Binecunoscutul poet, publicist și om politic Adrian Păunescu a ajuns la sfârșitul vieții sale pământești în 2010, când, pe data de 5 noiembrie, inima poetului „generației în blugi” s-a oprit:
"Prea scurtă e viața,
S-a dus dimineața.
Copii, țineți minte,
Noi trecem prin moarte,
Voi dați mai departe
Colinde, colinde".
(Colinde, colinde, strofa 5, în volumul: Sînt un om liber, București, 1989, p. 479).
În continuare, publicăm, parțial, oferta electorală a poetului Adrian Păunescu, „unică în istoria scrutinurilor electorale.”:
Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Adrian Paunescu, candidatul Partidului Socialist al Muncii.
Poet, ziarist, activist, politician - nimic din ceea ce este omenesc in calitati si slabiciuni nu i-a fost iertat in cele peste cinci decenii de existenta la cotele incandescentei si ale prea- plinului.
O existenta pe care si-au pus amprenta doua epoci. intre crepuscul si zori de istorie, Adrian Paunescu este autorul unui scenariu in care s-a distribuit pe sine in toate rolurile.
Stimate domnule viitor presedinte, cred ca este interesant ca telespectatorii sa afle ca v-ati nascut la 20 iulie 1943, din parinti olteni, invatatori, trimisi in misiune peste Prut, la Copaceni-Balti in Basarabia.
Sunteti de nationalitate romana, crestin-ortodox, casatorit, trei copii, Ioana, nascuta in 1967, Andrei, nascut in 1969 si Ana-Maria, nascuta in 1990.
Absolvent al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Filologie, in anul 1968 - cu un an inaintea mea.
Fiind pentru un an bursier al Universitatii Iowa din Statele Unite, intre 1970 si 1971.
Scriitor, autor a peste 30 de volume de versuri, publicistica si proza.
Ziarist.
Andronic: Domnule senator, la o convorbire telefonica pe care am avut-o zilele trecute, timp de zece minute mi-ati enumerat doar subiectele care ar trebui sa poata fi dezvoltate in aceasta emisiune.
Evident, sunt foarte multe.
Ele tin de realizarile dvs., nu putine, dar din pacate timpul este foarte scurt si vom fi nevoiti sa ne rezumam doar la cateva.
V-as propune sa incepem, pentru a intra in atmosfera, printr-unul din cele trei filme pe care le-ati pregatit. (…) in aceste imagini revin doua dintre obsesiile dvs.: una este cantecul, cenaclul - si cealalta - Basarabia si Ardealul.
Paunescu: Domnule Andronic, eu vreau sa subliniez cu aceste imagini din cenaclu si din interiorul poporului roman, sau al poporului roman de la Chisinau unde am fost si am sarbatorit pentru prima oara Ziua Nationala a Romanilor - anul trecut - in ciuda unor uriase dificultati: perchezitii, desfacerea cauciucurilor, arestarea cartilor, confiscarea casetelor - dar am ajuns.
L-am avut alaturi pe Grigore Vieru si pe presedintele Mircea Snegur, care, in ciuda faptului ca eram certati atunci, a fost corect si european.
Si am putut ajunge dupa sase ore de intarziere.
Poporul roman de dincolo de Prut are, dupa parerea mea - si asta deja excede zona cantecului - o creativitate cu care el ar putea sa se salveze.
Asta este, de fapt, una dintre ideile de baza ale programului meu in batalia electorala. Eu cred ca trebuie o organizare care ne cam lipseste.
Va spun o chestie grava: cred ca liderii s-au obisnuit sa linguseasca poporul vorbind numai despre calitatile lui.
Managerii sunt slabi.
Am dat afara zeci si zeci de veleitari, si am adus niste oameni tineri, dar si oameni in varsta. Dar oameni talentati si doritori de munca.
Dar e bine ca eu sunt multumit in sinea mea ca am creat o buna parte a presei romane de azi. Si dvs. ati fost in paginile noastre.
Dar eu am facut asta in ideea unei creativitati bogate care nu se poate sa se teama de ordine, de rigoare.
Dar sigur ca a fost o obsesie a mea, obsesia unei parti pierdute a identitatii noastre, a unei parti instrainate si ca fara aceasta parte e ca si cand mama ar fi fost oarba.
N-as fi putut trai fara sa ma refer la acest dat genetic al romanilor, precum am considerat mereu si consider si azi si e una dintre ideile mele, si anume ca Ardealul e in primejdie.
Andronic: Romania este un cenaclu in care se canta pe foarte multe voci, pe mai multe partituri, dar si in care activeaza un foarte mare numar de afoni.
Ce partitura credeti ca veti putea oferi ca sa iasa o melodie suportabila intr-un mandat de patru ani?
Paunescu: Afonii nici n-ar fi asa de periculosi daca nu s-ar baga.
Deci, daca afonii s-ar ocupa de pictura, si n-ar trebui sa cante, n-ar fi necaz prea mare ca exista.
Eu cred ca partitura cea mai importanta pe care o pot oferi eu astazi este partitura performantei.
Vedeti, decat sa tot facem promisiuni aberante, ca desfiintam impozitele agricole, ca desfiintam coruptia - astea sunt vorbe fara nici un fel de acoperire. Se vorbeste despre defiintarea coruptiei chiar de catre cei care o incurajeaza.
Andronic: Iata o intrebare primita astazi la redactie chiar de la un copil, Dragos Hrancu, care spune: "Eu cred ca in acest Turneu al candidatilor pentru Cotroceni nu poate exista vreo promisiune care sa poata sa fie facuta poporului roman”.
Paunescu: Are dreptate in alt sens. Eu cred ca nu este cazul sa facem promisiuni.
Noi nu putem fi ceea ce suntem decat cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Despre mine s-au spus toate aberatiile.
E adevarat despre toate defectele mele care exista. Numai ca am mai mari calitati decat defecte.
Cei care zic ca vor rezolva situatia in 200 de zile sau in patru ani pacalesc.
