Binecunoscutul poet, publicist și om politic Adrian Păunescu a ajuns la sfârșitul vieții sale pământești în 2010, când, pe data de 5 noiembrie, inima poetului „generației în blugi” s-a oprit:
"Prea scurtă e viața,
S-a dus dimineața.
Copii, țineți minte,
Noi trecem prin moarte,
Voi dați mai departe
Colinde, colinde".
(Colinde, colinde, strofa 5, în volumul: Sînt un om liber, București, 1989, p. 479).
În continuare, publicăm, parțial, oferta electorală a poetului Adrian Păunescu, „unică în istoria scrutinurilor electorale.”:
Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Adrian Paunescu, candidatul Partidului Socialist al Muncii.
Poet, ziarist, activist, politician - nimic din ceea ce este omenesc in calitati si slabiciuni nu i-a fost iertat in cele peste cinci decenii de existenta la cotele incandescentei si ale prea- plinului.
O existenta pe care si-au pus amprenta doua epoci. intre crepuscul si zori de istorie, Adrian Paunescu este autorul unui scenariu in care s-a distribuit pe sine in toate rolurile.
Stimate domnule viitor presedinte, cred ca este interesant ca telespectatorii sa afle ca v-ati nascut la 20 iulie 1943, din parinti olteni, invatatori, trimisi in misiune peste Prut, la Copaceni-Balti in Basarabia.
Sunteti de nationalitate romana, crestin-ortodox, casatorit, trei copii, Ioana, nascuta in 1967, Andrei, nascut in 1969 si Ana-Maria, nascuta in 1990.
Absolvent al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Filologie, in anul 1968 - cu un an inaintea mea.
Fiind pentru un an bursier al Universitatii Iowa din Statele Unite, intre 1970 si 1971.
Scriitor, autor a peste 30 de volume de versuri, publicistica si proza.
Ziarist.
Andronic: Domnule senator, la o convorbire telefonica pe care am avut-o zilele trecute, timp de zece minute mi-ati enumerat doar subiectele care ar trebui sa poata fi dezvoltate in aceasta emisiune.
Evident, sunt foarte multe.
Ele tin de realizarile dvs., nu putine, dar din pacate timpul este foarte scurt si vom fi nevoiti sa ne rezumam doar la cateva.
V-as propune sa incepem, pentru a intra in atmosfera, printr-unul din cele trei filme pe care le-ati pregatit. (…) in aceste imagini revin doua dintre obsesiile dvs.: una este cantecul, cenaclul - si cealalta - Basarabia si Ardealul.
Paunescu: Domnule Andronic, eu vreau sa subliniez cu aceste imagini din cenaclu si din interiorul poporului roman, sau al poporului roman de la Chisinau unde am fost si am sarbatorit pentru prima oara Ziua Nationala a Romanilor - anul trecut - in ciuda unor uriase dificultati: perchezitii, desfacerea cauciucurilor, arestarea cartilor, confiscarea casetelor - dar am ajuns.
L-am avut alaturi pe Grigore Vieru si pe presedintele Mircea Snegur, care, in ciuda faptului ca eram certati atunci, a fost corect si european.
Si am putut ajunge dupa sase ore de intarziere.
Poporul roman de dincolo de Prut are, dupa parerea mea - si asta deja excede zona cantecului - o creativitate cu care el ar putea sa se salveze.
Asta este, de fapt, una dintre ideile de baza ale programului meu in batalia electorala. Eu cred ca trebuie o organizare care ne cam lipseste.
Va spun o chestie grava: cred ca liderii s-au obisnuit sa linguseasca poporul vorbind numai despre calitatile lui.
Managerii sunt slabi.
Am dat afara zeci si zeci de veleitari, si am adus niste oameni tineri, dar si oameni in varsta. Dar oameni talentati si doritori de munca.
Dar e bine ca eu sunt multumit in sinea mea ca am creat o buna parte a presei romane de azi. Si dvs. ati fost in paginile noastre.
Dar eu am facut asta in ideea unei creativitati bogate care nu se poate sa se teama de ordine, de rigoare.
Dar sigur ca a fost o obsesie a mea, obsesia unei parti pierdute a identitatii noastre, a unei parti instrainate si ca fara aceasta parte e ca si cand mama ar fi fost oarba.
N-as fi putut trai fara sa ma refer la acest dat genetic al romanilor, precum am considerat mereu si consider si azi si e una dintre ideile mele, si anume ca Ardealul e in primejdie.
Andronic: Romania este un cenaclu in care se canta pe foarte multe voci, pe mai multe partituri, dar si in care activeaza un foarte mare numar de afoni.
Ce partitura credeti ca veti putea oferi ca sa iasa o melodie suportabila intr-un mandat de patru ani?
Paunescu: Afonii nici n-ar fi asa de periculosi daca nu s-ar baga.
Deci, daca afonii s-ar ocupa de pictura, si n-ar trebui sa cante, n-ar fi necaz prea mare ca exista.
Eu cred ca partitura cea mai importanta pe care o pot oferi eu astazi este partitura performantei.
Vedeti, decat sa tot facem promisiuni aberante, ca desfiintam impozitele agricole, ca desfiintam coruptia - astea sunt vorbe fara nici un fel de acoperire. Se vorbeste despre defiintarea coruptiei chiar de catre cei care o incurajeaza.
Andronic: Iata o intrebare primita astazi la redactie chiar de la un copil, Dragos Hrancu, care spune: "Eu cred ca in acest Turneu al candidatilor pentru Cotroceni nu poate exista vreo promisiune care sa poata sa fie facuta poporului roman”.
Paunescu: Are dreptate in alt sens. Eu cred ca nu este cazul sa facem promisiuni.
Noi nu putem fi ceea ce suntem decat cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Despre mine s-au spus toate aberatiile.
E adevarat despre toate defectele mele care exista. Numai ca am mai mari calitati decat defecte.
Cei care zic ca vor rezolva situatia in 200 de zile sau in patru ani pacalesc.
Eu zic ca partitura pe care trebuie sa o cantam este partitura performantei.
Eu cred asa: ca nu e obligatoriu sa traiasca prost 22 de milioane ca sa traiasca bine 500 000. Nu cred asa ceva.
Nu cred ca urechile magarului trebuie sa creasca din picioarele magarului care devin din ce in ce mai scurte.
Eu cred deci ca partitura performantei cu un nivel minim garantat este inceputul de simfonie a situatiei delicate in care se afla Romania si din care ea poate iesi la care m-as angaja.
Andronic: Ce garantie poate oferi Partidul Socialist al Muncii in favoarea ideii ca nu este nicidecum urmasul P.C.R.-ului si ca, odata ajuns la putere, nu va incerca intr-un fel sau altul sa intoarca caruta istoriei pe drumul parasit in 1989?
Paunescu: Daca noi am fi dorit sa fim urmasii P.C.R.-ului, am fi avut ideologia lui si am fi solicitat mostenirea lui.
E drept ca nu ar fi avut de unde sa ne-o mai dea urmasii lor, pentru ca si-au trecut-o in contul lor, sau social-democratii cu averile Partidului Comunist Roman care trebuiau restituite membrilor de partid, aia care au cotizat, aia trebuiau sa primeasca banii inapoi. Si atunci ati fi vazut ca cei care au spus ca nu au fost, ar fi recunoscut ca au fost membri de partid.
De ce am fi noi mai suspectati ca am deveni comunisti decat altii, care sunt la alte partide si care au fost si ei comunisti?
Iar cei care n-au fost, care au fost secretari de partid pe la facultati sau pe la sectoare si care sunt taranisti acum, aia nu ca nu au vrut sa fie mari, ci nu au putut sa fie mari.
Domnul Iliescu, care a fost unul dintre cei mai luminati comunisti ai timpului, a ajuns ceva pentru ca era mai bun decat ei.
Au intrat cu gandul sa fie primii, sa fie secretari generali ai partidului.
Dar nu toti au reusit. Iar in ajutorul meu, pentru a sustine ceea ce sustin in tot ceea ce promitem noi, pe ideea ca vom si face, vine dintr-o strofa a lui Eminescu: "Noi amandoi avem acelasi dascal….”
Andronic: Ca ziarist ati fost interesat de continutul articolelor din noul Cod Penal. Credeti ca formularea care a fost adoptata de Parlament pentru Art. 205 si 206 este convenabila, suficienta ?
Paunescu: Da, cred ca e mai buna decat cele vechi si cred ca, in general, decat sa spargem oglinzile in care ne vedem cat suntem de hidosi in viata, mai bine ne-am transforma, sa fim mai putini hidosi.
Eu stiu ca sunt si ziaristi care reprezinta interese de clan, de partid, pentru ca sunt fenomene naturale si nu trebuie inasprite pedepsele atunci cand cea mai aspra pedeapsa pentru un ziarist este atunci cand ziarul lui nu mai e citit.
Adrian Păunescu - Despre HOMOSEXUALITATE
Andronic: S-au votat recent si articolele privitoare la sanctionarea homosexualitatii. Dvs. ne-ati reprezentat timp de patru ani la Parlamentul European, la Strasbourg.
