21 martie este Ziua Olteniei! Proiectul a fost inițiat de către 27 senatori și deputați, de la mai multe partide, și instituie sărbătoarea Zilei „Micii Valahii”, așa cum mai este cunoscută provincia dintre Olt, Dunăre și Munții Parâng.
Pe 21 martie 1821, boierul gorjean Tudor din Vladimiri - fost ofițer în armata imperială a Rusiei - intra în Capitala României, București, în fruntea trupelor sale de panduri.
Unul dintre contemporanii lui Tudor, Ion Voinescu I, descria astfel momentul intrării boierului gorjean în București.
„În fine la 15 martie Tudor intră în capitala țării cu pandurii săi având de a dreapta un popă cu crucea în mână și de a stânga pe locotenentul său Dimitrie Macedonschi în urma pandurilor venea un corp de arnăuți călare sub comanda unui sârb Hagi Prodan. Tudor a mers de și-a așezat tabăra în palatul brâncovenesc în poalele Mitropoliei, timpul foarte frumos și tot dealul era acoperit de privitori, care veniseră să vază intrarea îndrăznețului rebel. În Mitropolie s-au auzit câteva detunături de foc și aceasta nu prea a displăcut pandurilor, care hrăneau speranța de-a jefui orașul. Dar Tudor, ca om cu minte n-a băgat în capitală decât un mic număr de oaste, iar cealaltă a cazarmat-o prin mânăstirile domprejur”, arată un articol din presa bucureșteană.
Iată textul Proclamației către bucureșteni a lui Tudor Vladimirescu:
„Către toți locuitorii din orașiul Bucureștilor, parte bisericească și mirenească, boierească și negustorească, și către tot norodul.
Pricinile care m-au silit a apuca armele, sânt: pierderea privilegiurilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimea frații noștri. Mai naintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi.
Fraților! Câți n-ați lăsat să se stingă în inimile dv. sfânta dragoste cea către patrie, aduceți-vă aminte că sunteți părți ale unui neam; și că, câte bunătăți aveți, sânt resplătiri din partea neamului către strămoșii noștrii pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim și noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitocești și vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toții, mici și mari, și ca niște frați, fii ai unia maici, să lucrăm cu toții împreună, fieștecare după destoinicia sa, câștigarea și nașterea a doua a dreptăților noastre.
Vericarele va îndrăzni a face cea mai mică împotrivire în lucrarea acestei nașteri de al doilea, unul ca acela, fraților, să se pedepsească cumplit ca să cunoască adevărații patrioți și osârdia celor ce voiesc a sluji patriei cu dreptate și făr’de vicleșug, cu cale am găsit a se întări legătura cea de obște pentru binele norodului și prin jurământ, care să și trimite ca să-l iscăliți, adeverații fii ai patriei.”
Sursa transcrierii: Documente privind Istoria României. Răscoala din 1821. Documente interne. Vol. I, București, 1959 (pe
www.dacoromanica.ro), via
Tipărituri vechi.
Despre olteni, istoricul și cercetătorul Alex Mihai Stoenescu a spus:
„A crede că patriotismul oltenilor este rezultatul propagandei comuniste, al "naționalismului ceaușist", al "retoricii indigeniste" sau al protocronismului exagerat lansat în 1974 nu este numai gândirea primitivă a unui "nărod " sau a unei "năroade", ci în primul rând , o dovadă de ignoranță și de incompetență.
Patriotismul oltenilor vine din istoria felului în care au fost nevoiți să fugă în munți și să revină mereu la satele lor din câmpie, din rolul pe care l-au jucat ca provinciali în istoria politică și economică a Țării Românesti, din trecutul, nu neapărat glorios - deși au fost cei mai încercații sau vicleni luptători -, pe care l-au petrecut sau apărat în provincia lor mărginită de râuri și lanțuri de munți, și peste râuri, și peste munți, fie cerând pace și lovind apoi năprasnic la Posada, fie îngropându-i pe otomani în șanțurile de la Rovine și împotmolindu-i pe la Călugăreni, fie hrănind când pe avari, când pe bizantini și apoi timp de patru secole și jumătate Imperiul otoman, plecând capul și tăcând la orice bătaie din picior, fie împingând la disperare pe ocupantul imperial austriac, fie readucând domnitorii naționali pe tronul tarii după 1821, fie ridicând Guvernul provizoriu la conducerea țării în 1848, fie întărindu-l în rezistenta armata pe Carol I la 1878 împotriva rușilor sau răsculându-și țăranii pe temeiuri politice în 1907. Toate aceste date istorice sunt reale, nu sunt invenții ale intelectualității naționaliste și nici produse ale vreunor interese locale. ".
Printre altele, Stoenescu a mai spus că Oltenia a jucat un rol esențial în geo-strategia Imperiului Otoman, fiind protejată din acest motiv de către aceștia de distrugerile războaielor. Între 1718 și 1739, Oltenia s-a aflat sub ocupația austriacă, de care s-a eliberat prin forțe proprii, beneficiind și de un context favorabil.
Printre personalitățile date de această regiune se numără: Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu (canonizat de Biserica Ortodoxă Română), Constantin Brâncuși, Ecaterina Teodoroiu, Generalul Gheorghe Magheru, Constantin Argetoianu, Ion Conea (întemeietorul geografiei istorice și toponimiei geografice românești), George (Gogu) Constantinescu (întemeietorul sonicității), Gheorghe Țițeica, Constantin S. Nicolăescu - Plopșor (om de știință, descoperitorul primului european), Constantin Rădulescu - Motru, haiducul Iancu Jianu, Amza Pellea, Marin Sorescu, Maria Lătărețu, Gheorghe Popescu, Nicolae Ceaușescu, poeții Radu Gyr și Adrian Păunescu, artistul Tudor Gheorghe, actorul Dem Rădulescu, jurnalistul Rafael Udriște și mulți, mulți alții.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.