Reluarea atacului la adresa memoriei marelui filosof și sociolog al României Mircea Vulcănescu, mucenic al Bisericii Ortodoxe Române care așteaptă să intre în sinaxare alături de martirii și mărturisitorii temnițelor bolșevice în anul 2025, - pentru că „toți cei care s-au jertfit și au suferit în închisori sunt sfinți”, după cum spunea „Voievodului Maramureșului”, IPS Justinian Chira - ne-a făcut să ne adresăm academicianului Ilie Bădescu, reprezentant al școlii sociologice românești și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, înainte de a ne adresa și Întâistătătorului BOR, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ca păstor al nostru, mult cinstitor și apărător al martirilor neamului.
Victor Roncea: Stimate Domnule Profesor, presa semnalează presiunile la care sunt supuse cadrele didactice ale Liceului „Mircea Vulcănescu” pentru schimbarea numelui instituției, în cadrul programului de ștergere a memoriei și identității naționale. „E suficient să-i puneți un număr” - a transmis primarul PSD al sectorului 4, Daniel Băluță, conducerii Liceului. Dacă se va întâmpla acest lucru vă dați seama că va urma statuia, strada Mircea Vulcănescu și, apoi, de ce nu?, cărțile lui Mircea Vulcănescu. Pe foc cu ele! Banditul ucis de NKVD-iști în închisorile bolșevice trebuie scos de urmașii lor chiar și din Biblioteca Academiei Române. Dar poate cel mai bine ar fi să ni se dea o listă ca să încălzim regulat în curtea Academiei Române, la un rug de cărți, oamenii rămași fără căldură. Vă rog să exprimați și Dvs un punct de vedere în această privință.
Profesorul Ilie Bădescu: Mi-ați solicitat o reacție în legătură cu presiunile la care sunt supuse cadrele didactice ale Liceului Mircea Vulcănescu pentru schimbarea numelui instituției.
Ca sociolog și de trei ori președinte al Asociației Române de Sociologie am datoria să răspund. Chiar și dacă n-aș fi avut aceste calificări, ca român și creștin, cu o imperativă asumare a substratului iudeo-creștin pe care s-a zidit edificiul uneia dintre cele mai curajoase civilizații din istorie (în raport cu cele 28 câte s-au succedat pe planetă), civilizația europeană, n-aș rămâne indiferent dacă s-ar întâmpla ceea ce spui, adică dacă s-ar aplica măsuri din partea administrației locale, a sectorului în care este plasat liceul „Mircea Vulcănescu”.
Numele marelui om, sociolog, filosof creștin și economist, este legat de marea biruință a sociologiei spiritualiste în cadrul celei mai mari școli de sociologie din România și una dintre marile școli sociologice la scară mondială.
A pierit mucenicește în închisorile comuniste, opera i-a fost interzisă în perioada comunistă, în prima fază, cea a regimului de ocupație, de esență cominternist-sovietică, restituirea operei sale fiind desăvârșită imediat după schimbarea de regim din 1989 prin vrednicia unuia dintre marii editori ai României culturale.
Numele său a fost proscris prin hotărârea dictatorială, antiteistă și antiromânească, a nucleului cominternist al regimului comunist.
Casa i-a fost confiscată ca și casa lui Dimitrie Gusti, în cadrul operației de represiune nu doar a persoanelor ci și a familiilor acestora.
Fiica sa, Doamna Măriuca Vulcănescu, a fost arestată când abia împlinise 17 ani, în ceasul la care tatăl său pierea în închisoare, lăsându-ne acel înfricoșător legământ:„Și să nu ne răzbunați, dar să nu ne uitați !”
El a plecat în lumea drepților cu regula de aur a mărturisitorilor lui Iisus: iubirea de vrăjmaș.
Cei ce se războiesc acum cu numele lui Mircea Vulcănescu îl urăsc pentru această regulă a iubirii desăvârșite, fiindcă ei sunt fiii urii, nu din alt motiv.
Fenomenul acesta are mai întâi acest înțeles: războiul împotriva iubirii, declarat și purtat de către cei ce-L urăsc pe Iisus fiindcă ne-a lăsat drept legământ regula iubirii desăvârșite.
Cel ce are vocația urii și cultul suprimării nu se va împăca niciodată cu cei ce se fac părtași ai acestei reguli de iubire fără condiționalitate.
În al doilea rând, cei ce luptă împotriva numelui și a operei lui Mircea Vulcănescu se războiesc, evident, cu memoria luminii unui popor creștin.
Mircea Vulcănescu n-a urât pe nimeni.
A iubit neîmpărțit, până la capăt.
De ce ar dori cineva să fie uitat numele său?
Să răspundă la această întrebare cei ce solicită ștergerea numelui său de pe zidul Liceului omonim și a hodonimului de pe indicatorul străzii etc.
Ei o fac, ei să răspundă ca să aflăm și noi de ce-l urăsc așa de încrâncenat pe Mircea Vulcănescu.
Asasinarea mucenicului Mircea Vulcănescu la numai 48 de ani: „Capul i se bălăngănea în dreapta și-n stânga ca o minge legată cu o sfoară”. Ascultați vocea lui și aflați Dosarul de la CNSAS AICI
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.