Credeti ca minoritatile sexuale trebuie tratate in spirit mai "european”?
Paunescu: Eu personal cred in toleranta in toate privintele, dar nu pot sa duc toleranta pana acolo, incat sa facem un pas in directia amoralitatii.
Dar eu cred ca Biserica Ortodoxa-Romana are dreptate in protestul impotriva lasitatii unora dintre oamenii Puterii de la Bucuresti care s-au angajat sa rezolve o chestie care nu este rezolvabila.
Nu cred ca putem condamna dublu pe niste oameni nefericiti, dar nici nu putem transforma natiunea romana intr-o natiune de … putregai.
Eu cred ca pe mine personal m-ar fi putut gasi mai pregatit cu o solutie medicala.
Un om al păcii - despre N.A.T.O.
Andronic: Pe dvs. va obsedeaza incetineala cu privire la aderarea la N.A.T.O. ?
Paunescu: in primul rand ca eu nu as vrea ca noi sa intram intr-un lagar militar, as fi vrut pentru tara mea situatia si regimul Elvetiei.
Pornind de la experienta luptei pentru o situatie noua a muntilor Carpati - ii scriam lui Nicolae Ceausescu ca visez Elvetia Romana in Carpati.
Elvetia si sub aspect politic ar fi fost o varianta buna. Dar lucrurile acestea nu depind de noi, ci de situatia din jurul nostru, din mai multe rele noi am considerat ca trebuie sa alegem pe cele mai putin rele: N.A.T.O.
Asta cu conditia sa nu fim penibili.
Sa nu oferim fara a ni se oferi in schimb.
Eu am vorbit foarte aspru despre faptul ca la semnarea Tratatului dintre Romania si Ungaria, Ungaria a intrat in N.A.T.O., iar noi am intrat in portbagajul generalului Lebed.
Noi nu trebuie sa fim captivii unui singur orizont, dar graba cu care am pus noi umarul pentru ca sa stea Ungaria pe umerii nostri si sa intre in N.A.T.O. mi se pare inacceptabila.
Noi trebuia si trebuie, in continuare, sa facem eforturi pentru raporturi bune cu Ungaria, pentru un tratat de buna colaborare cu Ungaria, chiar de fraternitate, dar nu in detrimentul dreptului nostru istoric de a fi prezenti in lume si in Europa, acolo unde ne e locul si nu ca popor de oameni rai.
L-ar fi numit MINISTRU AL CULTURII pe Ioan Alexandru
Andronic: Sa presupunem o varianta (pe care vi-o doresc) ca dvs. veti fi viitorul presedinte al Romaniei.
Pe cine ati prefera sa numiti ca prim-ministru si pe cine ministru al culturii?
Paunescu: Eu nu stiu daca presedintele are dreptul sa numeasca.
Trebuie sa ne ghidam dupa Constitutie.
Eu as putea lucra cu orice om, care are bunavointa de a asculta de rezultatele scrutinului si care va rezolva cate ceva in acest post, poate cel mai important. Nu am nici o preferinta, este pur si simplu o situatie cu care m-am mai intalnit: sa lucrez cu oameni cu care n-am avut niciodata compatibilitati. La Cultura - sa fie Ioan Alexandru!
Andronic: Sunt cunoscute legaturile dvs. stranse cu unii dintre membrii fostului CPEx.
Cum veti proceda, in calitate de presedinte, ati purcede la gratierea celor care se mai afla inca… ?
Paunescu: Eu sper ca presedintele care se afla inca in exercitiu, sa mai faca dansul niste gesturi si sa-i mai scoata din teroarea vinovatiei nedovedite. Pentru a putea incepe constructia de la o baza incolo.
De exemplu, pe Stefan Andrei il consider cel mai bun ministru de Externe care a existat si un om de o mare calitate, pe vremea cand nu aveau voie sa ma vada nici rudele, el oprea masina in fata casei mele o data pe saptamana si spunea: am venit sa se stie ca sunt alaturi de tine. Acum este bolnav si ma doare acest lucru.
Fac tot ce pot ca el sa arate istoria asa cum a fost ea.
Adrian Păunescu - despre REGALITATE
Andronic: in calitate de presedinte l-ati invita oficial in tara pe fostul rege Mihai?
Paunescu: Da, cum sa nu !?
Stiti ce, numai barbatii slabi isi pun nevasta sub lacat.Ce am eu de impartit cu Regele Mihai?
Eu am vorbit despre regi, in cartile mele cand nu era voie sa se vorbeasca si ceream dreptate pentru ce au facut ei. Unii dintre ei au fost mari regi si mari constructori de tara, altii au fost mai slabi.
„Sunt atât de cunoscut, încât nu mai este nevoie de tablouri”
Andronic: Veti fi de acord ca portretul dvs. sa fie arborat in institutii oficiale?
Paunescu: Numai daca simt oamenii nevoia. Si asa eu sunt atat de cunoscut, incat nu mai este nevoie de tablouri.
Andronic: La ce sunteti mai sensibil, la adulatie sau la critica?
Paunescu: Le simt cand sunt nedrepte. Dar nu am trait prea mult in adulatie. Din 1984-85 incoace am avut mereu dovezi ca mi se iau tot felul de lucruri.
Andronic: De ce va temeti mai mult, de prieteni sau de dusmani?
Paunescu: Eu n-am sa fiu paradoxal, ma tem de prosti inarmati si de trasnet.
Andronic: Care este floarea preferata?
Paunescu: Nu trandafirul.
„80 de țigări pe zi”
Andronic: Cat costa un litru de tuica?
Paunescu: Sa stiti ca viciul asta nu l-am avut.
Am si fumat.
Va dati seama cata forta morala am, daca in 1970, cand fumam cate 80 de tigari pe zi, dintr-o data am spus ca ma las de fumat si m-am lasat. Nu stiu cat este un litru de tuica.
Împotriva „importării” de produse culturale
Andronic: Ce fel de sentiment este recunostinta, dupa dvs. ?
Paunescu: Am publicat la "Romania Literara” piesa "Viteazul” si am tinut minte o replica pe care o si folosesc adesea "Povara recunostintei este mai grea decat povara urii!”
Eu insumi nu cred ca sunt asa.
De exemplu, ce sa zic eu de faptul ca se face abstractie, de ani si ani de zile, de acest fenomen national care este Cenaclul "Totusi, iubirea”. Televiziunile, toate, considera ca trebuie sa luam produse de afara, clipuri facute de niste oameni care produc in serie, in loc sa se implice alaturi de mine intr-un fenomen absolut unic.
Care a dat scenei nationale cateva sute de artisti.
Si atunci nu este ingrozitor sa traiesti ca intr-un exil!?
Vedeti, acolo, in filmul cu Transnistria, erau niste oameni desculti.
Ne spusesera sa nu vorbim despre Romania cand am ajuns acolo.
Dar ei i-au spus lui Grigore: "Domnule Grigore, rugati-l pe dl Paunescu sa ne cante si noua: "Treceti batalioane romane Carpatii!”
Vreau sa va spun ca, dupa trei zile, toti cei care au cantat atunci au murit.
Si toti vorbesc despre razboiul din Transnistria, numai ca eu, la initiativa mea am fost acolo si fata de ceea ce mi s-a intamplat sunt fericit ca am putut ajunge acasa.
Dar as vrea sa spun ca nu putem face nimic daca nu ne implicam pana la capat.
„Există o cale și stă în puterile tale/ Țară fără hoți, țară pentru toți”
Andronic: Domnule senator, au venit astazi peste 120 de intrebari din partea telespectatorilor rugandu-va sa raspundeti la ele. in cele zece minute pe care le avem la dispozitie nu vom putea decat sa alegem cateva.
As incepe cu o chestiune semnificativa, este o intrebare in versuri pe care o adreseaza dl Tudor Zidaru din Dragasani. "Domnule senator, natiunea se trezeste la al saraciei glas/Prin bilant se ingrozeste vazand ce i-a mai ramas/speranta e inca vie, dar ogoru-i nearat/ vom alege drum spre bine/avand sufletul curat”.
Daca aveti sufletul curat, raspundeti-ne prin versuri, cum veti ajuta natiunea romana sa treaca peste acest impas?
Paunescu: imi pare rau ca trebuie sa citez un lucru pe care deja l-am scris. "Exista o cale si sta in puterile tale/tara fara hoti, tara pentru toti.”
Andronic: Ganea Iordache din Bucuresti "Precizati clar si pe intelesul tuturor atitudinea personala si linia partidului fata de religie si de biserica? Nu credeti ca excesul de piosenie afisat cu atata insistenta de catre anumiti candidati la magistratura suprema si de catre alti lideri politici a ajuns deja de domeniul hilarului? Vezi recentul clip in care dl Adrian Nastase si sotia canta impreuna in corul unei biserici la margine de Bucuresti. Nu cumva asemenea spectacole, cu iz de tamaie ascund mai degraba un machiavelic "Scopul scuza mijloacele”? Dumnezeu daca nu exista, el trebuie inventat pentru tinerea in frau a maselor imbecile !?”
