Părintele Radu Tempea II, fiul preotului Radu Tempea I, s-a născut în 1691 și a trecut la cele veșnice pe 14 mai 1742, în Brașov, amintește Basilica.
A studiat la școala de pe lângă Biserica Șcheilor, biserică unde de foarte tânăr și-a început slujba, mai întât ca dascăl, apoi ca diacon. Cunoștea limbile slavonă și latină.
În anul 1716 a fost hirotonit preot de mitropolitul Antim Ivireanul și, până în 1735, când e numit protopop, slujește ca preot la aceeași biserică din Șchei.
În 1736 va fi ales ca protopop, funcție căreia i se dedică trup și suflet, până la sfârșitul vieții.
Părintele Radu Tempea II a apărat cu dârzenie independența bisericii române și interesele românilor din Șchei, localitatea în care trăia, fiind preocupat și de ridicarea nivelului cultural al locuitorilor satelor, prin intermediul bisericii.
Ca rod al acestor preocupări ale sale, Tempea va scrie Istoria sfintei besereci a Șcheilor Brașovului dintre 1484-1742, lucrare în care va scoate în evidență existența autonomă și unitară a unei puternice comunități românești.
Deși preotul Tempea nu avea în spate o îndelungată tradiție istoriografică, a fost unul dintre primii cronicari români din Transilvania. Mai mult decât atât, avea talent narativ, participând intens, în scrierea sa, la faptele relatate.
Astfel, zic criticii literari, scrierea a căpătat puternice valențe artistice, „Istoria sfintei besereci a Șcheilor Brașovului dintre 1484-1742” fiind considerată o adevărată valoare literară românească.
Extras din Gramatica românească alcătuită de Părintele Radu Tempea:
„Grammatică românească alcătuită de Radu Tempea, Directorul
Școalelor Neunite Naționalicești prin Marele Prințipat al Ardealului. Cu
slobozeniia celor mai mari. Sibii. În tipografia lui Petru Bart. 1797
Târziu după aceia am avut norocire de unii înțelepți omeni spre fericirea noastră răvnitoriu care au început a deștepta limba românească; măcar că de nu cu Măestria Grammaticii, încă tot cu întorcerea oreșcărora cărți bisericești în limba noastră. // După cum am putut afla pănă acum, cel mai vechi au fost Ghenadie Metropolitul românesc al Prințipatului Ardealului, care la Anul 1580 au tipărit în limba românească întâiu în Brașov Cazanii. După aceia mai găsim cărțile lui Moisii Prorocul Facerea, Apoc. și Alt. la Anul 1583 în Orăștie. La anul 1675 prin Săbornicească poruncă a Savvei Metropolitului românesc al Pr(ințipatului) Ard(ealului) s-au poruncit Preoților a înceta de a mai sluji Sfintele Taini în limba străină slovenească, ci în limba părintească românească. Îndată după aceaia Molitvelnicul și Ceaslovul s-au tipărit românește. Iară la Anul 1651, în zilele lui Simeon Ștefan Metropolitului românesc al Pr. Ard. s-au tipărit Psaltirea de pre jidovie pre românie în Bălgrad. La Anul 1642 s-au tipărit Cazanii la Govora. La Anul 1652, Pravila în Târgoviște. La anul 1668, în Târgoviște Biblia românească. Iară cea mai mare parte a cărților bisericești s-au tălmăcit de Damaschin, Episcopul Râmnicului, la 1730. Cu stil și graiu foarte luminat, dar amestecate cu multe cuvinte slovenești, puind vreme în loc de timp, slugă în loc de serb, pricină în loc de cauză, și altele.
Urmând dară după stilul și vestitul Chesarie, Episcopul Râmnicului, și următoriul lui Filaret în întorcerea celor duosprezece Minee s-au obicinuit pănă în zioa de aztăz atât în toate cărțile bisericești cât și în vorba noastră de obște a să întrebuința.
Cu greu este și va fi dirept aceea a aduce limba aceasta în curățenia și orighinalul ei, adecă: în limba veche romanească sau râmlenească, căci de ar aduce-o cineva în curățenie ar fi tocma latinească și italienească; și cel ce ar învăța românește așa limpede care nu este Român cărțile bisericești nu le-ar putea înțeleage, nici vorba obștească de acum obicinuită. Românul neînvățat încă socotesc că ar zice că-i schimosești limba părintească. Măcar că Parimieriul românește tipărit în Moldova la Anul de la zidirea lumii 7191 și Viața Sfinților Apostoli, iar în Moldova la Anul de la Hristos 1682, de Dosoftei Metropolitul Moldovii, mai mult sânt întocmite întru asemănarea orighinalului limbii noastre decât cealelalte cărți bisericești, cum au // urmat și dumnealui Ienacă Văcărescul aceia cu Observațiile grammaticești [...]” (Sursa: TipărituriRomânești)
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.