Sursa: crestinortodox.ro
Sfântul Pahomie s-a născut in Tebaida de Jos (Egipt) și a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat, a luptat în armata împăratului Constantin, în faimoasa bătălie împotriva lui Maxențiu. La acea vreme, Pahomie era încă pagan.
Primește Botezul și se retrage în pustia Tebaidei, alături de pustnicul Palamon. După zece ani de nevoințe, ajunge în Tabenisi, unde un înger i se înfățișează îmbrăcat în rasă de schimonah și îi dăruiește o tăbliță pe care se afla înscrisă pravila unei mănăstiri cu viață de obște. Acest înger i-a poruncit să întemeieze o astfel de mănăstire chiar în Tabenisi. Pahomie se apucă să zidească mai multe chilii care, prin lucrarea Sfântului Duh, vor ajunge să fie locuite de monahi.
Sporind numărul celor care veneau la viața călugăreacă, Sfântul Pahomie este nevoit să mai întemeieze alte șase mănăstiri. Numărul ucenicilor lui a ajuns la circa șapte mii. Dacă Sfântul Antonie cel Mare este socotit a fi întemeietorul vieții pustnicești, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul vieții mănăstirești de obște.
Sfântul Pahomie a trecut la cele veșnice în al 55-lea an al vieții sale pământești. A fost îngropat în mănăstirea ctitorită de el.
Metaniile (plecăciuni până la pământ sau îngenunchere și ridicare însoțită de semnul Sfintei Cruci și de o rugăciune) sunt considerate a fi introduse în pravila nevoitorilor chiar de Sfântul Pahomie cel Mare.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.