Paunescu: Buna intrebare. O intrebare care isi contine raspunsul: tot ce este facut fara suport real in sufletul celor care practica respectiva iconografie cu mainile sau cu ochii este inadmisibil. Eu cred ca totusi, noi, socialistii romani, avem un Dumnezeu.
Andronic: Teodora Jercea din Bucuresti: "De cate ori am ocazia sa va privesc in emisiuni televizate, imi pun intrebarea cum un om asa superior ca intelect, care scrie asemenea poezii, poate sa arate asa de preistoric si sa mai aiba pretentia sa ne reprezinte tara in lume?”
Paunescu: Doamna, daca dvs. credeti ca arat preistoric numai pentru ca am par mai mult pe fata, ar trebui sa imi produceti dovada ca dvs. nu aveti deloc.
Andronic:Petre U. din Bucuresti: "in procesul prezumtivei sale alegeri ca primul barbat al tarii, pe care resort conteaza cel mai mult: pe nostalgia unei parti a oamenilor dupa epoca de aur sau pe deziluzia si lehamitea aproape generalizate fata de actualul regim?”
Paunescu: Contez pe sinteza valorilor si pe nevoia unei convergente a valorilor din perioada de dinainte de ‘90 si din perioada de dupa ‘90. Ce a fost bun atunci si ce este bun acum. Nu putem trai, noi, care ne-am obisnuit intr-un climat in care statul s-a implicat sa plateasca anumite gratuitati, nu putem trai sub santajul si sub specula unui capitalism salbatic fara finalitate. Dar nu putem trai fara competitie.
Andronic: Dragos Hrancu, pustiul de 12 ani: "in ipoteza in care dl Paunescu ar castiga cursa prezidentiala, ar putea sa mute capitala Romaniei de la Bucuresti la Sarmisegetuza pentru a fi mai aproape de intrarea in Europa?”
Paunescu: Nu cred ca ar fi o prioritate mutarea Capitalei. Singura prioritate, dar nu se poate rezolva, ar fi mutarea Romaniei.
Andronic: Arnold Weisenberg din Bucuresti va intreaba "daca ati fi de acord ca pe soclul din Piata Romana sa se ridice o statuie in memoria zecilor de mii de tarani si intelectuali omorati de comunisti la construirea canalului Bucuresti-Marea Neagra?”
Paunescu: Nu numai celor omorati de comunisti, ci in amintirea tuturor celor omorati nedrept. Ar trebui ridicata o statuie a recunostintei si a smereniei. Mai sunt si inainte de existenta acestor crime si dupa, sunt crime care ar trebui, cumva, iertate intr-un moment.
Andronic: Marcel Barascu din Bucuresti: "Ce poate sa faca dl Paunescu impreuna cu partidul sau ca romanii sa aiba apa, caldura, lumina si paine?”
Paunescu: Trebuie puse lucrurile in ordine. Trebuie sa producem bunuri materiale, daca nu vom avea ce vinde si vinde la pretul la care mintea noastra sa fie reprezentata corect in ceea ce facem, ne vom intoarce inapoi in evul mediu.
Andronic: Domnul Draganescu Gheorghe din Bucuresti. "Carte stiti cat toti alesii/munti de tomuri recitati/v-am alege pe vecie presedinte/ Presedinte al poeziei romanesti.”
Paunescu: Daca ar fi un concurs de poezie, probabil ca mi-ar spune cineva, domne, du-te si candideaza la presedintia Romaniei.
Andronic: Dl Covaciu Dan intreaba "De ce v-ati lasat barba?”
Paunescu: Mi-am lasat barba intr-un moment cand am fost foarte singur si….
Andronic: Dl Mihaila Aurelian "daca mai stie vreun presedinte cu barba”.
Paunescu: Mai gasim daca este cazul. Nu inteleg de ce se impiedica atatia oameni de barba mea?!
Andronic: Daca, "candidatul a colaborat cu vechea Securitate”?
Paunescu: in sensul ca ma urmarea.
Andronic: "Daca, prin absurd, Ceausescu ar candida, ar avea curajul sa il infrunte?” - dl Valeriu Mangu, revista V.I.P.
Paunescu: Am fost acuzat ca il concurez si cand nu candidam eu. N-as avea de ales. Alergam si castiga cel mai bun.
Andronic: O ultima intrebare: dl Draganteanu Iulian: "Excluzandu-se pe dumnealui, pe cine ar vedea presedinte in urmatorii patru ani, indiferent daca acesta candideaza sau nu?”
Paunescu: Nu am nici o putere de premonitie in privinta aceasta, as dori ca presedintele ales sa fie cel pe care poporul roman il poate desemna, sa creeze starea de spirit care sa ne scoata din dezastru si sa ne dea suveranitate, paine, cultura.
Andronic: Pe care din autorii acestei intrebari ati hotarat sa ii premiati?
Paunescu: Nu m-am gandit. Dar cred ca dl. Ganea Iordache din Bucuresti.
Andronic: Va multumesc pentru prezenta si multumim si invitatilor dvs. pentru prezenta in studio.
„În această dimineață, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să bată. După nenumărate tentative de resuscitare, a trebuit să ne declaram învinși și maestrul a plecat dintre noi", a declarat medicul Șerban Brădișteanu.
"Prea scurtă e viața,
S-a dus dimineața.
Copii, țineți minte,
Noi trecem prin moarte,
Voi dați mai departe
Colinde, colinde".
(Colinde, colinde, strofa 5, în volumul: Sînt un om liber, București, 1989, p. 479).
În continuare, publicăm, parțial, oferta electorală a poetului Adrian Păunescu, „unică în istoria scrutinurilor electorale.”:
Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Adrian Paunescu, candidatul Partidului Socialist al Muncii.
Poet, ziarist, activist, politician - nimic din ceea ce este omenesc in calitati si slabiciuni nu i-a fost iertat in cele peste cinci decenii de existenta la cotele incandescentei si ale prea- plinului.
O existenta pe care si-au pus amprenta doua epoci. intre crepuscul si zori de istorie, Adrian Paunescu este autorul unui scenariu in care s-a distribuit pe sine in toate rolurile.
Acum, intr-un efort derivat din sentimentul datoriei, doreste sa-si asume functia suprema in teatru - aceea de director.
„De la Bârca la Cotroceni” - ar putea fi titlul unui nou roman, in care, scriitorul Adrian Paunescu ne va vorbi despre senatorul Adrian Paunescu si despre menirea sa „Totusi pamantul”.
Stimate domnule Paunescu, cum ati prefera sa ma adresez: domnule senator, domnule poet, domnule ziarist, domnule presedinte?
Stimate domnule viitor presedinte, cred ca este interesant ca telespectatorii sa afle ca v-ati nascut la 20 iulie 1943, din parinti olteni, invatatori, trimisi in misiune peste Prut, la Copaceni-Balti in Basarabia.
Sunteti de nationalitate romana, crestin-ortodox, casatorit, trei copii, Ioana, nascuta in 1967, Andrei, nascut in 1969 si Ana-Maria, nascuta in 1990.
Absolvent al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Filologie, in anul 1968 - cu un an inaintea mea.
Fiind pentru un an bursier al Universitatii Iowa din Statele Unite, intre 1970 si 1971.
Scriitor, autor a peste 30 de volume de versuri, publicistica si proza.
Ziarist.
Andronic: Domnule senator, la o convorbire telefonica pe care am avut-o zilele trecute, timp de zece minute mi-ati enumerat doar subiectele care ar trebui sa poata fi dezvoltate in aceasta emisiune.
Evident, sunt foarte multe.
Ele tin de realizarile dvs., nu putine, dar din pacate timpul este foarte scurt si vom fi nevoiti sa ne rezumam doar la cateva.
V-as propune sa incepem, pentru a intra in atmosfera, printr-unul din cele trei filme pe care le-ati pregatit. (…) in aceste imagini revin doua dintre obsesiile dvs.: una este cantecul, cenaclul - si cealalta - Basarabia si Ardealul.
Paunescu: Domnule Andronic, eu vreau sa subliniez cu aceste imagini din cenaclu si din interiorul poporului roman, sau al poporului roman de la Chisinau unde am fost si am sarbatorit pentru prima oara Ziua Nationala a Romanilor - anul trecut - in ciuda unor uriase dificultati: perchezitii, desfacerea cauciucurilor, arestarea cartilor, confiscarea casetelor - dar am ajuns.
L-am avut alaturi pe Grigore Vieru si pe presedintele Mircea Snegur, care, in ciuda faptului ca eram certati atunci, a fost corect si european.
Si am putut ajunge dupa sase ore de intarziere.
Poporul roman de dincolo de Prut are, dupa parerea mea - si asta deja excede zona cantecului - o creativitate cu care el ar putea sa se salveze.
Asta este, de fapt, una dintre ideile de baza ale programului meu in batalia electorala. Eu cred ca trebuie o organizare care ne cam lipseste.
Va spun o chestie grava: cred ca liderii s-au obisnuit sa linguseasca poporul vorbind numai despre calitatile lui.
Managerii sunt slabi.
Daca vrem sa traim ca nemtii trebuie sa ne organizam si sa muncim ca nemtii. Eu sunt un om de creatie - dar mie imi place foarte mult rigoarea.
Eu am creat o tara mixta.
Se numea redactia "Flacara”.Am dat afara zeci si zeci de veleitari, si am adus niste oameni tineri, dar si oameni in varsta. Dar oameni talentati si doritori de munca.
Dar e bine ca eu sunt multumit in sinea mea ca am creat o buna parte a presei romane de azi. Si dvs. ati fost in paginile noastre.
Dar eu am facut asta in ideea unei creativitati bogate care nu se poate sa se teama de ordine, de rigoare.
Rigoarea este, totusi, armonizarea a tot ceea ce este calitate intr-un dat natural.
Ziceati ca obsesia mea este cantecul, obsesia mea e Basarabia.
E-adevarat. in 1971 mi-a fost arsa cartea "Istoria unei secunde” care cuprindea referiri la Basarabia.Dar sigur ca a fost o obsesie a mea, obsesia unei parti pierdute a identitatii noastre, a unei parti instrainate si ca fara aceasta parte e ca si cand mama ar fi fost oarba.
N-as fi putut trai fara sa ma refer la acest dat genetic al romanilor, precum am considerat mereu si consider si azi si e una dintre ideile mele, si anume ca Ardealul e in primejdie.
Andronic: Romania este un cenaclu in care se canta pe foarte multe voci, pe mai multe partituri, dar si in care activeaza un foarte mare numar de afoni.
Ce partitura credeti ca veti putea oferi ca sa iasa o melodie suportabila intr-un mandat de patru ani?
Paunescu: Afonii nici n-ar fi asa de periculosi daca nu s-ar baga.
Deci, daca afonii s-ar ocupa de pictura, si n-ar trebui sa cante, n-ar fi necaz prea mare ca exista.
Eu cred ca partitura cea mai importanta pe care o pot oferi eu astazi este partitura performantei.
Vedeti, decat sa tot facem promisiuni aberante, ca desfiintam impozitele agricole, ca desfiintam coruptia - astea sunt vorbe fara nici un fel de acoperire. Se vorbeste despre defiintarea coruptiei chiar de catre cei care o incurajeaza.
Andronic: Iata o intrebare primita astazi la redactie chiar de la un copil, Dragos Hrancu, care spune: "Eu cred ca in acest Turneu al candidatilor pentru Cotroceni nu poate exista vreo promisiune care sa poata sa fie facuta poporului roman”.
Paunescu: Are dreptate in alt sens. Eu cred ca nu este cazul sa facem promisiuni.
Noi nu putem fi ceea ce suntem decat cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Despre mine s-au spus toate aberatiile.
E adevarat despre toate defectele mele care exista. Numai ca am mai mari calitati decat defecte.
Cei care zic ca vor rezolva situatia in 200 de zile sau in patru ani pacalesc.
Eu zic ca partitura pe care trebuie sa o cantam este partitura performantei.
Eu cred asa: ca nu e obligatoriu sa traiasca prost 22 de milioane ca sa traiasca bine 500 000. Nu cred asa ceva.
Nu cred ca urechile magarului trebuie sa creasca din picioarele magarului care devin din ce in ce mai scurte.
Eu cred deci ca partitura performantei cu un nivel minim garantat este inceputul de simfonie a situatiei delicate in care se afla Romania si din care ea poate iesi la care m-as angaja.
Andronic: Ce garantie poate oferi Partidul Socialist al Muncii in favoarea ideii ca nu este nicidecum urmasul P.C.R.-ului si ca, odata ajuns la putere, nu va incerca intr-un fel sau altul sa intoarca caruta istoriei pe drumul parasit in 1989?
Paunescu: Daca noi am fi dorit sa fim urmasii P.C.R.-ului, am fi avut ideologia lui si am fi solicitat mostenirea lui.
E drept ca nu ar fi avut de unde sa ne-o mai dea urmasii lor, pentru ca si-au trecut-o in contul lor, sau social-democratii cu averile Partidului Comunist Roman care trebuiau restituite membrilor de partid, aia care au cotizat, aia trebuiau sa primeasca banii inapoi. Si atunci ati fi vazut ca cei care au spus ca nu au fost, ar fi recunoscut ca au fost membri de partid.
De ce am fi noi mai suspectati ca am deveni comunisti decat altii, care sunt la alte partide si care au fost si ei comunisti?
Iar cei care n-au fost, care au fost secretari de partid pe la facultati sau pe la sectoare si care sunt taranisti acum, aia nu ca nu au vrut sa fie mari, ci nu au putut sa fie mari.
Domnul Iliescu, care a fost unul dintre cei mai luminati comunisti ai timpului, a ajuns ceva pentru ca era mai bun decat ei.
Au intrat cu gandul sa fie primii, sa fie secretari generali ai partidului.
Dar nu toti au reusit. Iar in ajutorul meu, pentru a sustine ceea ce sustin in tot ceea ce promitem noi, pe ideea ca vom si face, vine dintr-o strofa a lui Eminescu: "Noi amandoi avem acelasi dascal….”
Andronic: Ca ziarist ati fost interesat de continutul articolelor din noul Cod Penal. Credeti ca formularea care a fost adoptata de Parlament pentru Art. 205 si 206 este convenabila, suficienta ?
Paunescu: Da, cred ca e mai buna decat cele vechi si cred ca, in general, decat sa spargem oglinzile in care ne vedem cat suntem de hidosi in viata, mai bine ne-am transforma, sa fim mai putini hidosi.
Eu stiu ca sunt si ziaristi care reprezinta interese de clan, de partid, pentru ca sunt fenomene naturale si nu trebuie inasprite pedepsele atunci cand cea mai aspra pedeapsa pentru un ziarist este atunci cand ziarul lui nu mai e citit.
Adrian Păunescu - Despre HOMOSEXUALITATE
Andronic: S-au votat recent si articolele privitoare la sanctionarea homosexualitatii. Dvs. ne-ati reprezentat timp de patru ani la Parlamentul European, la Strasbourg.
Credeti ca minoritatile sexuale trebuie tratate in spirit mai "european”?
Paunescu: Eu personal cred in toleranta in toate privintele, dar nu pot sa duc toleranta pana acolo, incat sa facem un pas in directia amoralitatii.
Dar eu cred ca Biserica Ortodoxa-Romana are dreptate in protestul impotriva lasitatii unora dintre oamenii Puterii de la Bucuresti care s-au angajat sa rezolve o chestie care nu este rezolvabila.
Nu cred ca putem condamna dublu pe niste oameni nefericiti, dar nici nu putem transforma natiunea romana intr-o natiune de … putregai.
Eu cred ca pe mine personal m-ar fi putut gasi mai pregatit cu o solutie medicala.
Un om al păcii - despre N.A.T.O.
Andronic: Pe dvs. va obsedeaza incetineala cu privire la aderarea la N.A.T.O. ?
Paunescu: in primul rand ca eu nu as vrea ca noi sa intram intr-un lagar militar, as fi vrut pentru tara mea situatia si regimul Elvetiei.
Pornind de la experienta luptei pentru o situatie noua a muntilor Carpati - ii scriam lui Nicolae Ceausescu ca visez Elvetia Romana in Carpati.
Elvetia si sub aspect politic ar fi fost o varianta buna. Dar lucrurile acestea nu depind de noi, ci de situatia din jurul nostru, din mai multe rele noi am considerat ca trebuie sa alegem pe cele mai putin rele: N.A.T.O.
Asta cu conditia sa nu fim penibili.
Sa nu oferim fara a ni se oferi in schimb.
Eu am vorbit foarte aspru despre faptul ca la semnarea Tratatului dintre Romania si Ungaria, Ungaria a intrat in N.A.T.O., iar noi am intrat in portbagajul generalului Lebed.
Noi nu trebuie sa fim captivii unui singur orizont, dar graba cu care am pus noi umarul pentru ca sa stea Ungaria pe umerii nostri si sa intre in N.A.T.O. mi se pare inacceptabila.
Noi trebuia si trebuie, in continuare, sa facem eforturi pentru raporturi bune cu Ungaria, pentru un tratat de buna colaborare cu Ungaria, chiar de fraternitate, dar nu in detrimentul dreptului nostru istoric de a fi prezenti in lume si in Europa, acolo unde ne e locul si nu ca popor de oameni rai.
L-ar fi numit MINISTRU AL CULTURII pe Ioan Alexandru
Andronic: Sa presupunem o varianta (pe care vi-o doresc) ca dvs. veti fi viitorul presedinte al Romaniei.
Pe cine ati prefera sa numiti ca prim-ministru si pe cine ministru al culturii?
Paunescu: Eu nu stiu daca presedintele are dreptul sa numeasca.
Trebuie sa ne ghidam dupa Constitutie.
Eu as putea lucra cu orice om, care are bunavointa de a asculta de rezultatele scrutinului si care va rezolva cate ceva in acest post, poate cel mai important. Nu am nici o preferinta, este pur si simplu o situatie cu care m-am mai intalnit: sa lucrez cu oameni cu care n-am avut niciodata compatibilitati. La Cultura - sa fie Ioan Alexandru!
Andronic: Sunt cunoscute legaturile dvs. stranse cu unii dintre membrii fostului CPEx.
Cum veti proceda, in calitate de presedinte, ati purcede la gratierea celor care se mai afla inca… ?
Paunescu: Eu sper ca presedintele care se afla inca in exercitiu, sa mai faca dansul niste gesturi si sa-i mai scoata din teroarea vinovatiei nedovedite. Pentru a putea incepe constructia de la o baza incolo.
De exemplu, pe Stefan Andrei il consider cel mai bun ministru de Externe care a existat si un om de o mare calitate, pe vremea cand nu aveau voie sa ma vada nici rudele, el oprea masina in fata casei mele o data pe saptamana si spunea: am venit sa se stie ca sunt alaturi de tine. Acum este bolnav si ma doare acest lucru.
Fac tot ce pot ca el sa arate istoria asa cum a fost ea.
Adrian Păunescu - despre REGALITATE
Andronic: in calitate de presedinte l-ati invita oficial in tara pe fostul rege Mihai?
Paunescu: Da, cum sa nu !?
Stiti ce, numai barbatii slabi isi pun nevasta sub lacat.Ce am eu de impartit cu Regele Mihai?
Eu am vorbit despre regi, in cartile mele cand nu era voie sa se vorbeasca si ceream dreptate pentru ce au facut ei. Unii dintre ei au fost mari regi si mari constructori de tara, altii au fost mai slabi.
„Sunt atât de cunoscut, încât nu mai este nevoie de tablouri”
Andronic: Veti fi de acord ca portretul dvs. sa fie arborat in institutii oficiale?
Paunescu: Numai daca simt oamenii nevoia. Si asa eu sunt atat de cunoscut, incat nu mai este nevoie de tablouri.
Andronic: La ce sunteti mai sensibil, la adulatie sau la critica?
Paunescu: Le simt cand sunt nedrepte. Dar nu am trait prea mult in adulatie. Din 1984-85 incoace am avut mereu dovezi ca mi se iau tot felul de lucruri.
Andronic: De ce va temeti mai mult, de prieteni sau de dusmani?
Paunescu: Eu n-am sa fiu paradoxal, ma tem de prosti inarmati si de trasnet.
Andronic: Care este floarea preferata?
Paunescu: Nu trandafirul.
„80 de țigări pe zi”
Andronic: Cat costa un litru de tuica?
Paunescu: Sa stiti ca viciul asta nu l-am avut.
Am si fumat.
Va dati seama cata forta morala am, daca in 1970, cand fumam cate 80 de tigari pe zi, dintr-o data am spus ca ma las de fumat si m-am lasat. Nu stiu cat este un litru de tuica.
Împotriva „importării” de produse culturale
Andronic: Ce fel de sentiment este recunostinta, dupa dvs. ?
Paunescu: Am publicat la "Romania Literara” piesa "Viteazul” si am tinut minte o replica pe care o si folosesc adesea "Povara recunostintei este mai grea decat povara urii!”
Eu insumi nu cred ca sunt asa.
De exemplu, ce sa zic eu de faptul ca se face abstractie, de ani si ani de zile, de acest fenomen national care este Cenaclul "Totusi, iubirea”. Televiziunile, toate, considera ca trebuie sa luam produse de afara, clipuri facute de niste oameni care produc in serie, in loc sa se implice alaturi de mine intr-un fenomen absolut unic.
Care a dat scenei nationale cateva sute de artisti.
Si atunci nu este ingrozitor sa traiesti ca intr-un exil!?
Vedeti, acolo, in filmul cu Transnistria, erau niste oameni desculti.
Ne spusesera sa nu vorbim despre Romania cand am ajuns acolo.
Dar ei i-au spus lui Grigore: "Domnule Grigore, rugati-l pe dl Paunescu sa ne cante si noua: "Treceti batalioane romane Carpatii!”
Vreau sa va spun ca, dupa trei zile, toti cei care au cantat atunci au murit.
Si toti vorbesc despre razboiul din Transnistria, numai ca eu, la initiativa mea am fost acolo si fata de ceea ce mi s-a intamplat sunt fericit ca am putut ajunge acasa.
Dar as vrea sa spun ca nu putem face nimic daca nu ne implicam pana la capat.
„Există o cale și stă în puterile tale/ Țară fără hoți, țară pentru toți”
Andronic: Domnule senator, au venit astazi peste 120 de intrebari din partea telespectatorilor rugandu-va sa raspundeti la ele. in cele zece minute pe care le avem la dispozitie nu vom putea decat sa alegem cateva.
As incepe cu o chestiune semnificativa, este o intrebare in versuri pe care o adreseaza dl Tudor Zidaru din Dragasani. "Domnule senator, natiunea se trezeste la al saraciei glas/Prin bilant se ingrozeste vazand ce i-a mai ramas/speranta e inca vie, dar ogoru-i nearat/ vom alege drum spre bine/avand sufletul curat”.
Daca aveti sufletul curat, raspundeti-ne prin versuri, cum veti ajuta natiunea romana sa treaca peste acest impas?
Paunescu: imi pare rau ca trebuie sa citez un lucru pe care deja l-am scris. "Exista o cale si sta in puterile tale/tara fara hoti, tara pentru toti.”
Andronic: Ganea Iordache din Bucuresti "Precizati clar si pe intelesul tuturor atitudinea personala si linia partidului fata de religie si de biserica? Nu credeti ca excesul de piosenie afisat cu atata insistenta de catre anumiti candidati la magistratura suprema si de catre alti lideri politici a ajuns deja de domeniul hilarului? Vezi recentul clip in care dl Adrian Nastase si sotia canta impreuna in corul unei biserici la margine de Bucuresti. Nu cumva asemenea spectacole, cu iz de tamaie ascund mai degraba un machiavelic "Scopul scuza mijloacele”? Dumnezeu daca nu exista, el trebuie inventat pentru tinerea in frau a maselor imbecile !?”
Paunescu: Buna intrebare. O intrebare care isi contine raspunsul: tot ce este facut fara suport real in sufletul celor care practica respectiva iconografie cu mainile sau cu ochii este inadmisibil. Eu cred ca totusi, noi, socialistii romani, avem un Dumnezeu.
Andronic: Teodora Jercea din Bucuresti: "De cate ori am ocazia sa va privesc in emisiuni televizate, imi pun intrebarea cum un om asa superior ca intelect, care scrie asemenea poezii, poate sa arate asa de preistoric si sa mai aiba pretentia sa ne reprezinte tara in lume?”
Paunescu: Doamna, daca dvs. credeti ca arat preistoric numai pentru ca am par mai mult pe fata, ar trebui sa imi produceti dovada ca dvs. nu aveti deloc.
Andronic:Petre U. din Bucuresti: "in procesul prezumtivei sale alegeri ca primul barbat al tarii, pe care resort conteaza cel mai mult: pe nostalgia unei parti a oamenilor dupa epoca de aur sau pe deziluzia si lehamitea aproape generalizate fata de actualul regim?”
Paunescu: Contez pe sinteza valorilor si pe nevoia unei convergente a valorilor din perioada de dinainte de ‘90 si din perioada de dupa ‘90. Ce a fost bun atunci si ce este bun acum. Nu putem trai, noi, care ne-am obisnuit intr-un climat in care statul s-a implicat sa plateasca anumite gratuitati, nu putem trai sub santajul si sub specula unui capitalism salbatic fara finalitate. Dar nu putem trai fara competitie.
Andronic: Dragos Hrancu, pustiul de 12 ani: "in ipoteza in care dl Paunescu ar castiga cursa prezidentiala, ar putea sa mute capitala Romaniei de la Bucuresti la Sarmisegetuza pentru a fi mai aproape de intrarea in Europa?”
Paunescu: Nu cred ca ar fi o prioritate mutarea Capitalei. Singura prioritate, dar nu se poate rezolva, ar fi mutarea Romaniei.
Andronic: Arnold Weisenberg din Bucuresti va intreaba "daca ati fi de acord ca pe soclul din Piata Romana sa se ridice o statuie in memoria zecilor de mii de tarani si intelectuali omorati de comunisti la construirea canalului Bucuresti-Marea Neagra?”
Paunescu: Nu numai celor omorati de comunisti, ci in amintirea tuturor celor omorati nedrept. Ar trebui ridicata o statuie a recunostintei si a smereniei. Mai sunt si inainte de existenta acestor crime si dupa, sunt crime care ar trebui, cumva, iertate intr-un moment.
Andronic: Marcel Barascu din Bucuresti: "Ce poate sa faca dl Paunescu impreuna cu partidul sau ca romanii sa aiba apa, caldura, lumina si paine?”
Paunescu: Trebuie puse lucrurile in ordine. Trebuie sa producem bunuri materiale, daca nu vom avea ce vinde si vinde la pretul la care mintea noastra sa fie reprezentata corect in ceea ce facem, ne vom intoarce inapoi in evul mediu.
Andronic: Domnul Draganescu Gheorghe din Bucuresti. "Carte stiti cat toti alesii/munti de tomuri recitati/v-am alege pe vecie presedinte/ Presedinte al poeziei romanesti.”
Paunescu: Daca ar fi un concurs de poezie, probabil ca mi-ar spune cineva, domne, du-te si candideaza la presedintia Romaniei.
Andronic: Dl Covaciu Dan intreaba "De ce v-ati lasat barba?”
Paunescu: Mi-am lasat barba intr-un moment cand am fost foarte singur si….
Andronic: Dl Mihaila Aurelian "daca mai stie vreun presedinte cu barba”.
Paunescu: Mai gasim daca este cazul. Nu inteleg de ce se impiedica atatia oameni de barba mea?!
Andronic: Daca, "candidatul a colaborat cu vechea Securitate”?
Paunescu: in sensul ca ma urmarea.
Andronic: "Daca, prin absurd, Ceausescu ar candida, ar avea curajul sa il infrunte?” - dl Valeriu Mangu, revista V.I.P.
Paunescu: Am fost acuzat ca il concurez si cand nu candidam eu. N-as avea de ales. Alergam si castiga cel mai bun.
Andronic: O ultima intrebare: dl Draganteanu Iulian: "Excluzandu-se pe dumnealui, pe cine ar vedea presedinte in urmatorii patru ani, indiferent daca acesta candideaza sau nu?”
Paunescu: Nu am nici o putere de premonitie in privinta aceasta, as dori ca presedintele ales sa fie cel pe care poporul roman il poate desemna, sa creeze starea de spirit care sa ne scoata din dezastru si sa ne dea suveranitate, paine, cultura.
Andronic: Pe care din autorii acestei intrebari ati hotarat sa ii premiati?
Paunescu: Nu m-am gandit. Dar cred ca dl. Ganea Iordache din Bucuresti.
Andronic: Va multumesc pentru prezenta si multumim si invitatilor dvs. pentru prezenta in studio.
Interviu inedit realizat si scos la lumină de Octavian Andronic după ce a fost publicat în perioada respectivă în „Turneul candidatilor pentru functia de Presedinte al Romaniei”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ia priviți-i cum se sting!
Plini de boli și suferinți, vă-ntoarceți în mormânt!
Am sa pun aici o poezie a lui Pittis înainte de a pleca din Cenaclu după problema "berea" băută de Pittis cind alcoolul era interzis in Cenaclu datorită unui membru cunoscut dar luat de cap s-a aruncat in piscina de la Eforie Nord fiind in pielea goală. si apoi cineva din Darnerca un cunoscut scriitor si nu numai care a pus in circulație ceva depsre Păunescu vs Paul Goma. UN Gama care azi spre rușinea poporului roman care se pare ca nu are interes pentru advaratele valori l-au trecut pe Gama la index.
Pittis bind o bere in holul unui hotel a fost turnat de dubiosul ALifantis ca omul consuma alcol. ERam si eu acolo si chitaristul de la FLAPO. Păunescu a apărut si înțelegeam ca erau mulți ochi pe el pentru a greși dar modalitatea de la stapin la sclav era clara. Pittis i-a răspuns ca bea un "pui" ca așa scrisese Vadim o bere valora in valori cit un pui. Păunescu i-a interzis. Pittis nu s-a supus pentru ca era in concediul lui si ca atare... știindu-se ca nu s-a urcat beat pe scena niciodată a refuzat sa se spună. Păunescu a ripostat spunând ca in cazul asta colaborarea se va termina. Ulterior Păunescu l-a trimis pe actorul Misu Stan să-l convină sa romana unde Pittis din nou a ripostat fata de acest actor spunindu-i ca nu este puber si știe foarte bine ce face. Este in concediul lui si are dreptul sa se relaxeze. Înainte de plecare a scris către Păunescu v ersurile respective.Sint singurul care are aceste rânduri in original.
LEGAT PE VIATA DE
O IDEE
Florian Pittiș
Eforie-Nord, vineri 13 august 1982
Nu-s mercenarul vreunui gând
ascuns ce minte,
Nu banii - șase sute - m-au obligat să
lupt.
Eu partizan am fost și sunt al
libertății sfinte
Și n-am să cred vreodată că steagul
ei s-a rupt.
Am înțeles, nu e nevoie de precizări
banale,
Că libertatea-n haos nu poate exista.
Deci ordine făcut-am în primul rând
în mine
Și sunt supus, dar față de conștiința
mea.
De secii puritani am râs o viață-
ntreagă.
Aș bea o bere rece și i-aș trimite-n
larg.
Dar plâng ca disperatul când cei ce-
mi sunt modele
Jignesc jignindu-se și, vai, oglinda-și
sparg.
Puteți să credeți că-s copilul fără
minte,
Eu, încăpățânat, îmi văd de drum tot
înainte!
Florian Pittiș
Eforie-Nord, vineri
13 august 1982
SI acum iată alte rânduri despre Păunescu vs Goma.
> Paul Goma sau Adrian Pãunescu ?
>
> Radu Negrescu
>
> În revista Dorul din Danemarca (mai 2003) a apãrut sub titlul «Copii
> Cenaclului Flacãra» un interesant interviu luat de jurnalistul Liviu
> Vãlenas; interpretilor de muzicã folk Victor Socaciu, Vasile Seicaru si
> Stefan Hruscã, în urma unui concert dat de acestia, cu mult succes, la
> Nürnberg. Nu sunt un cunoscãtor al acestui gen muzical la noi, însã toatã
> lumea este de acord asupra talentului celor trei artisti, unanim recunoscut.
> Asa cum la vremea respectivã, talentul tenismanului Ilie Nãstase era
> apreciat de toti amatorii acestui sport.
>
> Doar cã, atunci când aceste talentate persoane abordeazã un alt domeniu în
> care nu strãlucesc ca în domeniul lor, rezultatul este dezastruos. Esecul
> politic al lui Ilie Nãstase în campania pentru comunistul Ion Iliescu este
> un exemplu revelator în acest sens. În convorbirile cu dl Vãlenas pe
> marginea Cenaclului Flacãra, cei trei folkisti si-au asumat un lamentabil
> esec pe care l-ar fi putut evita neangajându-se în altfel de discutii decât
> cele artistice, unde au deplinã competentã.
>
> Este bine cunoscut cã acest cenaclu a constituit un puternic mijloc de
> propagandã comunistã în rândurile unui tineret privat de mijloace de
> distractie. Preamãrind comunismul si cuplul dictatorial Ceausescu, în
> cântece cu texte patriotarde puse pe melodii antrenante si mobilizatoare,
> cenaclul constituia un mijloc subtil de îndoctrinare în masã. Având mijloace
> devenite cu timpul imense, la nivel national, cu megaconcerte tinute pe
> stadioane si putere cvasinelimitatã de actiune, cenaclul a lansat numerosi
> tineri talentati.Dar tributul trebuia plãtit puterii sau misiunea trebuia
> îndeplinitã si, în consecintã, aceste cântece debile nu au lipsit din
> repertoriul folkistilor.
>
> Am ales, spre eximplificare, câteva afirmatii surprinzãtoare ale acestor
> talentati interpreti, care ilustreazã cã, din pãcate, sistemul a functionat
> si dat roadele scontate la unele persoane lipsite de discernãmânt. Este mai
> grav atunci când este vorba de persoane publice, care ar trebui sã aibã un
> rol educativ datoritã impactului pe care-l au asupra auditoriului si care,
> în acest caz devine nefast. Este si cazul celor trei artisti.
>
> Victor Socaciu
> «Pentru generatia mea de cântãreti a fost o scenã foarte importantã. Acolo
> am fost crescuti».
> Toatã lumea este de acord asupra importantei acestui cenaclu, care a permis
> multor talente încã necunoscute sã se afirme. Dar, în general, dupã ce au
> devenit adulti si nu mai sunt crescuti de pãrinti, oamenii îsi croiesc
> singuri drumul în viatã, neavând nevoie sã fie decât poate ajutati,
> nicidecum crescuti din nou de altcineva. Doar dacã, datoritã incapacitãtii
> de a decide singuri ce drum sã aleagã, simt încã nevoia de a fi ghidati si
> protejati de o autoritate pe care ei o acceptã si chiar si-o doresc.
>
> - «Tinerii care veneau sã asiste la concertele cenaclului nu veneau pentru
> cã li s-a impus, ci pentru cã doreau sã vinã».
