Pe 17 septembrie 1944 începea bătălia de la Oarba de Mureș, care a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944. Românii au plătit cu viețile a 11.000 soldați forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu.
Întoarcerea armelor împotriva Germaniei și trecerea României de partea Națiunilor Unite la 23 august 1944, a creat contextul favorabil pentru eliberarea NV Transilvaniei, parte cedată de România către Ungaria, la 30 august 1940, în urma Dictatului impus la Viena de către Germania și Italia. Unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române, armată comandată de generalul Gheorghe Avramescu, au trecut la ofensivă, în Transilvania, împotriva inamicului germano-maghiar, pe data de 9 septembrie 1944, pe mai multe direcții. Cele mai grele lupte au fost purtate de unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române în a doua jumătate a lunii septembrie și în primele zile ale lunii octombrie pe cursul mijlociu al Mureșului și pe Arieș, între Câmpia Turzii și Târgu-Mureș.
A fost un adevărat carnagiu și pe drept cuvânt, unii dintre puțini supraviețuitori ai acelor momente, numesc bătălia de la Oarba de Mureș, un adevărat Katyn românesc.
Azi, la Oarba de Mureș se află un Cimitir al Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial, acesta fiind amplasat pe o amplă terasă din apropierea malului Mureșului. Cimitirul a fost amenajat în memoria militarilor români căzuți între 17 septembrie – 5 octombrie 1944 pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest. În centrul cimitirului se află un monument impunător, ridicat din inițiativa localnicilor, iar pe soclul din beton, în două trepte, se ridică o coloană cu o înălțime de 10 m. Pe soclu este gravat următorul text: GLORIE EROILOR ROMÂNI CĂZUȚI PENTRU APĂRAREA PATRIEI.
VIDEO mărturii:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei căzuți la datorie! Acești 11,000 de ostași, și mulți, mulți alții, NU au murit pentru regionalizarea României.
Iar copiii noștrii cresc ca niște ignoranți!
Este vital necesar sa facem care cum putem împlinirea lacunelor lor! Putem sa le citim materiale de pe acest forum și comentarii(eu o fac), sa le dam materiale din revista LUMEA, din alte media alternative, gen Trenduri economice, Incorectpolitic, etc. La diferite întâlniri între membri familiei sau cu prieteni și cunoscuți abordate astfel de subiecte la modul diplomatic pt aducere aminte și reflectare. Sigur rămâne ceva. Dar mai ales copiii trebuiesc puși în tema. Eu le spun a lor mei, cum săracul străbunicul, om tânăr de 27 de ani și-a lăsat în urma soția și fiica în vârstă de 6 ani, pt a merge sa moara la Mărășești.
Din poarta, s-a întors zicând străbunicii (pe care am mai prins-o vreo 6 ani) sa aibe grija de fată (adică bunica), căci el simte ca nu se va mai întoarce!
Asta știu de la bunica. Asa sa facem, sa spunem cu viu grai.Asa au reușit sa trăiască ai noștrii secole când nu erau cele scrise pe toate drumurile. Și nu doar spuse, ci simțite!
Bleah !