Foto: Emanuel Pârvu
Pe 22 aprilie 1990, la 4 luni de la căderea comunismului, după un marș cu un incident violent la adresa unui participant, manifestanții vin în Piața Universității din București, unul dintre locurile-simbol ale insurecției anticomuniste din decembrie 1989, pentru a striga împotriva regimului neocomunist instaurat prin conspirație, cu Ion Iliescu, Petre Roman și Silviu Brucan la putere, toți trei vechi comuniști nomenclaturiști bolșevici urmăriți pentru relații cu structurile sovietice de informații. Victor Roncea și Andrei Rochian, doi dintre participanți, blochează traficul cu panourile de metal care împrejmuiau un șantier din zona spiatlului Colțea, afectat în timpul evenimentelor din 1989. Astfel se ocupă Piața. Pe 24 aprilie, Liga Studenților condusă de Marian Munteanu deschide balconul Universității care, sub icoana Maicii Domnului și portretul lui Eminescu, devine tribuna exprimării anticomunismului natural al românilor. Asociația Studenților Arhitecți împreună cu colegii de la Institutul de Arte Plastice și Liceul Nicolae Tonitza decorează Piața și proiectează pe un ecran dispus pe clădirea Arhitecturii filmări care prezintă adevărurile despre conspirația KGB-GRU-FSN din decembrie 1989. În urma catalogării protestatarilor drept „golani”, de către Ion Iliescu, George Roncea creează efigia „Golan” pe care o înmânează participanților. Acțiunea anticomunistă a căpătat denumirea de „Fenomenul Piața Universității” și a devenit cunoscută în întreaga lume sub numele de Golaniada. ActiveNews vă prezintă în Galeria Foto din baza materialului o expoziție de fotografii online dedicată Fenomenului, cu următorul text explicativ:
Fenomenul
Piața Universității 1989 – 1990 a reprezentat cu adevărat readucerea la
București a axei lumii, extirpate din spațiul public al României după
ocupația bolșevică a Rusiei sovietice. Nicicând nu se mai văzuse în
Agora țării o asemenea manifestare de credință și luptă deschisă și
non-violentă, pentru libertate, nicicând nu s-a mai văzut de atunci un
astfel de fenomen ingenuu.
Unicitatea Fenomenului declanșat în aprilie
1990 de tinerii care fuseseră deja pe baricadele din 1989 în același loc
sacru constă și în caracterul ei profund cultural și moral. Acolo, sub
icoana Maicii Domnului adusă de la Putna și între portretele „Românului
Absolut” din Balconul Universității, s-a recitat Doina lui Eminescu
interzisă de ocupanții sovietici, de acolo s-a transmis salutul de
solidaritate al dramaturgului "academician–golan” Eugen Ionescu, acolo
au cuvântat poetul creștin Ioan Alexandru și Părintele Constantin
Galeriu, de acolo a binecuvântat manifestația cel mai mare teolog al
secolului trecut, Părintele Dumitru Stăniloae, acolo s-a cântat „Imnul
Golanilor” și „Doamne, vino, Doamne”, în emoția de masă a elitei active a
României și acolo a răsunat vibrant, pentru prima oară în libertate
după 45 de ani, din pieptul a 100.000 de români, troparul Învierii
Domnului: „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând!”.
Totodată, la fel de important, Piața Universității s-a constituit în
prima resursă de informații reale a României, prin fațada Institutului
de Arhitectură, transformată de studentul la Arte Plastice, viitorul
ziarist George Roncea, într-un portal de comunicare directă cu românii.
Pe lângă mesajele dispuse pe frontispiciul clădirii lui Grigore Cerchez
ce poartă numele lui Ion Mincu, acolo a fost difuzată pentru prima oară
în România, pe un ecran gigant plasat cu greu dar reușită din baza de la
ultimul etaj, filmarea ascunsă de regim în care conspiratorul GRU/KGB
Nicolae Militaru, afirma în sediul CC al PCR, către fiul de agent NKVD
Petre Roman, agentul sovietic Silviu Brucan și școlitul la Moscova Ion
Iliescu, că „Frontul Salvării Naționale ființează de șase luni de
zile!”.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați - au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.
Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați - au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.
Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui.
Pentru cei mai tineri amintim doar
fraza interceptată dintr-o transmisiune a Ministerului de Interne: „Va
rog sa-l informati pe domnul presedinte: dam foc la toate autobuzele.
Aceasta a fost intelegerea”. Pe de altă parte, astăzi cunoaștem că la
subsolul și primele nivele ale sediului Poliției Capitalei se afla o
parte din arhiva Securității Municipiului București în care se stocaseră
monitorizările evenimentelor din decembrie 1989 – audio, video și
scrise - care puteau afecta serios interesele Armatei conduse acum de
capi din agentura sovietică din România. Fotograful Nic Hanu a
înregistrat în imaginile sale mai multe evidențe care demonstrează
indubitabil pentru un specialist că modul uniform și puternic în care au
ars autobuzele nu poate fi datorat doar unor sticle incendiare (și ele
venite de unde?). La fel, mai ales, explozia a cărei ciupercă se ridică
până la etajul 4 al clădirii Poliției.
Ce a urmat, până azi, se știe, se vede cu ochiul liber și se simte, din păcate, pe spatele bietului român și în dauna resurselor pământurilor lui dumnezeiești milenare: menținerea României, conform înțelegerilor secrete de la Malta, în sfera de influență sovietică, atunci, ruso-germană, acum. Doar un cutremur venit de la Washington, pe care îl așteptau și manifestanții din Piața Universității 1989 - 1990, urmat de un vulcan a cărui lavă să topească toate nodurile rețelei planetare anti-umane comunist-progresiste, mai poate surpa, poate, acest eșafodaj nefast pentru România.
„S-ar putea spune că acea generație frumoasă și triumful ei de o clipă au fost doar un vis frumos care s-a risipit în tăria zilei cu proza ei nemiloasă. Dar cine nu știe că cea mai conturată realitate este mai întâi un vis frumos? Aici, la umbra Carpaților, oamenii n-au încetat niciodată să creadă în puterea visării.”, scrie în Catalogul Expoziției profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
Ce a urmat, până azi, se știe, se vede cu ochiul liber și se simte, din păcate, pe spatele bietului român și în dauna resurselor pământurilor lui dumnezeiești milenare: menținerea României, conform înțelegerilor secrete de la Malta, în sfera de influență sovietică, atunci, ruso-germană, acum. Doar un cutremur venit de la Washington, pe care îl așteptau și manifestanții din Piața Universității 1989 - 1990, urmat de un vulcan a cărui lavă să topească toate nodurile rețelei planetare anti-umane comunist-progresiste, mai poate surpa, poate, acest eșafodaj nefast pentru România.
„S-ar putea spune că acea generație frumoasă și triumful ei de o clipă au fost doar un vis frumos care s-a risipit în tăria zilei cu proza ei nemiloasă. Dar cine nu știe că cea mai conturată realitate este mai întâi un vis frumos? Aici, la umbra Carpaților, oamenii n-au încetat niciodată să creadă în puterea visării.”, scrie în Catalogul Expoziției profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
Citiți Profesorul Ilie Bădescu: Fenomenul Piața Universității 1989 – 1990 sau căderea unui imperiu ateu
Piața va rămâne blocată până la 13 iunie 1990, când revolta a fost "spartă". Mii de mineri au venit în Capitală pentru a pune capăt demonstrațiilor anticomuniste din Piața Universității. Sute de oameni nevinovați au fost crunt bătuți și arestați. 746 de persoane au fost rănite în acele confruntări, iar șase au murit, oficial. În realitate, au fost zeci de morți îngropați apoi ca „necunoscuți” în cimitirul Străulești.
Nici până astăzi numele cu greutate din dosar nu au răspuns pentru atrocitățile de atunci.
Există un dosar penal deschis de procurorii militari. Printre cei acuzați de infracțiuni contra umanității se află fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul director al SRI Virgil Măgureanu.
De asemenea, au fost puși sub urmărire penală Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al guvernului interimar al României; Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, fost adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare.
În cauză, s-a mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, fost membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazemir Ionescu, fost vicepreședinte al CPUN; mogulul penal Adrian Sârbu, fost șef de cabinet și consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, fost președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Cornel Plăieș Burlec fost ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, fost comandant al școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne; general (rez.) Petre Petre, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada 11 — 15 iunie 1990, inculpații au aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației Capitalei, atac în care a fost implicată participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, susțin procurorii.
O GALERIE FOTO a trei autori - Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea - cu imagini de la evenimentul de peste 50 de zile, mai jos, după filmările despre acest moment (Expoziția a avut loc la Muzeul de Istorie a Bucureștilor - Palatul Suțu, Muzeul Unirii din Iași și Festivalul de Film Istoric „Război și Pace” de la Cetatea Râșnov):
Crimele de la Mineriadă dezvaluite de martori oculari la expoziția Fenomenul Piața Universității '90:
Victor Roncea la Radio Trinitas și Nic Hanu la Radio România despre Fenomenul Piața Universității la Suțu:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
"În confesiunea sa tulburătoare prezentată de doamna Lucia Hossu-Longin încă din anul 1991 în Memorialul Durerii, domnul IULIUS FILIP relatează un moment în care soția sa, după ce l-a vizitat la vorbitorul penitenciarului AIUD, a fost așteptată la plecare de către comandantul penitenciarului, lt. colonel Vasile Rus, care i-a spus: „pe bărbatătu îl așteaptă un glont în cap”… Apoi IULIUS FILIP a continuat: „pe acest Vasile Rus l-a decorat, mai târziu, președintele Constantinescu”.
Ascultând această mărturie m-am gândit cum e soarta asta: ca celui mai anticomunist președinte al României (probabil singurul cu adevărat anticomunist) să i se întâmple să decoreze un torționar al fostului regim totalitar. Urâtă pată!
Dar oare o fi știut Emil Constantinescu pe cine decorează? Sau i s-a pus în față o listă de nume pe care a semnat-o fără să o verifice în amănunt?
Eu nu cred că domnul Constantinescu a știut că decorează un slugoi cinic și crud al securității ceaușiste. Pentru că, dacă a făcut-o cu bună știință, nu ar fi cu nimic mai scuzabil decât Klaus Iohannis cel de azi.
Dar dacă nu a făcut-o cu bună știință, acum a aflat eroarea pe care a comis-o și mai are timp să o repare.
Fac pe această cale un apel către președintele Constantinescu să iasă public cu un cuvânt de recunoaștere și de reparație, să explice în ce condiții l-a decorat pe fostul colonel de securitate Vasile Rus și să prezinte scuze pentru greșeala comisă. Totuși, pe lângă oribila amenințare cu glonțul menționată în respectivul interviu, Vasile Rus s-a mai remarcat și prin faptul că a fost comandantul unuia dintre cele mai temute penitenciare pentru deținuții politici din România: funestul „Aiud”. Ce merite, din această poziție, să-i fi recomandat decorarea?
Domnul președinte Emil Constantinescu are prilejul, în contextul care s-a creat, să-și valorifice calitățile de profesor printr-o lecție memorabilă pentru istorie: asumarea unei greșeli și răscumpărarea ei printr-o mărturisire reparatorie."
http://www.conteledesaintgermain.ro/profesorul-emil-constantinescu-in-fata-unei-lectii-pentru-istorie/02-04-2019
https://twitter.com/i/status/1782058998507704700
Cei care’au omorât, au chinuit
La Judecată, da’vor socoteală
I’așteaptă, spumegând fierbintea smoală !
In van, unii aici au huzurit
Zadarnic de osândă s’au ferit
Satana îi va prinde negreșit
Pentru cei vinovați, crudul exit
Cei ce s’or pocăi, la vreun schit
Ce’or plânge ’n hohote, fără sfârșit
Poate că Dumnezeu, în mila Sa
Poate, Se va’ndura și ’i va ierta
In rai, cei Drepți viază fericit !