>
> În austeritate regimului trecut, în lipsã de alte spectacole, tinerii veneau
> acolo pentru cã erau atrasi si nu aveau multe alte alegeri. În Bucuresti la
> Clubul de la Arhitecturã nu putea intra oricine, Clubul «Z» îsi închisese
> portile, iar Cenaclul Flacãra a sabotat cu regularitate, ani de zile, slujba
> din noaptea de Înviere, organizând spectacole grandioase la Sala
> Polivalentã, pentru ca tinerii sã nu se ducã la bisericã.
> - «Am fãcut o rezistentã mascatã (la adresa regimului)».
> A fost într-adevãr foarte mascatã, atât de mascatã, încât nimeni nu si-a dat
> seama de acest lucru! Din fericire, rezistenta nu trebuia sã fie neapãrat
> mascatã, ea putând fi si fãtisã si, în anul 1977, miscarea opozantului Paul
> Goma a mobilizat întreaga tarã, altfel decât cenaclul «rezistentului»
> Pãunescu.
>
> - «si el, (Adrian Pãunescu) fãcea, în felul lui, o rezistentã mascatã. Ca sã
> poatã exista acest cenaclu, se mai fãceau si compromisurile cunoscute».
>
> Dl Socaciu uitã cã pentru ca acest cenaclu sã existe, nu era nevoie ca
> Pãunescu sã facã compromisuri, întrucât cenaclul fusese comandat de Elena
> Ceausescu si Pãunescu era doar unealta ascultãtoare a regimului, recompensat
> pentru fidelitatea sa cu organizarea si conducerea acestui spectacol,
> acordându-i-se puteri nelimitate. Pentru a face rezistentã Pãunescu ar fi
> trebuit sã saboteze acest cenaclu, ceea ce nu se putea întâmpla, cãci ar fi
> însemnat sã se autosaboteze.
>
>
> Vasile Seicaru
>
> - «Acest cenaclu al tinretului revolutionar era jucãria lui Pãunescu …
> Cenaclul Flacãra nu a fost comunist, din contrã, a fost îndreptat împotriva
> comunismului. Asta o poate spune unul ca mine, care a stat zi de zi, sapte
> ani, la Cenaclul Flacãra».
>
> Un cenaclu anticomunist nu ar fi putut exista si rezista sapte ani de zile
> în fostul regim, când totul era controlat si cenzurat de oamenii puterii.
> Iar dl Pãunescu, fidel lacheu, asemeni colegului sãu într-ale poeziei de
> curte, C.V. Tudor, nu a avut, dupã cum s-a si vãzut, decât de câstigat
> neîmpotrivindu-se comunismului.
> - «Refrenul cu Ceausescu pornea mai mult din public, nu era neapãrat indicat
> de Pãunescu! Niciun membru al Cenaclului Flacãra nu l-a proslãvit pe
> Ceausescu, nu a proslãvit nici mãcar comunismul».
> Reamintesc dlui Seicaru cã Pãunescu obliga pe folkisti sã cânte «Partidul,
> Ceausescu, România!» si nu am auzit, oricât m-am interesat, de cazuri de
> disidentã, când acestia ar fi refuzat sã cânte, argumentând cã ei sunt
> artisti si nu fac politicã. Ar fi însemnat sã-si curme brusc cariera si îmi
> închipui cã erau constienti de acest lucru. Iar faptul cã publicul era
> împânzit cu activisti care dãdeau tonul ca la defilãri, strigând lozinci, nu
> mi se pare o idee de neconceput.
>
> - «Mie si pare corect cum procedeazã (astãzi) Pãunescu, pentru cã este
> consecvent».
> A persevera în ticãlosie si perversitate este departe de a fi un exemplu de
> corectitudine demn de urmat în viatã. Iar a purta recunostintã vesnicã si a
> adula în continuare amoral si compromis, doar pentru cã te-a lansat odatã,
> înseamnã a nu avea încredere în tine insuti, întrucât succesul se datoreazã
> taelntului personal, care nu venea de la Pãunescu.
>
> - «Cenaclul Flacãra a fãcut foarte bine, pentru cã a fãcut frondã tuturor
> manifestãrilor culturale organizate de Ceausescu. Nu a fost niciodatã sub
> controlul lui Ceausescu».
> Nu a fãcut frondã, ci corp comun si, desi mijloacele difereau, scopul era
> acelasi: distrugerea prin punerea sub ascultare si control a tineretului
> prin îndoctrinare. Un cenaclu de o asemenea amploare nu se putea facedupã
> capul lui Pãunescu, fãrã sã fi fost controlat de stãpânii sãi, si aceasta
> din 1973, pânã în 1985.
> - «Eu aveam o hârtie la mânã, din partea cenaclului Flacãra, cã am voie sã
> port pãrul mare… Noi purtam plete, blugi, iar ceilalti erau tunsi».
> Era într-adevãr un real câstig, pentru care însã nu trebuie sã ierti tot
> rãul fãcut de comunisti poporului român. Dl Seicaru uitã însã cã în anii
> 1973-1985, pãrul lung nu mai era interzis si nici blugii, cel putin în
> Capitalã. Interdictia se produsese pe la sfârsitul anilor ’60, când boxerii
> si militienii îi fugãreau si ii bãteau pe tineri pe strãzi, tunzându-le
> pletele si tãindu-le cu foarfeca blugii si pantalonii evazati, simboluri ale
> decadentei occidentale, desi acest lucru se întâmpla în acea perioadã si în
> unele tãri din Occidentul «decadent». Iar dl Seicaru mai uitã si faptul cã
> rezistenta anticomunistã se putea face în acea perioadã si altfel decât cu
> plete, blugi si ghitarã. În 1977, repet, a existat miscarea Goma si
> grupurile pe care acesta le-a inspirat, cu rezistentã anticomunistã în
> puscãrie si la Canal. Am fãcut eu însumi parte dintr-un astfel de grup, dar
> e drept cã noi nu aveam niciun fel de autorizatie de la nimeni, asa cã tot
> ce fãceam era cu riscul de a ne pierde libertatea, sãnãtatea sau viata, ceea
> ce nu cred sã fi fost cazul lui Pãunescu, cel cu bilet de voie de la Partid.
>
> Stefan Hruscã
> - «Pentru mine Cenaclul Flacãra a fost o scoalã de formare a personalitãtii
> mele».
> A fost mai degrabã o scoalã a depersonalizãrii, prin impunerea unui mod de
> gândire unor tineri pe care partidul îi dorea docili si lipsiti de
> personalitate, atunci când la acea vârstã se manifesta mai degrabã latura
> rebelã fatã de regimul pe care pãrintii nu mai aveau nici timpul, nici
> curajul sã-l înfrunte. Însã din fericire, nu toti cei care au trecut prin
> acest cenaclu împãrtãsesc opiniile dlui Hruscã si recunosc cu plãcere cã am
> cunoscut si alti tineri lansati de Cenaclul Flacãra care si-au pãstrat o
> privire criticã si care nu au acceptat nici intoxicarea si nici spãlarea de
> creier.
>
> - «Faptul cã eu am învãtat adevãrata istorie româneascã din gura lui Adrian
> Pãunescu mã face sã-l absolv de toate greselile pe care le-a fãcut si le va
> mai face de aici încolo».
> Adrian Pãunescu nu putea învãta pe nimeni adevãrata istorie când în scoli se
> învãta istoria comunistã falsificatã si el era umilul slujbas al regimului.
> Dacii si Avram Iancu nu erau interzisi în comunism. În schimb nu se vorbea
> despre Regii si Reginele care au fãcut România modernã, despre Corneliu
> Zelea-Codreanu, despre Maresalul Antonescu, Maniu sau Brãtianu, adicã toti
> cei care au fãcut istorie anticomunistã. Horea sau Tudor Vladimirescu nu
> prezentau nici un pericol, pe când ceilalti puteau da idei tinretului lipsit
> de repere morale.
> - «Noi eram cenaclul tineretului utecist, toti eram utecisti, fãrã
> exceptie!».
> Mândria de a fi fost utecist este exageratã, întrucât, cu rare exceptii,
> toti tinerii erau utecisti pe vremea aceea, cãci era o normã de îndeplinit
> si aceasta se fãcea încã de pe bãncile scolii. Si-apoi, a fi fost utecist
> sau pioner nu însemna neapãrat a fi avut si rezultate bune la învãtãturã.
>
> - «Pãunescu era prea preocupat cu scrisul si cenaclul ca sã aibe timp de o
> mare prietenie (cu Nicu Ceausescu)».
> Scuza cu scrisul nu poate fi veridicã, întrucât dl Pãunescuera la ordinele
> familiei Ceausescu, iar decizia prieteniei nu o lua în nici un caz el, ci
> odrasla Ceausescu, dacã avea intentia. Nu te poti împrieteni cu stãpânul
> tãu, decât dacã acesta o doreste. Este dezavantajul de a nu fi un om liber,
> iar Pãunescu fiind la stãpân, nu putea fi. El ar fi fost de altfel foarte
> onorat de prietenia odraslei, de pe urma cãreia n-ar fi putut avea decât
> avantaje suplimentare.
>
> - «Pãunescu a fost un mare dascãl pentru mine. Eu am fost elevul lui…».