Eu zic ca partitura pe care trebuie sa o cantam este partitura performantei.
Eu cred asa: ca nu e obligatoriu sa traiasca prost 22 de milioane ca sa traiasca bine 500 000. Nu cred asa ceva.
Nu cred ca urechile magarului trebuie sa creasca din picioarele magarului care devin din ce in ce mai scurte.
Eu cred deci ca partitura performantei cu un nivel minim garantat este inceputul de simfonie a situatiei delicate in care se afla Romania si din care ea poate iesi la care m-as angaja.
Andronic: Ce garantie poate oferi Partidul Socialist al Muncii in favoarea ideii ca nu este nicidecum urmasul P.C.R.-ului si ca, odata ajuns la putere, nu va incerca intr-un fel sau altul sa intoarca caruta istoriei pe drumul parasit in 1989?
Paunescu: Daca noi am fi dorit sa fim urmasii P.C.R.-ului, am fi avut ideologia lui si am fi solicitat mostenirea lui.
E drept ca nu ar fi avut de unde sa ne-o mai dea urmasii lor, pentru ca si-au trecut-o in contul lor, sau social-democratii cu averile Partidului Comunist Roman care trebuiau restituite membrilor de partid, aia care au cotizat, aia trebuiau sa primeasca banii inapoi. Si atunci ati fi vazut ca cei care au spus ca nu au fost, ar fi recunoscut ca au fost membri de partid.
De ce am fi noi mai suspectati ca am deveni comunisti decat altii, care sunt la alte partide si care au fost si ei comunisti?
Iar cei care n-au fost, care au fost secretari de partid pe la facultati sau pe la sectoare si care sunt taranisti acum, aia nu ca nu au vrut sa fie mari, ci nu au putut sa fie mari.
Domnul Iliescu, care a fost unul dintre cei mai luminati comunisti ai timpului, a ajuns ceva pentru ca era mai bun decat ei.
Au intrat cu gandul sa fie primii, sa fie secretari generali ai partidului.
Dar nu toti au reusit. Iar in ajutorul meu, pentru a sustine ceea ce sustin in tot ceea ce promitem noi, pe ideea ca vom si face, vine dintr-o strofa a lui Eminescu: "Noi amandoi avem acelasi dascal….”
Andronic: Ca ziarist ati fost interesat de continutul articolelor din noul Cod Penal. Credeti ca formularea care a fost adoptata de Parlament pentru Art. 205 si 206 este convenabila, suficienta ?
Paunescu: Da, cred ca e mai buna decat cele vechi si cred ca, in general, decat sa spargem oglinzile in care ne vedem cat suntem de hidosi in viata, mai bine ne-am transforma, sa fim mai putini hidosi.
Eu stiu ca sunt si ziaristi care reprezinta interese de clan, de partid, pentru ca sunt fenomene naturale si nu trebuie inasprite pedepsele atunci cand cea mai aspra pedeapsa pentru un ziarist este atunci cand ziarul lui nu mai e citit.
Adrian Păunescu - Despre HOMOSEXUALITATE
Andronic: S-au votat recent si articolele privitoare la sanctionarea homosexualitatii. Dvs. ne-ati reprezentat timp de patru ani la Parlamentul European, la Strasbourg.
Credeti ca minoritatile sexuale trebuie tratate in spirit mai "european”?
Paunescu: Eu personal cred in toleranta in toate privintele, dar nu pot sa duc toleranta pana acolo, incat sa facem un pas in directia amoralitatii.
Dar eu cred ca Biserica Ortodoxa-Romana are dreptate in protestul impotriva lasitatii unora dintre oamenii Puterii de la Bucuresti care s-au angajat sa rezolve o chestie care nu este rezolvabila.
Nu cred ca putem condamna dublu pe niste oameni nefericiti, dar nici nu putem transforma natiunea romana intr-o natiune de … putregai.
Eu cred ca pe mine personal m-ar fi putut gasi mai pregatit cu o solutie medicala.
Un om al păcii - despre N.A.T.O.
Andronic: Pe dvs. va obsedeaza incetineala cu privire la aderarea la N.A.T.O. ?
Paunescu: in primul rand ca eu nu as vrea ca noi sa intram intr-un lagar militar, as fi vrut pentru tara mea situatia si regimul Elvetiei.
Pornind de la experienta luptei pentru o situatie noua a muntilor Carpati - ii scriam lui Nicolae Ceausescu ca visez Elvetia Romana in Carpati.
Elvetia si sub aspect politic ar fi fost o varianta buna. Dar lucrurile acestea nu depind de noi, ci de situatia din jurul nostru, din mai multe rele noi am considerat ca trebuie sa alegem pe cele mai putin rele: N.A.T.O.
Asta cu conditia sa nu fim penibili.
Sa nu oferim fara a ni se oferi in schimb.
Eu am vorbit foarte aspru despre faptul ca la semnarea Tratatului dintre Romania si Ungaria, Ungaria a intrat in N.A.T.O., iar noi am intrat in portbagajul generalului Lebed.
Noi nu trebuie sa fim captivii unui singur orizont, dar graba cu care am pus noi umarul pentru ca sa stea Ungaria pe umerii nostri si sa intre in N.A.T.O. mi se pare inacceptabila.
Noi trebuia si trebuie, in continuare, sa facem eforturi pentru raporturi bune cu Ungaria, pentru un tratat de buna colaborare cu Ungaria, chiar de fraternitate, dar nu in detrimentul dreptului nostru istoric de a fi prezenti in lume si in Europa, acolo unde ne e locul si nu ca popor de oameni rai.
L-ar fi numit MINISTRU AL CULTURII pe Ioan Alexandru
Andronic: Sa presupunem o varianta (pe care vi-o doresc) ca dvs. veti fi viitorul presedinte al Romaniei.
Pe cine ati prefera sa numiti ca prim-ministru si pe cine ministru al culturii?
Paunescu: Eu nu stiu daca presedintele are dreptul sa numeasca.
Trebuie sa ne ghidam dupa Constitutie.
Eu as putea lucra cu orice om, care are bunavointa de a asculta de rezultatele scrutinului si care va rezolva cate ceva in acest post, poate cel mai important. Nu am nici o preferinta, este pur si simplu o situatie cu care m-am mai intalnit: sa lucrez cu oameni cu care n-am avut niciodata compatibilitati. La Cultura - sa fie Ioan Alexandru!
Andronic: Sunt cunoscute legaturile dvs. stranse cu unii dintre membrii fostului CPEx.
Cum veti proceda, in calitate de presedinte, ati purcede la gratierea celor care se mai afla inca… ?
Paunescu: Eu sper ca presedintele care se afla inca in exercitiu, sa mai faca dansul niste gesturi si sa-i mai scoata din teroarea vinovatiei nedovedite. Pentru a putea incepe constructia de la o baza incolo.
De exemplu, pe Stefan Andrei il consider cel mai bun ministru de Externe care a existat si un om de o mare calitate, pe vremea cand nu aveau voie sa ma vada nici rudele, el oprea masina in fata casei mele o data pe saptamana si spunea: am venit sa se stie ca sunt alaturi de tine. Acum este bolnav si ma doare acest lucru.
Fac tot ce pot ca el sa arate istoria asa cum a fost ea.
Adrian Păunescu - despre REGALITATE
Andronic: in calitate de presedinte l-ati invita oficial in tara pe fostul rege Mihai?
Paunescu: Da, cum sa nu !?
Stiti ce, numai barbatii slabi isi pun nevasta sub lacat.Ce am eu de impartit cu Regele Mihai?
Eu am vorbit despre regi, in cartile mele cand nu era voie sa se vorbeasca si ceream dreptate pentru ce au facut ei. Unii dintre ei au fost mari regi si mari constructori de tara, altii au fost mai slabi.
„Sunt atât de cunoscut, încât nu mai este nevoie de tablouri”
Andronic: Veti fi de acord ca portretul dvs. sa fie arborat in institutii oficiale?
Paunescu: Numai daca simt oamenii nevoia. Si asa eu sunt atat de cunoscut, incat nu mai este nevoie de tablouri.
Andronic: La ce sunteti mai sensibil, la adulatie sau la critica?
Paunescu: Le simt cand sunt nedrepte. Dar nu am trait prea mult in adulatie. Din 1984-85 incoace am avut mereu dovezi ca mi se iau tot felul de lucruri.
Andronic: De ce va temeti mai mult, de prieteni sau de dusmani?
Paunescu: Eu n-am sa fiu paradoxal, ma tem de prosti inarmati si de trasnet.
Andronic: Care este floarea preferata?
Paunescu: Nu trandafirul.
„80 de țigări pe zi”
Andronic: Cat costa un litru de tuica?
Paunescu: Sa stiti ca viciul asta nu l-am avut.
Am si fumat.
Va dati seama cata forta morala am, daca in 1970, cand fumam cate 80 de tigari pe zi, dintr-o data am spus ca ma las de fumat si m-am lasat. Nu stiu cat este un litru de tuica.
Împotriva „importării” de produse culturale
Andronic: Ce fel de sentiment este recunostinta, dupa dvs. ?
Paunescu: Am publicat la "Romania Literara” piesa "Viteazul” si am tinut minte o replica pe care o si folosesc adesea "Povara recunostintei este mai grea decat povara urii!”
Eu insumi nu cred ca sunt asa.
De exemplu, ce sa zic eu de faptul ca se face abstractie, de ani si ani de zile, de acest fenomen national care este Cenaclul "Totusi, iubirea”. Televiziunile, toate, considera ca trebuie sa luam produse de afara, clipuri facute de niste oameni care produc in serie, in loc sa se implice alaturi de mine intr-un fenomen absolut unic.
Care a dat scenei nationale cateva sute de artisti.
Si atunci nu este ingrozitor sa traiesti ca intr-un exil!?
Vedeti, acolo, in filmul cu Transnistria, erau niste oameni desculti.
Ne spusesera sa nu vorbim despre Romania cand am ajuns acolo.
Dar ei i-au spus lui Grigore: "Domnule Grigore, rugati-l pe dl Paunescu sa ne cante si noua: "Treceti batalioane romane Carpatii!”
Vreau sa va spun ca, dupa trei zile, toti cei care au cantat atunci au murit.
Si toti vorbesc despre razboiul din Transnistria, numai ca eu, la initiativa mea am fost acolo si fata de ceea ce mi s-a intamplat sunt fericit ca am putut ajunge acasa.
Dar as vrea sa spun ca nu putem face nimic daca nu ne implicam pana la capat.
„Există o cale și stă în puterile tale/ Țară fără hoți, țară pentru toți”
Andronic: Domnule senator, au venit astazi peste 120 de intrebari din partea telespectatorilor rugandu-va sa raspundeti la ele. in cele zece minute pe care le avem la dispozitie nu vom putea decat sa alegem cateva.
As incepe cu o chestiune semnificativa, este o intrebare in versuri pe care o adreseaza dl Tudor Zidaru din Dragasani. "Domnule senator, natiunea se trezeste la al saraciei glas/Prin bilant se ingrozeste vazand ce i-a mai ramas/speranta e inca vie, dar ogoru-i nearat/ vom alege drum spre bine/avand sufletul curat”.
Daca aveti sufletul curat, raspundeti-ne prin versuri, cum veti ajuta natiunea romana sa treaca peste acest impas?
Paunescu: imi pare rau ca trebuie sa citez un lucru pe care deja l-am scris. "Exista o cale si sta in puterile tale/tara fara hoti, tara pentru toti.”
Andronic: Ganea Iordache din Bucuresti "Precizati clar si pe intelesul tuturor atitudinea personala si linia partidului fata de religie si de biserica? Nu credeti ca excesul de piosenie afisat cu atata insistenta de catre anumiti candidati la magistratura suprema si de catre alti lideri politici a ajuns deja de domeniul hilarului? Vezi recentul clip in care dl Adrian Nastase si sotia canta impreuna in corul unei biserici la margine de Bucuresti. Nu cumva asemenea spectacole, cu iz de tamaie ascund mai degraba un machiavelic "Scopul scuza mijloacele”? Dumnezeu daca nu exista, el trebuie inventat pentru tinerea in frau a maselor imbecile !?”
Paunescu: Buna intrebare. O intrebare care isi contine raspunsul: tot ce este facut fara suport real in sufletul celor care practica respectiva iconografie cu mainile sau cu ochii este inadmisibil. Eu cred ca totusi, noi, socialistii romani, avem un Dumnezeu.
Andronic: Teodora Jercea din Bucuresti: "De cate ori am ocazia sa va privesc in emisiuni televizate, imi pun intrebarea cum un om asa superior ca intelect, care scrie asemenea poezii, poate sa arate asa de preistoric si sa mai aiba pretentia sa ne reprezinte tara in lume?”
Paunescu: Doamna, daca dvs. credeti ca arat preistoric numai pentru ca am par mai mult pe fata, ar trebui sa imi produceti dovada ca dvs. nu aveti deloc.
Andronic:Petre U. din Bucuresti: "in procesul prezumtivei sale alegeri ca primul barbat al tarii, pe care resort conteaza cel mai mult: pe nostalgia unei parti a oamenilor dupa epoca de aur sau pe deziluzia si lehamitea aproape generalizate fata de actualul regim?”
Paunescu: Contez pe sinteza valorilor si pe nevoia unei convergente a valorilor din perioada de dinainte de ‘90 si din perioada de dupa ‘90. Ce a fost bun atunci si ce este bun acum. Nu putem trai, noi, care ne-am obisnuit intr-un climat in care statul s-a implicat sa plateasca anumite gratuitati, nu putem trai sub santajul si sub specula unui capitalism salbatic fara finalitate. Dar nu putem trai fara competitie.
Andronic: Dragos Hrancu, pustiul de 12 ani: "in ipoteza in care dl Paunescu ar castiga cursa prezidentiala, ar putea sa mute capitala Romaniei de la Bucuresti la Sarmisegetuza pentru a fi mai aproape de intrarea in Europa?”
Paunescu: Nu cred ca ar fi o prioritate mutarea Capitalei. Singura prioritate, dar nu se poate rezolva, ar fi mutarea Romaniei.
Andronic: Arnold Weisenberg din Bucuresti va intreaba "daca ati fi de acord ca pe soclul din Piata Romana sa se ridice o statuie in memoria zecilor de mii de tarani si intelectuali omorati de comunisti la construirea canalului Bucuresti-Marea Neagra?”
Paunescu: Nu numai celor omorati de comunisti, ci in amintirea tuturor celor omorati nedrept. Ar trebui ridicata o statuie a recunostintei si a smereniei. Mai sunt si inainte de existenta acestor crime si dupa, sunt crime care ar trebui, cumva, iertate intr-un moment.
Andronic: Marcel Barascu din Bucuresti: "Ce poate sa faca dl Paunescu impreuna cu partidul sau ca romanii sa aiba apa, caldura, lumina si paine?”
Paunescu: Trebuie puse lucrurile in ordine. Trebuie sa producem bunuri materiale, daca nu vom avea ce vinde si vinde la pretul la care mintea noastra sa fie reprezentata corect in ceea ce facem, ne vom intoarce inapoi in evul mediu.
Andronic: Domnul Draganescu Gheorghe din Bucuresti. "Carte stiti cat toti alesii/munti de tomuri recitati/v-am alege pe vecie presedinte/ Presedinte al poeziei romanesti.”
Paunescu: Daca ar fi un concurs de poezie, probabil ca mi-ar spune cineva, domne, du-te si candideaza la presedintia Romaniei.
Andronic: Dl Covaciu Dan intreaba "De ce v-ati lasat barba?”
Paunescu: Mi-am lasat barba intr-un moment cand am fost foarte singur si….
Andronic: Dl Mihaila Aurelian "daca mai stie vreun presedinte cu barba”.
Paunescu: Mai gasim daca este cazul. Nu inteleg de ce se impiedica atatia oameni de barba mea?!
Andronic: Daca, "candidatul a colaborat cu vechea Securitate”?
Paunescu: in sensul ca ma urmarea.
Andronic: "Daca, prin absurd, Ceausescu ar candida, ar avea curajul sa il infrunte?” - dl Valeriu Mangu, revista V.I.P.
Paunescu: Am fost acuzat ca il concurez si cand nu candidam eu. N-as avea de ales. Alergam si castiga cel mai bun.
Andronic: O ultima intrebare: dl Draganteanu Iulian: "Excluzandu-se pe dumnealui, pe cine ar vedea presedinte in urmatorii patru ani, indiferent daca acesta candideaza sau nu?”
Paunescu: Nu am nici o putere de premonitie in privinta aceasta, as dori ca presedintele ales sa fie cel pe care poporul roman il poate desemna, sa creeze starea de spirit care sa ne scoata din dezastru si sa ne dea suveranitate, paine, cultura.
Andronic: Pe care din autorii acestei intrebari ati hotarat sa ii premiati?
Paunescu: Nu m-am gandit. Dar cred ca dl. Ganea Iordache din Bucuresti.
Andronic: Va multumesc pentru prezenta si multumim si invitatilor dvs. pentru prezenta in studio.
„În această dimineață, 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să bată. După nenumărate tentative de resuscitare, a trebuit să ne declaram învinși și maestrul a plecat dintre noi", a declarat medicul Șerban Brădișteanu.
"Prea scurtă e viața,
S-a dus dimineața.
Copii, țineți minte,
Noi trecem prin moarte,
Voi dați mai departe
Colinde, colinde".
(Colinde, colinde, strofa 5, în volumul: Sînt un om liber, București, 1989, p. 479).
În continuare, publicăm, parțial, oferta electorală a poetului Adrian Păunescu, „unică în istoria scrutinurilor electorale.”:
Andronic: Astazi se afla in fata dvs. dl Adrian Paunescu, candidatul Partidului Socialist al Muncii.
Poet, ziarist, activist, politician - nimic din ceea ce este omenesc in calitati si slabiciuni nu i-a fost iertat in cele peste cinci decenii de existenta la cotele incandescentei si ale prea- plinului.
O existenta pe care si-au pus amprenta doua epoci. intre crepuscul si zori de istorie, Adrian Paunescu este autorul unui scenariu in care s-a distribuit pe sine in toate rolurile.
Acum, intr-un efort derivat din sentimentul datoriei, doreste sa-si asume functia suprema in teatru - aceea de director.
„De la Bârca la Cotroceni” - ar putea fi titlul unui nou roman, in care, scriitorul Adrian Paunescu ne va vorbi despre senatorul Adrian Paunescu si despre menirea sa „Totusi pamantul”.
Stimate domnule Paunescu, cum ati prefera sa ma adresez: domnule senator, domnule poet, domnule ziarist, domnule presedinte?
Stimate domnule viitor presedinte, cred ca este interesant ca telespectatorii sa afle ca v-ati nascut la 20 iulie 1943, din parinti olteni, invatatori, trimisi in misiune peste Prut, la Copaceni-Balti in Basarabia.
Sunteti de nationalitate romana, crestin-ortodox, casatorit, trei copii, Ioana, nascuta in 1967, Andrei, nascut in 1969 si Ana-Maria, nascuta in 1990.
Absolvent al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Filologie, in anul 1968 - cu un an inaintea mea.
Fiind pentru un an bursier al Universitatii Iowa din Statele Unite, intre 1970 si 1971.
Scriitor, autor a peste 30 de volume de versuri, publicistica si proza.
Ziarist.
Andronic: Domnule senator, la o convorbire telefonica pe care am avut-o zilele trecute, timp de zece minute mi-ati enumerat doar subiectele care ar trebui sa poata fi dezvoltate in aceasta emisiune.
Evident, sunt foarte multe.
Ele tin de realizarile dvs., nu putine, dar din pacate timpul este foarte scurt si vom fi nevoiti sa ne rezumam doar la cateva.
V-as propune sa incepem, pentru a intra in atmosfera, printr-unul din cele trei filme pe care le-ati pregatit. (…) in aceste imagini revin doua dintre obsesiile dvs.: una este cantecul, cenaclul - si cealalta - Basarabia si Ardealul.
Paunescu: Domnule Andronic, eu vreau sa subliniez cu aceste imagini din cenaclu si din interiorul poporului roman, sau al poporului roman de la Chisinau unde am fost si am sarbatorit pentru prima oara Ziua Nationala a Romanilor - anul trecut - in ciuda unor uriase dificultati: perchezitii, desfacerea cauciucurilor, arestarea cartilor, confiscarea casetelor - dar am ajuns.
L-am avut alaturi pe Grigore Vieru si pe presedintele Mircea Snegur, care, in ciuda faptului ca eram certati atunci, a fost corect si european.
Si am putut ajunge dupa sase ore de intarziere.
Poporul roman de dincolo de Prut are, dupa parerea mea - si asta deja excede zona cantecului - o creativitate cu care el ar putea sa se salveze.
Asta este, de fapt, una dintre ideile de baza ale programului meu in batalia electorala. Eu cred ca trebuie o organizare care ne cam lipseste.
Va spun o chestie grava: cred ca liderii s-au obisnuit sa linguseasca poporul vorbind numai despre calitatile lui.
Managerii sunt slabi.
Daca vrem sa traim ca nemtii trebuie sa ne organizam si sa muncim ca nemtii. Eu sunt un om de creatie - dar mie imi place foarte mult rigoarea.
Eu am creat o tara mixta.
Se numea redactia "Flacara”.Am dat afara zeci si zeci de veleitari, si am adus niste oameni tineri, dar si oameni in varsta. Dar oameni talentati si doritori de munca.
Dar e bine ca eu sunt multumit in sinea mea ca am creat o buna parte a presei romane de azi. Si dvs. ati fost in paginile noastre.
Dar eu am facut asta in ideea unei creativitati bogate care nu se poate sa se teama de ordine, de rigoare.
Rigoarea este, totusi, armonizarea a tot ceea ce este calitate intr-un dat natural.
Ziceati ca obsesia mea este cantecul, obsesia mea e Basarabia.
E-adevarat. in 1971 mi-a fost arsa cartea "Istoria unei secunde” care cuprindea referiri la Basarabia.Dar sigur ca a fost o obsesie a mea, obsesia unei parti pierdute a identitatii noastre, a unei parti instrainate si ca fara aceasta parte e ca si cand mama ar fi fost oarba.
N-as fi putut trai fara sa ma refer la acest dat genetic al romanilor, precum am considerat mereu si consider si azi si e una dintre ideile mele, si anume ca Ardealul e in primejdie.
Andronic: Romania este un cenaclu in care se canta pe foarte multe voci, pe mai multe partituri, dar si in care activeaza un foarte mare numar de afoni.
Ce partitura credeti ca veti putea oferi ca sa iasa o melodie suportabila intr-un mandat de patru ani?
Paunescu: Afonii nici n-ar fi asa de periculosi daca nu s-ar baga.
Deci, daca afonii s-ar ocupa de pictura, si n-ar trebui sa cante, n-ar fi necaz prea mare ca exista.
Eu cred ca partitura cea mai importanta pe care o pot oferi eu astazi este partitura performantei.
Vedeti, decat sa tot facem promisiuni aberante, ca desfiintam impozitele agricole, ca desfiintam coruptia - astea sunt vorbe fara nici un fel de acoperire. Se vorbeste despre defiintarea coruptiei chiar de catre cei care o incurajeaza.
Andronic: Iata o intrebare primita astazi la redactie chiar de la un copil, Dragos Hrancu, care spune: "Eu cred ca in acest Turneu al candidatilor pentru Cotroceni nu poate exista vreo promisiune care sa poata sa fie facuta poporului roman”.
