Ziarul Lumina
Sfântul Ierarh Vucol este pomenit în calendarul creștin ortodox la 6 februarie. Era originar din ținuturile Smirnei, Asia Mică, a primit credința creștină în urma propovăduirii apostolilor.
A fost descoperit de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, apreciat pentru credința și râvna sa pentru Hristos și hirotonit episcop al Smirnei.
Înainte de a pleca la Domnul, a lăsat urmaș în locul său pe Sfântul Mucenic Policarp (prăznuit la 23 februarie). Deasupra mormântului său din voința Lui Dumnezeu a crescut o plantă care dădea tămăduire bolnavilor (sursa: vol. "Viețile Sfinților").
Tot astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului, care s-a născut în această cetate, din părinții dreptcredincioși, Irina și Serghie, fratele Sfintei Împărătese Teodora și rudă cu Sfântul Patriarh Tarasie.
Sfântul Fotie a studiat științele profane, dar și Sfintele Scripturi, scrierile Sfinților Părinți și canoanele Bisericii. A scris cărți cu caracter pedagogic, juridic și literar.
Sfântul Fotie a pus început încreștinării popoarelor slave în credința ortodoxă a Răsăritului.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian, cel din Emesa. Acest mucenic era din cetatea Emesei. Pe când se găsea în floarea
vârstei, vrând să-și arate credința în Dumnezeu, a găsit cu cale să
poarte grijă întocmai ca un doctor de trupurile oamenilor,
îngrijindu-se în același timp și mai mult de sufletele lor, încât era
deopotrivă doctor și al trupurilor și al sufletelor. Când, pe vremea
împărăției lui Numerian, au fost prinși episcopul Silvan, Luca diaconul
și Mochie anagnostul și au fost osândiți de închinătorii la idoli a
fi dați pradă fiarelor, în timp ce aceștia erau duși la locul de chin,
sfântul Iulian, întâmpinându-i, s-a închinat lor. Dar fiind prins și
el, după moartea acelora, i s-au bătut piroane de fier în cap, în mâini
și în picioare, și așa precum se afla cu piroanele înfipte în el, a
fost închis, într-o peșteră, unde și-a dat duhul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici, Fausta, Evilasiu și Maxim. Sfânta Fausta a trăit pe vremea împăratului Maximian și era din
cetatea Cizicului. Avea părinți bogați și pioși, iar după moartea lor a
rămas stăpână pe multă bogăție. Dar nici tinerețea vârstei, nici
înșelăciunea bogăției nu au despărțit-o de faptele cele bune; ci s-a
păstrat în nestricăciune, în post și în rugăciune, având pururea gândul
la dumnezeieștile Scripturi. Vestea despre ea ajungând până la
împărat, a fost trimis la ea un oarecare Evilasiu, care făcea parte
dintre cei mai aleși bărbați ai senatului, ca să o înduplece să
jertfească idolilor, iar dacă nu se va lăsa înduplecată, să o arunce în
mare. Acela întrebuințând față de ea toată cercarea chinurilor, și
văzând-o că s-a izbăvit în chip minunat din ele, și că făcea minuni, a
crezut în Hristos. Apoi a fost trimis Maxim eparhul la Evilasiu și la
sfânta Fausta. Acela i-a supus pe amândoi la chinuri cumplite, dar
prin minuni și prin rugăciuni mucenicești, a crezut și acesta în
Hristos. Apoi intrând, împreună cu cei doi de bună voie în cazanul pe
care-l pregătise pentru sfinți, din porunca împăratului, și-au săvârșit
toți lupta, luându-și sfârșitul prin foc. (Calendar-Ortodox)
Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare, care
s-a născut în Egipt și a îmbrățișat viața monahală de tânăr. S-a
învrednicit de darul vestirii celor viitoare și tămăduia adesea
neputințele sufletești și trupești ale ucenicilor săi. Dintre toate
darurile sale pe care i le împărtășea Duhul Sfânt, cel mai mare era
acela al dreptei socotințe și al învățăturii duhovnicești, acestea
rămânând lucrătoare până în zilele noastre pentru toți cei care citesc
cu evlavie cartea Scrisorilor lui de călăuzire spirituală. S-a mutat în
pace la Domnul pe la anul 540. (Ziarul Lumina)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
personalitate a vremii lui. Întocmai ca Sfinții Părinți, el a păstorit Biserica într-un moment în care era amenințată de intrigile din interior, de inovațiile eretice introduse în dogmele credinței precum și de pretențiile de supremație emise de Biserica Romei. Sfântul Fotie cel Mare a stabilit autocefalia fiecărei Biserici și neamestecul papei în celelalte jurisdicții bisericești, adică a respins primatul papei.
Biserica Ortodoxă îl venerează pe Sf. Fotie ca pe un „stâlp și fondator al Bisericii,” un „ghid inspirat pentru ortodocși” și un teolog înțelept care a lăsat în urmă o mulțime de lucrări în care demască erorile latinilor, respinge ereziile distrugătoare de suflete, explică Sfânta Scriptură și explorează multiplele aspecte ale Credinței.
De aceea este numit mărturisitorul.