> Intoxicarea si spãlarea creerului au fost perfecte în acest caz si au cauzat
> o lipsã de gândire îngrijorãtoare la cineva care nu mai are astãzi 18 ani,
> dar care încã simte nevoia de a se identifica cu cineva, de a avea un guru,
> un magister în persoana lui Pãunescu-Porcul cum chiar acesta se autoironiza
> pe ecranele televiziunii. Trebuie oare sã mai reamintesc cã dl Pãunescu nu a
> avut si nu are statura moralã care sã justifice o asemenea admiratie ?
>
> - «La noi nu a fost niciodatã revolutie. La noi a fost o miscare de linii,
> linia a doua a venit în locul liniei întâi».
> În sfârsit o surprinzãtoare strãlucire de luciditate, în contradictie totalã
> cu bezna clorlalte afirmatii de pînã acum. Dl Hruscã nu-si dezvoltã însã mai
> departe gândirea (a lui sau a lui Pãunescu), asa cã putem doar bãnui cã
> pentru dânsul (ca si pentru Pãunescu) cei de astãzi sunt «rãii», pe când cei
> de ieri erau «bunii» si aceasta ar fi în total acord cu afirmatia urmãtoare:
> - «Comunistii au fãcut si bine în România. Au fãcut lucruri foarte bune. Nu
> îmi aduc acum aminte de tot ce au fãcut ei, dar au fãcut mult bine».
> Dacã nu cumva este vorba de televiziune, metrou si internet, care ar fi
> existat oricum, nu vãd ce bine au fãcut cei care au distrus tara si oamenii
> acestei tãri. Din contra, putem spune, parafrazându-i pe pionerii americani
> care spuneau cã The only good Indian is a dead Indian! Fãrã a-I abroba si
> fãrã intentia de a instiga la omor, cã singurul comunist bun este un
> comunist mort!. Pentru cã doar atunci acesta înceteazã a mai face rãu în mod
> direct. Cãci indirect, Lenin, Trotki sau Ceausescu fac rãu si astãzi, prin
> actiunile unor emuli nostalgici si iresponsabili, inspirati de malefica lor
> personalitate si pseudogândire.
>
> - «Sã condamn, eu ca si cântãret niste oameni ? Eu nu fac politicã!»
> Era vorba de cei care au bãtut, sau au schilodit tãranii din Maramures, de
> unde dl Hruscã este de felul dânsului de pãmânt. Neacuzându-i pe acesti, nu
> oameni, ci bestii, nu ca si cântãret, ci ca om, «te solidarizezi cu ei si cu
> actiunea lor», cum îmi spunea dl Goma într-un interviu. Stefan Hruscã,
> atunci când îl cânta pe Marele Cârmaci si ale sale «binefaceri», fãcea artã
> sau politicã ?
>
> Ori când cânta «cei trei L», adicã «Luminã, Luptã si Libertate!», exact ce
> le lipsea românilor pe vremea aceea, oare ce altceva decât politicã fãcea
> dânsul? Lipsa de maturitate în gândire, datoratã intoxicãrii comuniste, face
> posibil refuzul de a condamna un regim criminal, ascunzându-ne dupã lozinca,
> tot comunistã, eu nu fac politicã!, fãrã a realiza cã astfel ne solidarizãm
> nu cu victimele, ci cu cãlãii.
> Acestea sunt în linii mari afirmatsiile cele mai socante ale acestor oameni,
> repet, publici, având un rol educativ prin calitatea lor de oameni de scenã,
> de artisti ale cãror texte se transmit miilor de ascultãtori si admiratori
> ai muzicii lor. Este regretabil si îngrijorãtor. Sã sperãm însã cã, ajunsi
> acum la o maturitate artisticã, la aproape 50 de ani, vor ajunge si la o
> maturitate intelectualã ce se impune. Nu este nici o rusine sã-ti dai seama
> cã ai gândit gresit, rusinos este doar sã perseverezi si sã nu recunosti cã
> ai fost înselat de cei în care ai crezut cu naivitatea tinereţii de
> care ei si-au bãtut joc, mintindu-te.
>
> Faptul cã dupã mai bine de un sfert de veac, aceste persoane au rãmas în
> admiraţia valetului cuplului Ceausescu, tip de arivist lipsit de
> coloanã vertebralã, este alegerea lor personalã. Aceastã alegere, precum si
> recunosina pe care i-o poartã dovedesc însã cã îndoctrinarea comunistã a
> reusit nu numai prin experiente de tipul reeducãrii de la Pitesti, dar si în
> libertate, prin mijloace mult mai subtile decât tortura.
>
> Exact în aceeasi perioadã si având cam aceeasi vârstã, alti tineri cu plete
> si blugi veneau din toatã tara la Paul Goma, care condamnase regimul
> criminal al cuplului dictatorial de tristã amintire. Si îi poartã
> recunostintã si azi pentru a-i fi ajutat sã redescopere demnitatea de Om, de
> a fi avut curajul sã stea în douã picioare, cu fruntea sus si sã spunã pe
> fatã NU puterii smavolnice, cu toate riscurile ce-si asumau. Or, între Paul
> Goma si Adrian Pãunescu, fiecare alegea în deplinã conformitate cu propria
> constiintã. Doar cã nu alegea decât o datã."
>
> Radu Negrescu
IMi pare rău dar sint atit de multe făcute de aceasta lichea inteligență care știa sa profite de moment. SE plângea ca este sărac si a lăsat fiului sau milioane de euro moștenire plus casa din Dionisie Lupu.
Bani mulți pe cind era la flacăra. Milioane de lei ca drepturi de autor pe cind se recitau in mare peste 80 la suta din poeziile lui plus tirajele mari unde ii apăreau poezii ca si cum era singurul poet din tara. Prieten cu Nicu Ceaușescu cu turme de oi si de porci prin munți. VIle, casa din CImpina o moșie pentru care am plătit toți din cenaclu cité 4000 de lei pentru a nu-l acuza fiscul de ... Se semnau state cu sume de 595 de lei si pentru debutanți pe cind erau plătiți cu 150. Regii de spectacol cu bonusuri pentru ca depășeau 12 ore. Bani colectați in medie de 2000 de lei de persoana cenaclu pentru șoferi care oricum cistigau bani mulți. Banii ăștia plecau spre Nicu Ceusescu. De exemplu cenaclul flacăra in citeze zile la Cluj a consumat carnea pentru acea loclitae alocată lunar. Nicu Ceasuescu era cheia pentru a fi președinte iar el ministrul tineretului. COpii erau si ei plătit tot cu 595 pe zi adică vreo 25 000 pe luna. Bani de neînchipuit in acele v vremuri chiar si pentru mineri. Erau poeții patriei care veneau si dădeau casierului Medar 5 lei pentru a primit 600 lei întregi. Da si veneau sa urle pentru patrie la Alba Iulia , Blaj etc... O Minciuna. Acuzat de corupere de minori însăși soția lui Carmen ANtal o unguroaica era împinsă de părinții care se ocupau de moșia de la Cimpina avea vreo 16 anișori cind... Dar l-a salvat pe cind Ioan Dincă Teleaga si Bobu erau pe urmele lui spunând a și-a modificat datele in buletin si Păunescu nu are nicio vina. Mda... și-a plătit apoi Paunscu datoria si a salvat-o pe iresponsabilă părtașe la doua accidente cu mașina unde într-unul au murit oameni nevinoati. A fost caseta nevinovată exact ca masonul HUIDU> SI cité si mai cité cu acest Păunescu. APoi el a fost director al bibliotecii romane din Washington pe cind era acolo pentru a-l convinge pe Eliade de a veni in România ceea ce l-a făcut pe STeinhardt sa ii comunice ca nu se va intimpla așa ceva cu toate ca Pamfil Seiaaru fusese adus de nea nicu pe furis in România . Apoi a mai fost o scena puțin cunoscuta cind după 89 s-au scos de la arhive cum Doinaș si Ion Caraion au turnat la securitate si printre cei turnați era si Păunescu. ERau date generale nu in detaliu. EI bine poetul de curte acum fiind după scena de la consulatul american unde era pentru o viza pentru adăpost in 89 acuza surprins pe cei doi mari scriitori. CIne credeți ca l-a făcut sa taca? Da Astalos adică Măgureanu spunindu-i ca dumnealui nu știe ce înseamnă inchisaorea politica si eliberarea era condiționată in a da cu plaivazul.
Atita pentru azi nu înainte de a fi perfect de acord cu sintagma. "LICHEA INTELIGENTA" care l-a caracterizat toată viața. SI încă ceva. Europa libera ii dădea tircoale după ce Goma era plecat din tara. S-a si înfuriat la comuniști scriind Anaflabetilor. Dar omul la cit de secatura era avea la mina date cu nicu Ceaușescu si putea trece in opoziție . De aici iată-l pe nea mergând prin diverse partide , pacturi cu Iliescu unde fiul a obținut un apartament si post de prof universitar in București. Așa ca iată-l pe Păunescu cazino ca pisica - in picioare