Paunescu: Are dreptate in alt sens. Eu cred ca nu este cazul sa facem promisiuni.
Noi nu putem fi ceea ce suntem decat cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Despre mine s-au spus toate aberatiile.
E adevarat despre toate defectele mele care exista. Numai ca am mai mari calitati decat defecte.
Cei care zic ca vor rezolva situatia in 200 de zile sau in patru ani pacalesc.
Eu zic ca partitura pe care trebuie sa o cantam este partitura performantei.
Eu cred asa: ca nu e obligatoriu sa traiasca prost 22 de milioane ca sa traiasca bine 500 000. Nu cred asa ceva.
Nu cred ca urechile magarului trebuie sa creasca din picioarele magarului care devin din ce in ce mai scurte.
Eu cred deci ca partitura performantei cu un nivel minim garantat este inceputul de simfonie a situatiei delicate in care se afla Romania si din care ea poate iesi la care m-as angaja.
Andronic: Ce garantie poate oferi Partidul Socialist al Muncii in favoarea ideii ca nu este nicidecum urmasul P.C.R.-ului si ca, odata ajuns la putere, nu va incerca intr-un fel sau altul sa intoarca caruta istoriei pe drumul parasit in 1989?
Paunescu: Daca noi am fi dorit sa fim urmasii P.C.R.-ului, am fi avut ideologia lui si am fi solicitat mostenirea lui.
E drept ca nu ar fi avut de unde sa ne-o mai dea urmasii lor, pentru ca si-au trecut-o in contul lor, sau social-democratii cu averile Partidului Comunist Roman care trebuiau restituite membrilor de partid, aia care au cotizat, aia trebuiau sa primeasca banii inapoi. Si atunci ati fi vazut ca cei care au spus ca nu au fost, ar fi recunoscut ca au fost membri de partid.
De ce am fi noi mai suspectati ca am deveni comunisti decat altii, care sunt la alte partide si care au fost si ei comunisti?
Iar cei care n-au fost, care au fost secretari de partid pe la facultati sau pe la sectoare si care sunt taranisti acum, aia nu ca nu au vrut sa fie mari, ci nu au putut sa fie mari.
Domnul Iliescu, care a fost unul dintre cei mai luminati comunisti ai timpului, a ajuns ceva pentru ca era mai bun decat ei.
Au intrat cu gandul sa fie primii, sa fie secretari generali ai partidului.
Dar nu toti au reusit. Iar in ajutorul meu, pentru a sustine ceea ce sustin in tot ceea ce promitem noi, pe ideea ca vom si face, vine dintr-o strofa a lui Eminescu: "Noi amandoi avem acelasi dascal….”
Andronic: Ca ziarist ati fost interesat de continutul articolelor din noul Cod Penal. Credeti ca formularea care a fost adoptata de Parlament pentru Art. 205 si 206 este convenabila, suficienta ?
Paunescu: Da, cred ca e mai buna decat cele vechi si cred ca, in general, decat sa spargem oglinzile in care ne vedem cat suntem de hidosi in viata, mai bine ne-am transforma, sa fim mai putini hidosi.
Eu stiu ca sunt si ziaristi care reprezinta interese de clan, de partid, pentru ca sunt fenomene naturale si nu trebuie inasprite pedepsele atunci cand cea mai aspra pedeapsa pentru un ziarist este atunci cand ziarul lui nu mai e citit.
Adrian Păunescu - Despre HOMOSEXUALITATE
Andronic: S-au votat recent si articolele privitoare la sanctionarea homosexualitatii. Dvs. ne-ati reprezentat timp de patru ani la Parlamentul European, la Strasbourg.
Credeti ca minoritatile sexuale trebuie tratate in spirit mai "european”?
Paunescu: Eu personal cred in toleranta in toate privintele, dar nu pot sa duc toleranta pana acolo, incat sa facem un pas in directia amoralitatii.
Dar eu cred ca Biserica Ortodoxa-Romana are dreptate in protestul impotriva lasitatii unora dintre oamenii Puterii de la Bucuresti care s-au angajat sa rezolve o chestie care nu este rezolvabila.
Nu cred ca putem condamna dublu pe niste oameni nefericiti, dar nici nu putem transforma natiunea romana intr-o natiune de … putregai.
Eu cred ca pe mine personal m-ar fi putut gasi mai pregatit cu o solutie medicala.
Un om al păcii - despre N.A.T.O.
Andronic: Pe dvs. va obsedeaza incetineala cu privire la aderarea la N.A.T.O. ?
Paunescu: in primul rand ca eu nu as vrea ca noi sa intram intr-un lagar militar, as fi vrut pentru tara mea situatia si regimul Elvetiei.
Pornind de la experienta luptei pentru o situatie noua a muntilor Carpati - ii scriam lui Nicolae Ceausescu ca visez Elvetia Romana in Carpati.
Elvetia si sub aspect politic ar fi fost o varianta buna. Dar lucrurile acestea nu depind de noi, ci de situatia din jurul nostru, din mai multe rele noi am considerat ca trebuie sa alegem pe cele mai putin rele: N.A.T.O.
Asta cu conditia sa nu fim penibili.
Sa nu oferim fara a ni se oferi in schimb.
Eu am vorbit foarte aspru despre faptul ca la semnarea Tratatului dintre Romania si Ungaria, Ungaria a intrat in N.A.T.O., iar noi am intrat in portbagajul generalului Lebed.
Noi nu trebuie sa fim captivii unui singur orizont, dar graba cu care am pus noi umarul pentru ca sa stea Ungaria pe umerii nostri si sa intre in N.A.T.O. mi se pare inacceptabila.
Noi trebuia si trebuie, in continuare, sa facem eforturi pentru raporturi bune cu Ungaria, pentru un tratat de buna colaborare cu Ungaria, chiar de fraternitate, dar nu in detrimentul dreptului nostru istoric de a fi prezenti in lume si in Europa, acolo unde ne e locul si nu ca popor de oameni rai.
L-ar fi numit MINISTRU AL CULTURII pe Ioan Alexandru
Andronic: Sa presupunem o varianta (pe care vi-o doresc) ca dvs. veti fi viitorul presedinte al Romaniei.
Pe cine ati prefera sa numiti ca prim-ministru si pe cine ministru al culturii?
Paunescu: Eu nu stiu daca presedintele are dreptul sa numeasca.
Trebuie sa ne ghidam dupa Constitutie.
Eu as putea lucra cu orice om, care are bunavointa de a asculta de rezultatele scrutinului si care va rezolva cate ceva in acest post, poate cel mai important. Nu am nici o preferinta, este pur si simplu o situatie cu care m-am mai intalnit: sa lucrez cu oameni cu care n-am avut niciodata compatibilitati. La Cultura - sa fie Ioan Alexandru!
Andronic: Sunt cunoscute legaturile dvs. stranse cu unii dintre membrii fostului CPEx.
Cum veti proceda, in calitate de presedinte, ati purcede la gratierea celor care se mai afla inca… ?
Paunescu: Eu sper ca presedintele care se afla inca in exercitiu, sa mai faca dansul niste gesturi si sa-i mai scoata din teroarea vinovatiei nedovedite. Pentru a putea incepe constructia de la o baza incolo.
De exemplu, pe Stefan Andrei il consider cel mai bun ministru de Externe care a existat si un om de o mare calitate, pe vremea cand nu aveau voie sa ma vada nici rudele, el oprea masina in fata casei mele o data pe saptamana si spunea: am venit sa se stie ca sunt alaturi de tine. Acum este bolnav si ma doare acest lucru.
Fac tot ce pot ca el sa arate istoria asa cum a fost ea.
Adrian Păunescu - despre REGALITATE
Andronic: in calitate de presedinte l-ati invita oficial in tara pe fostul rege Mihai?
Paunescu: Da, cum sa nu !?
Stiti ce, numai barbatii slabi isi pun nevasta sub lacat.Ce am eu de impartit cu Regele Mihai?
Eu am vorbit despre regi, in cartile mele cand nu era voie sa se vorbeasca si ceream dreptate pentru ce au facut ei. Unii dintre ei au fost mari regi si mari constructori de tara, altii au fost mai slabi.
„Sunt atât de cunoscut, încât nu mai este nevoie de tablouri”
Andronic: Veti fi de acord ca portretul dvs. sa fie arborat in institutii oficiale?
Paunescu: Numai daca simt oamenii nevoia. Si asa eu sunt atat de cunoscut, incat nu mai este nevoie de tablouri.
Andronic: La ce sunteti mai sensibil, la adulatie sau la critica?
Paunescu: Le simt cand sunt nedrepte. Dar nu am trait prea mult in adulatie. Din 1984-85 incoace am avut mereu dovezi ca mi se iau tot felul de lucruri.
Andronic: De ce va temeti mai mult, de prieteni sau de dusmani?
Paunescu: Eu n-am sa fiu paradoxal, ma tem de prosti inarmati si de trasnet.
Andronic: Care este floarea preferata?
Paunescu: Nu trandafirul.
„80 de țigări pe zi”
Andronic: Cat costa un litru de tuica?
Paunescu: Sa stiti ca viciul asta nu l-am avut.
Am si fumat.
Va dati seama cata forta morala am, daca in 1970, cand fumam cate 80 de tigari pe zi, dintr-o data am spus ca ma las de fumat si m-am lasat. Nu stiu cat este un litru de tuica.
Împotriva „importării” de produse culturale
Andronic: Ce fel de sentiment este recunostinta, dupa dvs. ?
Paunescu: Am publicat la "Romania Literara” piesa "Viteazul” si am tinut minte o replica pe care o si folosesc adesea "Povara recunostintei este mai grea decat povara urii!”
Eu insumi nu cred ca sunt asa.
De exemplu, ce sa zic eu de faptul ca se face abstractie, de ani si ani de zile, de acest fenomen national care este Cenaclul "Totusi, iubirea”. Televiziunile, toate, considera ca trebuie sa luam produse de afara, clipuri facute de niste oameni care produc in serie, in loc sa se implice alaturi de mine intr-un fenomen absolut unic.
Care a dat scenei nationale cateva sute de artisti.
Si atunci nu este ingrozitor sa traiesti ca intr-un exil!?
Vedeti, acolo, in filmul cu Transnistria, erau niste oameni desculti.
Ne spusesera sa nu vorbim despre Romania cand am ajuns acolo.
Dar ei i-au spus lui Grigore: "Domnule Grigore, rugati-l pe dl Paunescu sa ne cante si noua: "Treceti batalioane romane Carpatii!”
Vreau sa va spun ca, dupa trei zile, toti cei care au cantat atunci au murit.
Si toti vorbesc despre razboiul din Transnistria, numai ca eu, la initiativa mea am fost acolo si fata de ceea ce mi s-a intamplat sunt fericit ca am putut ajunge acasa.
Dar as vrea sa spun ca nu putem face nimic daca nu ne implicam pana la capat.
„Există o cale și stă în puterile tale/ Țară fără hoți, țară pentru toți”
Andronic: Domnule senator, au venit astazi peste 120 de intrebari din partea telespectatorilor rugandu-va sa raspundeti la ele. in cele zece minute pe care le avem la dispozitie nu vom putea decat sa alegem cateva.
As incepe cu o chestiune semnificativa, este o intrebare in versuri pe care o adreseaza dl Tudor Zidaru din Dragasani. "Domnule senator, natiunea se trezeste la al saraciei glas/Prin bilant se ingrozeste vazand ce i-a mai ramas/speranta e inca vie, dar ogoru-i nearat/ vom alege drum spre bine/avand sufletul curat”.
Daca aveti sufletul curat, raspundeti-ne prin versuri, cum veti ajuta natiunea romana sa treaca peste acest impas?
Paunescu: imi pare rau ca trebuie sa citez un lucru pe care deja l-am scris. "Exista o cale si sta in puterile tale/tara fara hoti, tara pentru toti.”
