București, 19 martie 1968

Domnului Președinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu
Domnule Președinte,

Au trecut douăzeci de ani de când credincioșii cultelor religioase creștine din țara noastră au fost puși în situația de a nu mai putea cinsti cum se cuvine unele din marile sărbători ale credințelor lor.

Ne gândim, în primul rând, la sărbătoarea Crăciunului, sărbătoare cu dată fixă: 25 decembrie, cinstită cu adâncă evlavie de creștinii din întreaga lume, indiferent de confesiunea sau cultul cărora aparțin, și pentru care cârmuirile politice din multe țări acordă una, două sau chiar trei zile de întrerupere a lucrului în instituții, întreprinderi și pe ogoare.

Credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, Biserica marii majorități a populației din țara noastră, ar dori să poată cinsti și ei această sărbătoare a întregii creștinătăți, pentru care, de-a lungul veacurilor, poporul român a manifestat simțăminte cu totul deosebite, reflectate în tradiții vechi cât însăși istoria neamului și în creații folclorice, poetice și muzicale, de mare frumusețe, în acele „Colinde de Crăciun”, capitol important în orice manual de „Istorie a literaturii române”, și piese muzicale de mare răsunet, de autentic veșmânt românesc, în programele unor formații artistice care au întreprins turnee peste hotare în ultimii ani.

Credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, care lucrează în instituții, întreprinderi și pe ogoare, cer să poată sărbători Crăciunul nu numai pentru că aceasta constituie o îndatorire sfântă față de întemeietorul credinței lor religioase, lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și nici nu numai pentru că aceasta ar însemna readucerea unor tradiții străvechi în actualitatea cultural artistică a neamului nostru, ci mai ales pentru că ei știu că ziua Nașterii Domnului este sărbătorită, prin întreruperea lucrului, în câteva din țările cu regim politic socialist, vecine cu țara noastră: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia.

Lucruri asemănătoare spunem și în legătură cu sărbătoarea Paștelui, devenită, în acești ultimi douăzeci de ani, o duminică oarecare, sărbătorită prin întreruperea lucrului numai pentru că Paștele cade totdeauna în zi de duminică, dar pentru care credincioșii n-au cel puțin o zi de răgaz, un răgaz al reculegerii, înaintea sărbătorii, și un răgaz al reintegrării în tradiție, după ziua propriu-zisă a sărbătorii.

Una din sărbătorile cele mai mari este și sărbătoarea Maicii Domnului, din ziua de 15 august, cinstită de creștinii ortodocși și romano-catolici în mod deosebit, ca și sărbătorile Nașterii (Crăciunul) și Învierii Domnului lisus Hristos (Paștele) și, la fel, precedată de câteva săptămâni de post.

Credincioșii Bisericii Ortodoxe Române știu că orice întrerupere a lucrului în instituții, întreprinderi și pe ogoare, ca urmare a sporirii numărului sărbătorilor, înseamnă o împuținare a producției și, deci, o micșorare a venitului național; dar ei sunt gata să asigure Ocârmuirea noastră de stat că, ceea ce s-ar putea pierde prin întreruperea lucrului în zilele de Crăciun și de Paști, poate fi înlocuit prin mai buna organizare a procesului de producție și prin elanul cu care o colectivitate umană, deplin mulțumită sufletește, știe să se avânte în muncă, restabilind astfel echilibrul economiei naționale.

Pentru sărbătoarea Crăciunului și a Paștelui, credincioșii ar consimți bucuros la reducerea sărbătorii Anului Nou și zilei de l Mai la o singură zi.

Vă rugăm, deci, să binevoiți a acorda norodului drept-credincios din țara noastră putința de a sărbători, după datină, Crăciunul, Paștele și Sfânta Maria Mare, trei sărbători mari ale întregii creștinătăți, așa cum fac creștinii de pretutindeni, chiar cei din țările socialiste numite mai sus. Va fi acesta un act politic cu urmări fericite pentru psihologia maselor de credincioși de la noi, care nu va păgubi cu nimic economia noastră națională.

Primiți, Vă rugăm, Domnule Președinte, încredințarea sentimentelor noastre de aleasă considerațiune.

(ss) Iustinian,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Textul a fost publicat inițial în „Dosarele istoriei”