Sfinții mucenici pomeniți astăzi au trăit în Persia, în timpul domniei regelui Sapor al II-lea (309-379), cel care a început prigonirea creștinilor. Între oamenii care slujeau la curtea sa erau în taină și creștini, printre ei, și Achindin, Pigasie și Anempodist, oameni de frunte și întăriți în credință, care aduceau pe mulți la Hristos.

Însă, fiind pârâți, i-au prins și i-au adus în fața regelui Sapor. După ce și-au mărturisit credința, au fost supuși la chinuri. Dar sfinții, întăriți de harul dumnezeiesc, au rămas nevătămați și, prin rugăciune, au dărâmat un idol de seamă al perșilor. Mâniați, păgânii i-au supus la chinuri și mai aspre.

Și din toate acestea scăpând întregi, sfinții au adus la credință și pe alți curteni de seamă, ca Aftonie și Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Atunci, le-au tăiat capetele Sfinților Aftonie și Elpidifor și la încă 7.000 de creștini în frunte cu mama regelui.

Iar Sfinții Achindin, Pigasie și Anempodist au fost martirizați într-un cuptor ars în foc.