Andronic: Ganea Iordache din Bucuresti "Precizati clar si pe intelesul tuturor atitudinea personala si linia partidului fata de religie si de biserica? Nu credeti ca excesul de piosenie afisat cu atata insistenta de catre anumiti candidati la magistratura suprema si de catre alti lideri politici a ajuns deja de domeniul hilarului? Vezi recentul clip in care dl Adrian Nastase si sotia canta impreuna in corul unei biserici la margine de Bucuresti. Nu cumva asemenea spectacole, cu iz de tamaie ascund mai degraba un machiavelic "Scopul scuza mijloacele”? Dumnezeu daca nu exista, el trebuie inventat pentru tinerea in frau a maselor imbecile !?”
Paunescu: Buna intrebare. O intrebare care isi contine raspunsul: tot ce este facut fara suport real in sufletul celor care practica respectiva iconografie cu mainile sau cu ochii este inadmisibil. Eu cred ca totusi, noi, socialistii romani, avem un Dumnezeu.
Andronic: Teodora Jercea din Bucuresti: "De cate ori am ocazia sa va privesc in emisiuni televizate, imi pun intrebarea cum un om asa superior ca intelect, care scrie asemenea poezii, poate sa arate asa de preistoric si sa mai aiba pretentia sa ne reprezinte tara in lume?”
Paunescu: Doamna, daca dvs. credeti ca arat preistoric numai pentru ca am par mai mult pe fata, ar trebui sa imi produceti dovada ca dvs. nu aveti deloc.
Andronic:Petre U. din Bucuresti: "in procesul prezumtivei sale alegeri ca primul barbat al tarii, pe care resort conteaza cel mai mult: pe nostalgia unei parti a oamenilor dupa epoca de aur sau pe deziluzia si lehamitea aproape generalizate fata de actualul regim?”
Paunescu: Contez pe sinteza valorilor si pe nevoia unei convergente a valorilor din perioada de dinainte de ‘90 si din perioada de dupa ‘90. Ce a fost bun atunci si ce este bun acum. Nu putem trai, noi, care ne-am obisnuit intr-un climat in care statul s-a implicat sa plateasca anumite gratuitati, nu putem trai sub santajul si sub specula unui capitalism salbatic fara finalitate. Dar nu putem trai fara competitie.
Andronic: Dragos Hrancu, pustiul de 12 ani: "in ipoteza in care dl Paunescu ar castiga cursa prezidentiala, ar putea sa mute capitala Romaniei de la Bucuresti la Sarmisegetuza pentru a fi mai aproape de intrarea in Europa?”
Paunescu: Nu cred ca ar fi o prioritate mutarea Capitalei. Singura prioritate, dar nu se poate rezolva, ar fi mutarea Romaniei.
Andronic: Arnold Weisenberg din Bucuresti va intreaba "daca ati fi de acord ca pe soclul din Piata Romana sa se ridice o statuie in memoria zecilor de mii de tarani si intelectuali omorati de comunisti la construirea canalului Bucuresti-Marea Neagra?”
Paunescu: Nu numai celor omorati de comunisti, ci in amintirea tuturor celor omorati nedrept. Ar trebui ridicata o statuie a recunostintei si a smereniei. Mai sunt si inainte de existenta acestor crime si dupa, sunt crime care ar trebui, cumva, iertate intr-un moment.
Andronic: Marcel Barascu din Bucuresti: "Ce poate sa faca dl Paunescu impreuna cu partidul sau ca romanii sa aiba apa, caldura, lumina si paine?”
Paunescu: Trebuie puse lucrurile in ordine. Trebuie sa producem bunuri materiale, daca nu vom avea ce vinde si vinde la pretul la care mintea noastra sa fie reprezentata corect in ceea ce facem, ne vom intoarce inapoi in evul mediu.
Andronic: Domnul Draganescu Gheorghe din Bucuresti. "Carte stiti cat toti alesii/munti de tomuri recitati/v-am alege pe vecie presedinte/ Presedinte al poeziei romanesti.”
Paunescu: Daca ar fi un concurs de poezie, probabil ca mi-ar spune cineva, domne, du-te si candideaza la presedintia Romaniei.
Andronic: Dl Covaciu Dan intreaba "De ce v-ati lasat barba?”
Paunescu: Mi-am lasat barba intr-un moment cand am fost foarte singur si….
Andronic: Dl Mihaila Aurelian "daca mai stie vreun presedinte cu barba”.
Paunescu: Mai gasim daca este cazul. Nu inteleg de ce se impiedica atatia oameni de barba mea?!
Andronic: Daca, "candidatul a colaborat cu vechea Securitate”?
Paunescu: in sensul ca ma urmarea.
Andronic: "Daca, prin absurd, Ceausescu ar candida, ar avea curajul sa il infrunte?” - dl Valeriu Mangu, revista V.I.P.
Paunescu: Am fost acuzat ca il concurez si cand nu candidam eu. N-as avea de ales. Alergam si castiga cel mai bun.
Andronic: O ultima intrebare: dl Draganteanu Iulian: "Excluzandu-se pe dumnealui, pe cine ar vedea presedinte in urmatorii patru ani, indiferent daca acesta candideaza sau nu?”
Paunescu: Nu am nici o putere de premonitie in privinta aceasta, as dori ca presedintele ales sa fie cel pe care poporul roman il poate desemna, sa creeze starea de spirit care sa ne scoata din dezastru si sa ne dea suveranitate, paine, cultura.
Andronic: Pe care din autorii acestei intrebari ati hotarat sa ii premiati?
Paunescu: Nu m-am gandit. Dar cred ca dl. Ganea Iordache din Bucuresti.
Andronic: Va multumesc pentru prezenta si multumim si invitatilor dvs. pentru prezenta in studio.
Interviu inedit realizat si scos la lumină de Octavian Andronic după ce a fost publicat în perioada respectivă în „Turneul candidatilor pentru functia de Presedinte al Romaniei”
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ia priviți-i cum se sting!
Plini de boli și suferinți, vă-ntoarceți în mormânt!