Astăzi, 28 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Efrem Sirul, unul dintre cei mai importanți scriitori de imnuri și teolog din secolul al IV-lea.

Acesta s-a născut în jurul anului 306, în localitatea Nisibis, localitate ce astăzi poartă numele de Nusaybin și este așezată în provincia turcească Mardin, aproape de granița cu Siria. În ciuda persecuțiilor împăratului roman Dioclețian,ce semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298, prin care trecuse Nisibis în mâinile romanilor și în ciuda faptului că în Nisibis își aveau salaș o mulțime de religii păgâne, Sfântul Efrem a crescut într-o atmosferă creștină autentică. Din imnurile create de Sântul Părinte putem trage concluzia clară că părinții săi au fost creștini.

O influență majoră asupra educației Sfântului Efrem Sirul a avut-o Sfântul Iacov, primul episcop din Nisibe,ales în 308, cunoscut ca unul din participanții la Primul Sinod Ecumenic din 325. Acesta l-a botezat pe Efrem și i-a fost profesor pentru mulți ani, tânarul crescând practic sub îndrumarea sa.

Hirotonit diacon la o dată ce nu este cunoscută, Sfântul Efrem a început să scrie imnuri teologice și comentarii biblice, fiind înzestrat cu un enorm talent poetic. Școala teologică din Nisibe a fost înființată în secolul al IV-lea, probabil chiar de către Sfântul Efrem Sirul, la aceasta predând el însuși câțiva ani buni.

După ce orașul scapă de trei asedii ale perșilor, Sfântul Efrem punându-le pe seama rugăciunilor Sfântului Iacob, împaratul Iulian Apostatul, în urma unei campanii militare dezastruoase, este silit să încheie o pace prin care cedează Nisibisul perșilor. Sfântul Efrem se refugiază astfel în Edessa, unde și trece la Domnul în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei se întâlnește cu Sfântul Vasile cel Mare.

Edessa era un oraș în care se vorbea cursiv limba siriacă. Având peste șaizeci de ani, pe lângă misiunea de profesor la Școala din Edesa, vrednicul Efrem a primit și nespusul har al Preoției. Astfel, deoarece în oraș erau adunate nenumărate religii păgâne, Sfântul Efrem a scris un număr însemnat de imnuri în apărarea dreptei credințe.

Sfântul Efrem Sirul a scris numai în limba siriacă. Sozomen spune că acesta a scris peste trei milioane de versuri, din scrierile sale păstrându-se peste patru sute de imnuri. Pe lângă nenumăratele scrieri lirice, Sfântul a scris și omilii în versuri. Scrierile în proză sunt comentarii biblice (Facere, Ieșire, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfântului Pavel) și apologii împotriva ereticilor vremii sale.

Cu siguranță cea mai cunoscută compoziție a Sfântului este rugăciunea care îi poartă numele și care a intrat și în slujbele Bisericii din Postul Mare.

"Doamne și Stăpânul vieții mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”

Sfântul Părinte Efram Sirul rămâne unul din marii poeți trăitori ai Bisericii Ortodoxe, îm imnurile sale simținându-se prezența harului, a smerenie și a dragostei către Domnul. Mulți credincioși își îndreaptă rugăciunele către acest Sfânt Părinte pentru a le da puterea să scape de patimi și să se poată mântui

Troparul Sfântului Efrem Sirul

"Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci invățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre."