La vârsta de 99 de ani (pe care i-a împlinit cu o zi înainte, pe 10 octombrie 2021), Marin Răducă, pătimitor timp de 19 ani în închisorile comuniste, s-a mutat la Domnul!

La 16 ani a aderat la Frățiile de Cruce, fapt care avea să-i marcheze întreaga viață. Prima dată a fost arestat în anul 1942, fiind condamnat, alături de frații săi de cruce de la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În închisoarea Aiud îi cunoaște pe Prințul Ghica, Traian Trifan, Traian Marian, care au ajuns la convingerea că soluția mistică a credinței trebuie să fie reazemul deținuților politici în tăvălugul care se va revărsa asupra tineretului naționalist, creștin și anticomunist. Inițial, Marin Răducă se alătură grupului unui alt deținut politic, Victor Biriș, care adoptă o atitudine intransigentă, solicitând conducerii penitenciarului izolarea, pentru a nu avea de-a face cu comuniștii. Biriș și adepții săi considerau că grupul misticilor căuta un subterfugiu pentru a scăpa de represaliile anchetatorilor. După trei ani de izolare în Zarca Aiudului, Marin Răducă realizează că linia adoptată de Traian Trifan și Traian Marian este superioară celei pe care o alesese la început și, alături de Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Părintele Marcu, se alătură misticilor. „E cea mai mare fericire să fii singur! Dar să îl ai pe Hristos, pentru că omul nu poate rămâne singur”.

În 1954 este eliberat din închisoare. Merge la părinții săi, în comuna Poienari (județul Prahova), unde își întemeiază o familie. În 1957 este arestat din nou, pe când soția sa era însărcinată. A fost eliberat din Aiud în anul 1964, împreună cu Părintele Dimitrie Bejan. Refuză reeducarea de la Aiud, instrumentată de colonelul Gheorghe Crăciun. „Cu Satana nu se colaborează și nu se duc tratative”, avea să spună Marin Răducă. A suportat pedepse cumplite, fiind izolat în Zarca Aiudului perioade îndelungate de timp. A fost supus unui regim de exterminare, prin frig extrem, înfometare, lipsă de odihnă. Dar Dumnezeu l-a salvat din toate aceste încercări. Pentru rugăciunile lui și ale fraților săi de luptă și suferință, Dumnezeu l-a salvat de tifos, fără a beneficia de tratament medical. Nu se grozăvea niciodată, punea toate pe seama lui Dumnezeu. În închisoare, a dobândit Rugăciunea inimii.

La ieșirea din închisoare, fetița sa avea șapte ani și jumătate. Soția l-a așteptat, nu s-a recăsătorit, deși Securitatea transmisese familiei fostului deținut politic că acesta a murit în închisoare. Pentru a fi mai convingători, soția primise geamantanul cu haine al lui Marin Răducă.

Despre ceea ce se întâmplă cu societatea românească contemporană, multpătimitorul deținut politic spunea, într-un interviu acordat revistei Atitudini: "Vedeți cum se cucerește și cum pierdem România? Altfel ar sta lucrurile dacă tinerii ar avea un ideal duhovnicesc, adică învierea, și nu numai învierea lor personală, pentru că fiecare face parte dintr-un neam. Dar nu poți să învii neamul, dacă nu învii tu mai întâi. Mai întâi trebuie să te schimbi tu, să-l alungi tu pe omul cel vechi din tine. Deși avem impresia că Dumnezeu nu ne ajută, El oricând poate să schimbe totul. Dar dacă tu nu ai o generație de oameni educați, pe cine vrei să pui în locul acestor oameni păcătoși care toată viața lor s-au luptat să ajungă în vârful țării, ca să fure? Nu vedeți ce legi se dau? Toate sunt împotriva propriului neam, a românismului. Sigur că diavolul caută ca tot ce avem noi mai bun să fie distrus, să promovăm homosexualitatea, să o legalizăm, să nu fim exclusiviști. Deși au în față trei milioane de iscălituri, nu le iau în considerare. Sub masca aceasta a libertății, de fapt vor să promovăm păcatul. Dacă am avea conducători credincioși, altfel ar sta lucrurile”.

Viața lui Marin Răducă a stat sub semnul credinței. Suferința suportată în închisorile comuniste l-a îmbunătățit. Smeritul trăitor ortodox trăia retras. Era un om extrem de discret. Cu toate acestea, toți cei care-l cercetau primeau cuvânt de folos. Astăzi, prin plecarea sa la Domnul, se întregește garda veche a mărturisitorilor care au pătimit pentru credința în Mântuitorul Hristos și pentru dragostea lor totală pentru neamul românesc. Această dragoste de neam românesc a mărturisitorilor este temeiul nostru că Dumnezeu nu ne va părăsi și că, așa cum spunea o altă mare mărturisitoare, Aspazia Oțel Petrescu, nu ne va lăsa din brațele Lui. (Florin Palas)

Pătimitorul și desăvârșitul rugător al lui Hristos, Marin Răducă, a trecut la Domnul și Mirele sufletului său!

Bunul nostru prieten și povățuitor, pătimitorul lui Hristos din temnițele comuniste, Marin Răducă, a trecut la Domnul său cel iubit, pentru care îndelung a suferit. Marin Răducă, un rugător ales din pământul românesc, a suferit în plinătatea Iubirii; iubirea sa fierbinte către Mântuitorul l-a transformat nu doar într-un martir al Său, ci și într-un iscusit isihast și trăitor al Dumnezeiescului Har.

Și dacă temnița a putut să-i înlănțuie mâinile sale rugătoare către Domnul, nu însă și inima sa, pe care nu putea să o încapă, ca una în care sălășluia Însuși Hristos, Împăratul cerului și al pământului. Prin rugăciunea isihastă, „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, Marin Răducă a strălucit nu doar prin pătimirile mucenicești, ci și prin desăvârșirea vieții lăuntrice, ca un iscusit chivernisitor al rugăciunii inimii.

Dumnezeu să-l odihnească în Slava Sa cea neapusă, alături de sfinții și martirii Bisericii noastre românești!

Iar noi să avem parte de rugăciunile sale, împărtășindu-ne de harul rugăciunii sale!

Marin Răducă, în sfaturile către maicile de la mănăstirea Paltin:

„Cheia pentru noi asta este: să ajungem la nepăcătuire. Deci, noi să ne considerăm păcătoși. Cum scapi de păcat? «Fără Mine nu puteți face nimic», spune Mântuitorul, e nevoie de rugăciune. Nu eu sunt în ultima instanță învingătorul, Dumnezeu mă face pe mine învingător prin apelarea mea la ajutorul Numelui lui Iisus Hristos. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă e arma aceea pe care Hristos v-a dat-o la legământul făcut când ați intrat în mănăstire.

Deci paza minții, paza inimii, acea trezvie despre care vorbesc Sfinții Părinți, adică atenție permanentă la tine! Și să nu credeți că trebuie să fiu atât de atent la păcat, nu! Spune Doamne Iisuse Hristoase, mereu, și diavolul nici nu mai cutează să vină să te încerce. Dar și acest Doamne, Iisuse Hristoase, depinde cum îl spui. Să nu fim un automat! Trebuie să spui cu smerită cugetare, cu frângere de inimă. Creștinul trebuie să fie senin!”

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă

Marin Răducă, fost deținut politic timp de 19 ani, a trecut la Domnul la doar o zi după ce a împlinit 99 de ani

S-a născut la 10 octombrie 1922 și a pătimit aproape două decenii în închisoare în urma a două condamnări, trecând prin temnițele de la Brașov, Aiud, Suceava și Târgșor, celebra închisoare de elevi. Prima condamnare a primit-o la 20 de ani. Ajuns la Aiud, a făcut mai întâi trei ani de izolare completă. Acolo a intrat în grupul misticilor, coordonat de Traian Trifan. După eliberare, în 1954, s-a mutat în comuna Poienari din Prahova, la părinții săi, unde s-a căsătorit. Pe când soția sa era însărcinată în luna a șasea, la trei ani după ieșirea din închisoare, a fost din nou arestat și a mai făcut aproape opt ani de temniță, până la decretul din 1964. Soția l-a așteptat, deși i se trimisese geamantanul cu haine al soțului, pentru a-l crede mort. Când a ajuns acasă, Marin Răducă și-a văzut pentru prima oară fiica, la locul de joacă. Aceasta avea deja 7 ani. În detenție i-a cunoscut pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și pe alți mari mărturisitori din închisori care prin trăirea lor profund creștină au atins sfințenia, precum și mari personalități ale culturii române care au fost supuse unui regim de exterminare de către autoritățile comuniste. Rămăsese în ultimii ani fostul deținut politic anticomunist cu cea mai mare perioadă de detenție în viață și totodată singurul supraviețuitor al valului de arestări din timpul perioadei antonesciene.

Acum doi ani a acodat un interviu Preasfințitului Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, pentru Doxologia. Interviul poate fi vizionat mai jos.

Domnul Marin Răducă a primit în ianuarie 2019 distincția de membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI), în semn de recunoaștere și de mulțumire pentru activitatea desfășurată în tinerețe, pentru dârzenia și mărturisirea din cei 19 ani de detenție și pentru dragostea, îndrumarea și sprijinul pe care ni le-a oferit în toți acești ani.

Zeci de tineri au avut ocazia să-l cunoască, afirmând cu toții că trăirea sa creștină se ridica la nivelul părinților din Pateric. Când a vizitat Muntele Athos acum câțiva ani, i-a uimit pe călugări. Dragostea, limpezimea minții și profunzimea gândului pe care o avea îți străfulgera inima când îți vorbea - mereu expresiv, grav, zâmbind ca un copil - putând să topească și cele mai înghețate suflete de gerul acestui veac. Sfaturile sale sunt neprețuite. Privirea sa era o binecuvântare!

Suntem siguri că Bunul Dumnezeu îl va așeza de-a Dreapta Sa, căci în inimi ni l-a așezat deja!

Liga Studenților - Iași

VIDEO: