auzit focurile, comandantul le-a zis soldaților: «Atenție, companie! Valahii trag în voi!» Compania s-a adăpostit și s-a culcat la pământ, iar după câteva secunde le-a ordonat soldaților să se încoloneze și să meargă în curtea școlii, unde erau douăzeci și ceva de cetățeni maghiari, în frunte cu preotul reformat și cu învățătorul. «Ce se va întâmpla dacă Ardealul va fi dat cândva înapoi României?», l-au întrebat ei pe locotenent. «Veți primi replica!», le-a spus el. Cetățenii au spus că nu sunt de acord, așa că locotenentul a spus «Hai să-i executăm pe toți!». Cetățenii s-au ridicat în picioare și au aplaudat", povestea Gavril Butcovan.

Numele celor morți în masacrul de la IP

Împărțiți în mai multe echipe, din care făceau parte și localnici maghiari care știau unde locuiesc românii, soldații maghiari și-au început misiunea de exterminare în jurul orei 3 noaptea. Bătrânul povestește cum, în momentul în care au ajuns la casa lor, i-au chemat pe toți afară. Au rămas în casă doar doi frați mai mici, care dormeau într-o cameră separată, și o surioară de 11 luni, care a rămas în leagăn. I-au aliniat pe toți în curte și au început să tragă. Primul a căzut tatăl său.

"După ce ne-au executat pe toți, ne-au căutat pe fiecare cu lanterna să vadă dacă mai respirăm. Care mai mișca, era împușcat până nu mai mișca deloc. Când au ajuns la mine, eu eram cu fața în jos. Unul dintre ei a zis: «Ia veniți și mai trageți niște gloanțe în ăsta!» Soldatul a venit și a tras încă cinci gloanțe", povestește el. Șansa lui Gavril Butcovan a fost că gloanțele nu i-au atins zonele vitale ale corpului, dar și că a avut inspirația să rămână în țărână, nemișcat, până dimineața la ora 8.00.

Din familia sa, care număra opt membri, patru au supraviețuit, în mod miraculos, masacrului: el, mama sa și cei doi frați mai mici din cealaltă cameră. Au pierit, însă, în acea noapte, tatăl său, doi frați, dar și surioara de 11 luni, sfârtecată cu baionetele în leagăn. Micuța nu a fost cea mai tânără victimă a soldaților criminali. Gavril Butcovan povestește cum aceștia au scos cu baioneta pruncul încă nenăscut din pâncetele unei femei, aflată în chinurile facerii.

"Lontea Gheorghe Lontea Ana aveau 38, respectiv de 31 de ani. În acea noapte, femeii i-a venit sorocul. Soțul ei s-a dus după moașă, dar a fost oprit de o echipă, care l-au adus acasă unde au despicat burta femeii cu o baionetă, au scos copilul și au dat cu el de pereți, ca și cu o minge, până a murit", povestește acesta.

Profesorul Nicolae Pop  spune că astfel de asasinate au avut loc și la Nușfalău, unde au fost împușcate șapte persoane, la Cerișa – 17, la Zalău – 10, la Halmășd – două, la Cerișa – trei, în pădurea Camărului – patru, iar în cealaltă localitate martir a Sălajului, Treznea, 87. Cei mai mulți români și-au pierdut viața în acele vremuri tulburi la Ip, unde au fost măcelărite 157 de persoane.

Pentru aceste crime și pentru celelalte săvârșite în Transilvania de Nord în acea perioadă, Tribunalul Poporului de la Cluj a condamnat 481 de persoane, dintre care 100 au fost condamnate la moarte, iar 163 la detenție pe viață. Majoritatea au fost judecați și condamnați în lipsă și nu și-au ispășit niciodată pedeapsa.

DOCUMENTARE VIDEO

La împlinirea a 81 de ani de la tragicul eveniment, vă invităm să vizionați două documentare despre ce a însemnat Dictatul de la Viena și modul în care acesta a fost aplicat de horthyști împotriva românilor din jumătatea de nord-vest a Transilvaniei, cedată Ungariei la ordinul lui Adolf Hitler, aliatul Regatului României din prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.

1. NU UITA! Masacrele comise de unguri asupra romanilor. O productie MDV Film. Producator: Mihai Orasanu. Redactor: Anca Filoteanu, Imagine: Marian Stanciu. Un film tulburator. VIDEO:

„În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari și cu membri ai organizației Nemzetőrség ("Straja națiunii”) au declanșat un holocaust în comuna Ip din județul Sălaj, precedat de torturi și violuri.”

La numai 3 zile de la intrarea armatei ungare de ocupație pe teritoriul românesc, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni dupa ocuparea Transilvaniei dupa Dictatul de la Viena. Astfel, în doar 11 zile, trupe ungurești au ucis aproximativ 1.000 de români. Cel mai afectat de ucideri a fost județul Salaj, unde au fost masacrați 477 de români. Este vorba de un adevarat genocid etnic statal asupra romanilor, primul de acest gen din timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru care statul vecin, Ungaria, un "dusman natural” al Romaniei, nici nu si-a cerut vreodata scuze, nici nu a ridicat vreun memorial si nici nu a platit pentru victimele facute.

2. Un documentar cutremurător: A fost odată (în) Transilvania – de Manuela Morar. Mărturii și filmări despre atrocitățile maghiare la ocuparea Ardealului. VIDEO:

Un documentar realizat de Manuela Morar. Sursa video si mai multe marturii si informatii, inclusiv fotografii, la Muzeul National al Refugiatilor "Pro Memoria 1940 – 1945” – Muzeul Refugiatilor si Martiri Romani din Transilvania

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii români uciși de ungurii extremiști. Române, nu-i uita și NU UITA!